A sti vs. a simti

Acum catava vreme am citit in Va place Brahms? o chestie pe care n-am inteles-o pe loc. Nu pot sa reproduc citatul pentru ca nu mi l-am notat nicaieri si pentru ca nici nu l-am memorat. Ideea era ca Paula (personajul principal feminin) stia ca il iubeste pe X (nu mai imi amintesc numele lui). Se mira si ea ca stie , dar nu simte . Adica era ceva de genul unui automatism, unde ea stia ca odata demult, in trecut, il iubise, la fel cum stia si ca odata ii placuse Brahms, asadar si prin urmare era logic sa ii placa si in prezent sau sa il iubeasca pe Roger (ca parca asa il chema totusi).

Recent m-am lovit din nou de aceste notiuni: a sti si a simti. Ambele in contextul iubirii. Sa va explic mai pe indelete: doi oameni se iubesc. Bun. Fiecare dintre ei stie si e sigur ca e iubit de celalalt, nu se indoieste nici macar o clipa ca sentimentul nu ar fi reciproc. Ce se intampla insa cand unul dintre ei nu simte ca e iubit, cand celalalt nu isi arata tandretea, afectiunea, cand toate lucrurile pe care le fac impreuna sunt atat de normale incat nu par importante? Cand cel ce nu simte iubirea parasind inima celuilalt pentru a-i inveli pe amandoi nu isi manifesta nici el efuziunile sentimentalicesti?

Se intampla ca cei doi stau la o masa, de vorba, isi destainuie chinurile provocate de stiinta si de ne-simtire si cotesc rapid pe alta poteca impreuna. Comunica.

PS. Si azi se voteaza.