Ochi albastri, parul negru
Autor: Marguerite Duras
Nationalitate: frantuzoiaca
Titlu original: Les yeux bleus, cheveux noirs
Anul aparitiei: 1986
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9/10
Alte romane de acelasi autor: Amantul
Nationalitate: frantuzoiaca
Titlu original: Les yeux bleus, cheveux noirs
Anul aparitiei: 1986
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9/10
Alte romane de acelasi autor: Amantul
Am citit acum ceva timp o carticica despre care n-am vorbit mai pe larg pe blog pentru ca nu am avut inspiratia necesara: Ochi albastri, parul negru. Cartea are 100 de pagini, am citit-o intr-o zi. Desi e atat de subtirica nu e la fel de usor de citit. Marguerite Duras scrie laconic, scrie abstract, foloseste atatea pauze incat sintagma “tacerea e un raspuns” se potriveste romanelor ei mai bine decat in oricare situatie. Pauzele, linistea dintre randurile ei sunt atat de incarcate de inteles incat cuvintele sunt mult prea impotente pentru a semnifica ceva. Foloseste puncte, insa nu puncte finale, caci dincolo de ele ramane dialogul si complicitatea cu cel care citeste. Cartea, cum am spus, am citit-o incet, intorcandu-ma la primele pagini pentru a fi sigura ca inteleg bine despre ce e vorba. Personajele ei sunt abstracte, comune si banale, toate in acelasi timp. In cartea asta nu foloseste nici un nume propriu, cei despre care scrie sunt “femeia” si “barbatul”, sunt “ea” si “el”. Isi abstractizeaza atat de mult personajele incat fiecare propozitie e o provocare. O provocare la gandire, la interpretare, la completare, ceva de genul fill in the blanks.
O alta carte de Marguerite Duras care mi-a placut enorm a fost Amantul. Am citit-o de 2 ori si in franceza si in romana, am studiat-o paragraf cu paragraf (pentru licenta) si nu m-am saturat de ea. De fiecare data cand citesc sfarsitul, ma cuprinde un sentiment ciudat, o tristete inexplicabila si imi dau lacrimile. Serios. Nu stiu de ce, nu imi aminteste de nimic. Unele carti imi provoaca o stare din asta pe care nu pot sa o explic, dar de care ma bucur numai eu si pe care nu pot sa o impart cu nimeni. Devorez cuvintele si recitesc frazele pentru a nu le uita, pentru a savura cat mai mult din senzatia pe care mi-o induc. Si apoi le uit, raman cu ideea si gustul ca mi-a placut cartea, chiar daca nu tin minte tot ce mi-a provocat aceasta placere. Cred ca asa se naste pasiunea pentru carti.
ma duc si eu maine la biblioteca sa o iau:D imi facusi pofta
pai ti-am mai spus…m-ai facut sa redescopar cititul.vorbesti cu atata pasiune despre carti incat e imposibil sa nu iti doresti sa citesti si tu…poate poate vei simti si tu acel fior!drept urmare am luat si eu “ochii albastri..” si intr-adevar a fost o provocare sa o citesc!am citit chiar si diverse recenzii despre carte..care recunosc ca m-au ajutat la intelegerea ei. thanks;)
Cartea asta m-a lasat cu ochii impaienjeniti vreo ora dupa ce am terminat-o. Si inca multe altele cand imi mai zbura gandul la ea. Mi-a lasat un sentiment inexplicabil – cartea asta se intampla intr-o alta realitate, intr-un alt plan, insa bine inchis in realitatea noastra de zi cu zi. Si acum incercand sa spun cateva cuvinte despre ea, imi dau seama ca mi-e greu, pentru ca mai degraba am trait-o decat s-o citesc si mi-a trezit sentimente care cu greu pot fi puse in cuvinte.
frumos sa citesti 🙂 putina lume mai practica…
@Hellene – da ea citeste ce scriu eu… stie cum o vad, stiu cum ma vede 🙂 si nu, nu este vorba de aceeasi ea in toate posturile.
Luni de Fiere de Pascal Brukner … ai citit ?
eu ce ma fac daca n-am biblioteca? 🙁
@ echilibru –> Ma bucur ca am reusit sa te fac sa vrei sa citesti cartea. Astept sa imi spui ce parere ai avut.
@ Criss –> 🙂 Si in cazul tau ma bucur ca ai redescoperit cititul si ma mai bucur si ca am reusit sa iti inspir pofta de a citi cartea asta. Inseamna ca daca as fi profa i-as putea convinge si pe niste copilasi ca cititul e bun. Unde ai citit recenzii ca as vrea si eu…nu prea am gasit numai pe franceza. (which is ok).
@ cropcircles –> Ca bine zici… Asa mi s-a parut si mie, ca nu prea as sti cum sa povestesc cartea asta, de fapt nici n-are un subiect foarte interesant, dar banalitatea lui e superb povestita. Si cum zici, e o carte pe care o traiesti, o simti, nu o povestesti. De asta e mai bine sa o citeasca lumea decat sa asculte pe altcineva vorbind despre ea.
@ zapa –> Imi lasi impresia ca si tu citesti, sau cel putin scrii de parca ai citi mult. 🙂 Si ea e o norocoasa…si o nefericita in acelasi timp.
@ Sky-Hunter –> N-am citit nimic de Pascal Brukner, dar mai e timp…cartea asta a lui…o recomanzi? Despre ce e?
@ sufertashu –> Imprumuti de la o biblioteca publica sau de la prieteni. 😀 Sau te duci frumos la librarie si o cumperi. 😉
felicitari…
cata pasiune, cata placere pura… de a citi, ma “socheza” si totodata as vrea sa-mi exprim tot RESPECTUL fata de cei ce au aceasta puterea a manuirii cartilor… cuvintelor…
e o placere sa citesti… daca citesti ceva “frumos”… te eliberezi din lumea de zi cu zi…
si poti sa imbraci mii si mii de masti… iar calatoriile ce le faci sunt de neuitat…
nu intotdeuna iti amintesti fiecare clipa cu luciditate… dar sentimentele
acele… flash-uri sau sa-i spunem “clipe”…
isi lasa amprenta adanc…
m-ai simplu…
cititi… cititi… cititi
iar apoi ca circuitul sa ramana fluid…
scrieti si voi…
parerea mea
t.y.
hellene, imi place mult interpretarea ta si felul in care intelegi sa privesti o carte… m-ai facut curioasa… hmmm…si avea dreptate sky-hunter cu “luni de fiere”… sublim, intr-adevar… altfel de experienta… nu merita povestit nici macar subiectul pentru ca il banalizez… sau daca vrei ceva mai clasic incearca kafka – castelul… o citesc acum si e pasibila la un miliard de interpretari, in asta constand frumusetea ei si unicitatea autorului… arta ce are rezonanta si acum ani buni si peste ani… mersi de tip cu “Ochi albastri, parul negru” 😀
@Hellen – Luni de fiere este care s-ar putea sa nu poti sa o citesti la un moment dat, sau cel putzin vrei sa sari peste cateva pagini bune … Cartea are multe mesaje si chiar foarte utile si aplicabile in acest 2007 pe care-l traim. Ideea principala ar fi sa nu dispari in personalitatea altcuiva chiar si a unei cartzi.
Ai un mod aparte de a prezenta cartile pe care le citesti!!! 😉 Chiar imi place!
La prima vedere nu ai ce sa spui despre Ochi albastri parul negru, insa tu, ai punctat foarte bine esentialul 😉
poti sa faci un scurt rezumat al cartii pt a-mi face o idee mai buna despre ea?:)
@ cristina –> Mai bine citesti cartea sa iti faci o idee mai buna. Are doar 100 de pagini.
Frankly I think that’s absloutely good stuff.