Maimuțe, broaște țestoase și animale sălbatice
Ca orice loc exotic, Bali are de oferit noutăți de care ne putem bucura și în Europa, însă în alte feluri. Elefanții, maimuțele și țestoasele nu sunt pe continentul nostru acasă la ele, pentru că această casă e departe. Le vedem la grădini zoologice nu în habitatul lor natural. Afirmația asta o să se contrazică puțin cu ce urmează să scriu, pentru că în afară de maimuțe, toate animalele au fost într-o formă de captivitate. Chiar și ele, dacă stau să mă gândesc bine.
Puteam vizita o grămadă de lucruri, de exemplu niște orezării celebre, însă n-am făcut-o la timp și n-am mai vrut să ne întoarcem în altă zi. [Erau aproape de Monkey Forest, dar eram deja terminați după 2h de zgâlțâială în Uber-ul care ne-a dus din Kuta până la Ubud, ne-a trecut și entuziasmul pentru maimuțe, apoi eram prea obosiți și înfometați, deci nu mai aveam chef și de orezării. Însă am vizitat Palatul Ubud despre care scriu în articolul despre temple.] Am ales, în schimb, să vizităm locuri cu animale să se bucure nu doar Ada de ele, ci și noi. Eu, mai ales. Am tot auzit despre neobrăzarea maimuțelor din Bali, dar nu ne-a păsat, am vrut să le vedem într-un cadru în care erau libere să facă ce vor. Sunt foarte îndrăznețe și hoațe, orice sclipește sau e foarte colorat vor face tot posibilul să îl aibă. Prietena mea cu care am vizitat locul a rămas fără ochelarii de soare și fără un gel de mâini atârnat la poșetă. Asta acolo la Monkey Forest pentru că la Templul Uluwatu a fost și mai ghinionistă și i-au furat telefonul atârnat în bandulieră și, uitându-se în ochii ei, i l-au ronțăit bine. A reușit să salveze cartela, însă bye bye telefon. Am și uitat să o întreb dacă a mai recuperat din poze. Alte altercații și neplăceri nu au fost și nici nu am văzut să le facă altora.
Mi-a plăcut amenajarea locului, au foarte mult spațiu să sară din copac în copac, în siguranță, iar pentru oameni sunt indicații clare ce pot face și ce nu. Nu prea sunt multe de spus decât că e interesant să le privești comportamentul, să le observi și să te miri câte gesturi asemănătoare cu ale oamenilor au. Am văzut o semi împerechere live urmată rapid de o încăierare, probabil era femela altui mascul, o grămadă de mame cu pui atârnați de mameloane sau agățați de ele în timp ce se mișcau, multe care se puricau unele pe altele. Maimuțe de toate mărimile și vârstele, unele atente la ce pot fura de la oameni, altele minding their own business.
Acum că am văzut acest sanctuar al lor, nu cred că în altă parte voi mai dori să văd, unele lucruri sunt suficient de văzut sau de făcut o dată în viață și asta, pentru mine e unul dintre ele.
La fel ca și Conservatorul pentru broaște țestoase.
Mai aproape de cazarea noastră, am fost foarte uimiți când șoferul ne-a spus că am ajuns, pentru că nu doar drumul pe care am ajuns ci și fundătura unde a oprit păreau un capăt de lume. Când auzi că un loc are “conservator” în denumire, te aștepți la ceva cel puțin… curat. Ei, broaștele, păsările și celelalte lighioane trăiau în condiții mizere. Totuși, mie mi-a plăcut enorm pentru că am decis să ignor murdăria și să mă focusez pe plusuri: am pus mâna pe broaștele țestoase, le-am hrănit, am mângâiat un cacadu, o iguana (!) adormită, le-am dat papaia unor lilieci gigantici și am aflat multe despre ce fac cei de la conservator. Ajută broscuțele să eclozeze în siguranță și tot așa le eliberează și în apă, ferindu-le de prădători. Cele mai tinere aveau doar o săptămână și cea mai bătrână 80 de ani. A fost prima întâlnire cu animalele astea și m-am bucurat de ea.
La Taman Safari sau Bali Safari and Marine Park e exact ce vă așteptați să fie, însă nu un safari de calibrul parcului Serengeti din Frankfurt care se întinde pe 220 de hectare, ci mult mai mic, de doar 40 de hectare. Cu toate astea a fost prima noastră experiență de genul. Parcul are mai multe zone, însă nu le-am explorat pe toate. De exemplu, pentru parcul de distracții trebuia să plătim în plus pe lângă biletul de intrare, locul era destul de mult în soare și era pustiu. Apoi la mini aqua parc, cam la fel, dar acolo mai erau copii mici care poate aveau nevoie să se răcorească puțin. Am profitat însă de toate locurile cu animale. Am fost la spectacolele tigrilor și elefanților unde pe lângă dresaj, ambele au fost puse într-o poveste. Tigrii din Sumatra sunt pe cale de dispariție din cauza braconajului, mai sunt în jur de 470 sau ceva de genul. Nici elefanții sumatrieni n-o duc prea bine pentru că și ei sunt victimele celor care vor să se îmbogățească de pe urma lor. Show-urile lor au pus în evidență cum elefanții și oamenii pot trăi în armonie, mai ales pentru că sunt folositori în agricultură și blânzi. Mi s-a rupt sufletul la gândul că aceste animale superbe pot dispărea de pe fața Pământului așa cum s-a întâmplat cu altele, tot din cauza oamenilor. Și aici am hrănit animale și păsări <3
După care ne-am urcat într-un bus cu ferestre largi și am pornit în safari. Lei, hipopotami, zebre, cămile, girafe, maimuțe, antilope, tapiri și multe alte animale trăiau ‘libere’ în spațiile desemnate lor. Desigur leii aveau parcela lor închisă cu uși de metal și garduri solide ascunse în spatele vegetației, dar zebrele și cămilele, de exemplu, se plimbau libere prin satul cu cazări pentru cine dorea să fie salutat dimineața de o girafă care își băga capul pe fereastră. Așa ca în clipurile de pe Instagram. Aveau și piscină și loc de joacă pentru copii, cred că e o experiențe interesantă pentru cine vrea să încerce o noapte-două.
Eu mă duc cu drag oriunde sunt animale și dacă pot pune mâna, înscrie-mă că abia aștept. Ada la fel, Sotzu’ mai reticent, dar sunt mândră de el că a atins iguana, ceea ce nu cred că și-a propus vreodată în viață :)) Și mă bucur că am avut ocaziile astea în Bali.
