Jucăriile Adei

Discuțiile despre jucăriile pentru bebeluși sunt interminabile și dacă ai timp și chef să citești tot ce se scrie despre cele cu care „trebuie” să se joace la fiecare vârstă, te apucă durerile de cap și frustrările că nu faci TOTUL pentru ca micuțul sau micuța ta să se dezvolte cum scrie la carte. Și pentru că am deja suficiente migrene și dureri de cap, prefer să fiu atentă la plăcerile Adei și la obiectele care îi trezesc ei curiozitatea și să las sfaturile educației moderne cui are chef să le aplice. Iar în măsura în care sunt sigure și nu o pot răni în vreun fel, o las să se joace cu diverse obiecte de prin casă.

Are câteva jucării de lemn (cică astea-s must have), are vreo 3 sau 4 cu melodii, butoane și lumini, jucării de pluș, păpuși, zornăitoare, chestii de-alea moi pentru dinți. Se joacă cu ele cât se joacă, dar rapid se plictisește de ele.

Nu același lucru se întâmplă când îi dau o lingură de supă, orice polonic sau paletă de plastic, o sticlă de plastic de 0,5l, umplută pe jumătate cu apă, capace mari de la borcane, perinuța cu care dorm eu, blugii lui taică-său, mooouuuuuse-ul lui (e cea mai tare jucărie ever, pentru că are și lumină și  butoane [nu vă faceți griji, l-am curățat și dezinfectat cu spirt]), orice are șnururi (un hanorac de-al Soztului cu șnur la glugă o ține ocupată și jumătate de oră), cutia de sare (închisă ermetic), lingurițele ei de plastic și cred că mai sunt, dar nu le văd prin jur ca să le pomenesc.

Efectiv i se luminează fața când le vede și dă din picioare și din mâini de zici că vrea să-și ia zborul către ele când le țin în mână și i le arăt. Nu se plictisește la fel de repede ca de jucăriile cumpărate și destinate vârstei ei, așa că, orice ar învăța din joaca cu obiectele de prin casă e binevenit. Iar ce o învață jucăriile moderne, ultra gândite și promovate, mai poate aștepta.

sursa foto