Jucăriile Adei

Discuțiile despre jucăriile pentru bebeluși sunt interminabile și dacă ai timp și chef să citești tot ce se scrie despre cele cu care „trebuie” să se joace la fiecare vârstă, te apucă durerile de cap și frustrările că nu faci TOTUL pentru ca micuțul sau micuța ta să se dezvolte cum scrie la carte. Și pentru că am deja suficiente migrene și dureri de cap, prefer să fiu atentă la plăcerile Adei și la obiectele care îi trezesc ei curiozitatea și să las sfaturile educației moderne cui are chef să le aplice. Iar în măsura în care sunt sigure și nu o pot răni în vreun fel, o las să se joace cu diverse obiecte de prin casă.

Are câteva jucării de lemn (cică astea-s must have), are vreo 3 sau 4 cu melodii, butoane și lumini, jucării de pluș, păpuși, zornăitoare, chestii de-alea moi pentru dinți. Se joacă cu ele cât se joacă, dar rapid se plictisește de ele.

Nu același lucru se întâmplă când îi dau o lingură de supă, orice polonic sau paletă de plastic, o sticlă de plastic de 0,5l, umplută pe jumătate cu apă, capace mari de la borcane, perinuța cu care dorm eu, blugii lui taică-său, mooouuuuuse-ul lui (e cea mai tare jucărie ever, pentru că are și lumină și  butoane [nu vă faceți griji, l-am curățat și dezinfectat cu spirt]), orice are șnururi (un hanorac de-al Soztului cu șnur la glugă o ține ocupată și jumătate de oră), cutia de sare (închisă ermetic), lingurițele ei de plastic și cred că mai sunt, dar nu le văd prin jur ca să le pomenesc.

Efectiv i se luminează fața când le vede și dă din picioare și din mâini de zici că vrea să-și ia zborul către ele când le țin în mână și i le arăt. Nu se plictisește la fel de repede ca de jucăriile cumpărate și destinate vârstei ei, așa că, orice ar învăța din joaca cu obiectele de prin casă e binevenit. Iar ce o învață jucăriile moderne, ultra gândite și promovate, mai poate aștepta.

sursa foto

7 Comments

  • Monica Galea

    Amen!

    Și la noi au mare succes ofertele de la diverse supermarketuri ,sticlele cu apa,orice pernuța îi intra în vizor, un pachet de servetele (gol), plus doua zornăitoare de 3 lei, alea sunt iubirile ei

  • Greta

    Cunosc, de la nepotul meu :)) La vârsta Adei se juca des cu o sticlă de plastic. Apoi, când avea cam un an și jumătate, cea mai mișto jucărie pentru el era o oală. O târa bucuros nevoie mare prin toată casa și era pe deplin mulțumit cu ea. Între timp s-a mai maturizat 😀 (are aproape 3 ani) și-i place să se joace și cu altele, jucării reale adică :))

  • Gabi

    Una din primele jucarii Montessori, care merge folosita imediat ce copilul sta bine in fund este “cutia cu surprize”. Basically, intr-un cos sau cutie ii pui fel si fel de obiecte uzuale din casa, care sunt child friendly si pot fi manevrate si gustate. Si la noi au mai mare succes obiectele de uz casnic, decat jucariile.

  • ildi

    Discutie la controlul de un an jumate a fiului meu.
    Stafful de la primarie: Poate sa recunoasca obiectele din imagine? (gen banana, masina, etc.)
    Eu: Nu, dar daca ii dai un castron si telul iti bate spuma mai bine decat mixerul.
    :))
    Deci concluzia: nu cumparati jucarii, decat daca cere copilul (si asta cu masura zic eu).

  • Ioana

    La mine, jucarii cumpără soacra din nefericire dar stau uitate pana isi aminteste de ele. Cand era Andrei cam de vârsta Adei, am luat avionul si o stewardesă mi-a dat un pahar gol.cea mai tare chestie ever, s-a jucat cuvea tor zborul si apo am cerut pahare goale mereu. Acasa, la 2ani jumate, inventează cuptoare ai robneti de apa imaginari pe sub canapea sau pe mobile si gătește cu legume de la ikea sau diverse piese de la jocuri. Sertarul cu plastice a fost mereu al lui, farfuriile ptr copii ikea, alea 6la set sunt oale. Pe canapea isi imaginează un tramvai, pernele sunt usi. Un colt de salon e băcănie, se duce dup rosii imaginare. Etc. Eu prefer sa explreze lumea asa decât cu plstice chinezesti care canta.
    Era sa uit ca omleta o face doar el, quiche la fel, neapărat tb sa pun curry si sa bata cu telul. Cand facem prăjituri l-am convins ca nuca de cocos e mai buna decat curry.

  • o femeie

    La varsta aia fiica mea se juca cu lingura de lemn si strecuratoare de paste; ii mai pusesem niste boabe de fasole intr-o sticla de plastic si moaaaama ce nebunie pe campie era!. Mingea era ignorata,dar dovleacul rostogolit pe jos era cel mai tare :).
    In rest, eu am implicat copilul in joaca cu noi, in treaba cu noi, gatit cu noi. Cam nasol ca nu am facut din cauza asta vreo 3-4 ani puzzle-uri din alea de 1000-2000 piese.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *