Viața fără IBAN
Să reluăm relatarea de unde am rămas. Relatarea despre începuturile traiului în Berlin.
Data trecută eram bucuroasă nevoie mare că aveam Meldebestätigung-ul, care am crezut eu că e Sfântul Graal. Mda… într-un fel e, doar că imediat pe locul 2, cel mai important lucru aici e un cont în bancă.
Dacă n-ai cont în bancă, nu îți primești salariul și nu poți plăti chiria, chiar dacă ai bani. Constat că în țara asta, banii sunt ca vântul, știi că există, dar nu-i vezi. Cum adică? Păi toate plățile de întreținere (chirie, curent, internet etc) se trag din cont și nu poți plăti cash, iar salariul intră exclusiv pe card, nu-i chip să primești banii în mână. (Asta dacă nu lucrezi la negru, evident, că atunci doar așa îi primești.) Motiv pentru care, Sotzu nu și-a primit leafa pe luna ianuarie și o va primi când le va da celor de la HR un IBAN. Dacă vrei să plătești chiria cu bani lichizi și te duci la bancă precum un om de încredere ce ești cu intenția de a completa un ordin de plată și de a depune banii în contul proprietarului, ghici ce? Nu poți, pentru că tu nu ai un cont. M-am dus la Sparkasse (banca la care au cont Berlinovo) să plătesc chiria pe luna februarie și deși i-am spus domniței de acolo, în engleză, că nu am cont la banca lor, că nu am, de fapt, nici un cont în Germania, dar am bani și vreau să-mi plătesc chiria, mi-a spus că nu se poate fără cont. Say whaaaat???
Ce-am făcut, însă, pentru a deschide un cont? Păi, am cam pierdut o săptămână degeaba, pentru că am țintit cel mai sus, și anume la DKB. Spuneam data trecută că-i o bancă online, foarte sigură, foarte șmecheră, dar și cu multe criterii de respingere. Evident că ne-au respins, iar răspunsul l-am primit după o săptămână, timp în care am fi putut deja avea un cont la orice altă bancă cu ghișeu fizic, în care puteai intra și vorbi direct cu un om. După ce am primit scrisorica cu refuzul, ne-am dus la Postbank, the next best thing, vinerea trecută, cu 15 minute înainte să se închidă. Le-am explicat ce vrem, dar „nu putem acuma, mai sunt 15 minute până închidem.” Ne-au făcut programare pe marți la 18, au făcut copie după pașaportul Sotzului și după Meldebestätigung și ne-au dat o carte de vizită. Înainte să plecăm, i-am întrebat, evident, cât durează să deschidem un cont. Dialogul ce-a urmat m-a lăsat cu gura căscată. „O zi sau o săptămână.” Întrebarea evidentă pe care am pus-o: „Cum putem face să îl deschidem într-o zi?” ”Ah, păi nu de noi depinde. It’s the machine that decides.” M-am blocat pentru câteva secunde până am procesat că, de fapt, eram la mila programului de pe calculator. Nici nu mai știam ce să zic altceva în afară de OK, am luat programarea, cartea de vizită și le-am urat „weekend plăcut”. Cu norocul nostru de până atunci, mă așteptam să dureze o săptămână, daaar, ce să vezi minune, „mașina” a decis în favoarea noastră.
Cum ne-am văzut cu IBAN-ul în mână, mai că n-am ieșit fugind din bancă să mergem la Media Markt să ne facem contract de internet. La 1&1, providerul de net pe care l-am ales pentru că-i cel mai rapid și cel mai lăudat pe forumuri, din 3 opțiuni, cea mai rapidă nu era disponibilă în Berlin (în România cred că ar fi fost de-a dreptul înceată), iar a doua ca viteză, aia pe care o doream noi, nu se putea instala la adresa noastră, n-am înțeles prea bine din ce motiv. Așa că ne-am pricopsit cu o vai-ș-amar de viteză la internet, dar vestea bună e că ne putem schimba planul tarifar dacă ne mutăm în alt cartier… practic în oricare altul după spusele vânzătorului. Daaaaar, nu mai comentez, bine că se rezolvă și asta și mai bine cu înternet încet decât deloc. Cam în două săptămâni, ar trebui să mă lăfăi online… oh, wait…
Cei de la asigurări s-au mișcat mai repede, am primit scrisorică de la ei după vreo 3 zile de la încheierea contractului și luni m-au sunat să-mi spună că vom primi o altă scrisorică ce confirmă deschiderea asigurării. Și da, a fost o convorbire în germană, între mine și domnișoara care ne-a făcut actele. Mă rog, ea a vorbit clar și încet, iar eu am zis doar că sunt Frau Lișteveanu, că am înțeles ce-a zis și ca îi mulțumesc de telefon. În timp ce ea vorbea, eu tot căutam o fereastră să îi spun să trecem pe engleză, dar până la urmă n-a fost nevoie că am înțeles ce-a vrut să-mi comunice și m-am și făcut înțeleasă. Îhîm, sunt mândră de mine 🙂
Tot în germană am reușit să înregistrez și câinele la primărie, am completat un formular și-am primit o tabliță pe care acum o poartă la zgardă. Tablița asta mă obligă să plătesc un impozit anual de 120€ pentru Măria Sa, Ricky. Apropos de asta, din discuțiile cu oamenii de pe aici, cu vară-mea, cu mamele… am aflat că-s mai nemțoaică decât nemții că nici o persoană posesoare de animal de companie pe care am întâlnit-o nu și-a declarat câinele la primărie. Oh, well…
Acum mai trebuie să găsesc un pediatru, dar până nu vin cardurile de sănătate nu mă prezint la nici un doctor. Oricum nu mai e mult. Ada a împlinit deja 6 luni și, pe lângă vaccinurile pe care nu le-a făcut la timp, mai trebuie să înceapă și diversificarea. Am puține emoții și aș vrea să vorbesc cu un doctor înainte să mă apuc să-i dau una-alta. Plus că n-am nici internet să mă documentez și să citesc sau să vorbesc cu prietene care au trecut deja prin asta. Știu că trebuie să încep cu morcovi, păstârnac, avocado, țelină, banane, măr… dar prefer să-mi confirme un medic.
Timpul liber mi-l petrec făcându-mi drumuri. În fiecare zi mă duc undeva, să ies din casă măcar câteva ore. Vremea e îngrozitor de schimbătoare și nu prea pot ieși întotdeauna cu Ada la plimbare prin zonă. Oricum n-am ce să văd în afară de reprezentanțe de mașini. Bate vântul de ne ia pe sus, plouă mărunt sau normal, e ceață și frig, dar din când în când mai e și câte o zi frumoasă și Berlinul strălucește. În rest… mă uit la seriale, la filme, mă joc cu Ada, citesc foarte puțin, am fost în vizită la Nicoleta, una dintre mamele de pe grupul de pe Facebook, am fost la întâlnirea de mame și bebeluși, iar în weekend ne bucurăm și de tati, care, bietul de el, trăiește doar de la weekend la weekend, că în rest își petrece timpul la lucru sau prin mijloacele de transport în comun. Din când în când mai merge și la bazin, dar încă nu a găsit orarul perfect.
Cam așa stau lucrurile și frustrările, deși credeam că s-au redus, continuă să apară.
15 Comments
o femeie
Cand am plecat primele plati le-am facut din contul romanesc (homebanking de la banca transilvania). Apoi nici eu nu am primit salariu decat dupa 6 sapt.(am inceput pe 16) dar ce am facut dupa ce rezolvai cont si card: am cerut un avans. Firma a inteles nevoia mea.
In rest, am depus banii cash la ghiseu, la ING.
Tomata
noi n-am avut neapărat nevoie de bani înainte, deși am fi preferat sa nu cheltuim din economii, însă la lucru la Sotz situația nu e prea roz, așa ca nu vrem să ne complicam. Așteptam încă 2 săptămâni, ca ne descurcam.
o femeie
A, si inainte de a decola catre strainezia tin minte ca am cautat cateva banci si scrisei o mica lista – sa stiu ce banci ce deschideau conturi expat (temporare, corespondenza in banca) dar conturi care costau mult. Dupa 2 luni dupa ce rezolvai cu actele am fost la banca si am schimbat contul din cont expat in cont de rezident.
Raluca
Ah, si eu m-am enervat la inceput cu contul.. Eram obligata pentru scoala, sa imi dea o parte din banii platiti pe cursuri inapoi si sa-mi dea cash era exclus.. Asa ca a trebuit sa-si ia mama liber, sa facem programare impreuna, sa mergem in ziua cutare la banca si sa vedem ce optiune am, mai ales ca nu lucram, deci sa nu fiu nevoita sa platesc multe comisioane. Anyway, l-am facut, doar ca nu stiam eu pe atunci ca ce am ales puteam sa-l folosesc doar la cumparaturile facute in Belgia, nu si prin strainatate, iar online nici atat… Si tot am ajuns sa platesc 35e/an pentru hartiile cu tranzactiile efectuate, care cica le trimit mereu acasa, dar eu n-am primit niciodata.
Intre timp mi-am facut pay-pal, mama are si ea un visa, asa ca ma descurc in toate situatiile cu cardurile curente. ?
Tomata
Pai si nu poti sa schimbi?
Andreea
Salutare Andreea,
Ma bucur ca ai reusit sa deschizi cont in banca. Noi in Anglia am reusit sa deschidem unul imediat la HSBC, dar asta cred ca a fost un miracol, mai ales dupa ce am vorbit cu lumea. Asa e in Europa de vest, n-ai cont in banca esti neica nimeni. Si in Anglia mai e si o chestie numita credit rating, om vedea cu ce se mananca si asta.
Noi suntem mai stresati de condusul pe partea stanga a drumului, mai ales ca sotul o sa aiba ceva naveta de facut. Prima casa o iei unde gasesti, apoi gasesti mai bine.
E greu pana intri in sistem, apoi te prinzi cum merge, care sunt subtilitatile. Si abia atunci iti poti da seama daca iti place sau nu.
Pentru Ada, in ce priveste diversificarea, incearca fara morcovi. Acum depinde de copil, dar al meu nu i-a digerat bine. Legumele verzi sunt safe: telina verde, telina radacina, un cartof mic, o ceapa mica fierte la aburi, blenduite si cu un strop de ulei de masline sunt un bun inceput. Asa a fost la noi. Repet: fiecare copil e diferit. Ce spun eu e doar o idee. Para data la blender e apreciata de bebele meu.
Numai bine si keep calm, formalitatile sunt lungi si de anduranta, ca la o cursa lunga,
Cu drag,
Andreea din Anglia 🙂 (momentan en France)
Tomata
Si noi am fi putut sa deschidem mai repede, dar na… cum am zis, am tintit cel mai sus. La Sparkasse, din cate am auzit s-ar fi putut deschide pe loc, fara chestia cu “intr-o zi sau intr-o saptamana”.
Poate “credit rating” e acelasi lucru cu SCHUFA din Germania, un istoric al datoriilor.
Aaah, condusul pe stanga. Cred ca si pe mine m-ar termina cu nervii. Aici conduc destul de mult, dar daca ne-am fi mutat in Anglia, masina ar fi ramas cu siguranta acasa.
Se rezolva toate in timp, problema mea e ca nu am cuvantul “rabdare” in vocabular…
Greta
Cei de la Postbank sunt ok. Avem contul la ei de ani de zile și n-au fost niciodată probleme. Plus că ai avantajul că, fiind banca poștei, vei găsi frecvent sucursale, dacă e nevoie de cash și deci nu ești obligată să scoți de la bancomatul altei bănci, plătind comision.
Uite, ca să te fac să zâmbești, o experiență de-a mea cu ei 🙂 Că la o adică sunt și ei capete de lemn, văleu :)) Am ajuns să cred că birocrația s-a născut în Germania 😀
http://scrisori-de-sertar.blogspot.de/2014/06/perspicacitate.html
PS: dacă voi nu aveți cont comun (Gemeinschaftskonto) nu te speria, problema la noi era că intrau două salarii în același cont și de-aia nu era ok să fiu doar împuternicită 😀 .
Tomata
Da, asta cu sucursalele am vazut ca e foarte OK. Sunt peste tot si o gramada.
O sa citesc articolul tau cand am net ca lumea, ca acum, cu taraita… e greu 😛
Gabriel
Desi faptul e consumat, ma gandeam sa scriu ce ziceau altii pe net: dupa DKB, next best thing ar fi Comdirect care sunt tot o banca online, dar criteriile de admitere sunt ceva mai relaxate.
P.S.: Haha, captcha code-ul e 9uhr 😀
Tomata
mda, stiam ca mai sunt vreo doua banci online destul de sigure, dar crede-ma ca n-am vrut sa ne mai incercam norocul cu alta si sa pierdem si mai mult timp. E ok la Postbank.
Dan
Am avut aceeasi problema in Franta doar ca eu inca lucrez pentru o firma din Ro si sunt in deplasare, nu am rezidenta fiscala aici.
Pentru chirie am nevoie de cont si pentru cont de adresa, dupa lungi cautari am gasit o singura optiune, a trebuit sa o iau..
Ca sa-mi predea apartamentul am avut nevoie de asiguare, si pentru asigurare de cont aici, am rezolvat folosind contul unui coleg 🙂 puteam linistit sa ma blochez si aici.
Cu actul de chirie am mers la banca convins ca in sfarsit pot avea un amarat de cont, acolo am aflat ca fara rezidenta fiscala aici, nu am nici o sansa.. fara cont nu pot face contract de utilitati si am ajuns sa platesc si chirie si hotel.
Dupa inca cateva cautari (refuzuri ascuse dupa.. putem sa-ti face progamare numai luna viitoare sau ca sa-ti facem cont ai nevoie de extras de cont de la alata banca din Fr si alte chestii wtf) am aflat ca pot deschide un fel de cont de economii (aka Livret A) si acum astept de doua saptamani dupa el..
Tomata
mvai… chiar ca e complicat peste tot. nu m-am gandit sa folosim contul cuiva. Singurul pe care puteam sa il folosim ar fi fost al verisoarei mele, dar oricum… am fi preferat sa il avem pe al nostru, sa nu ne complicam cu si mai multe drumuri dupa…
Pingback:
Pingback: