Cu moartea pe moarte câlcând, doar în filme și-n cărți

Era o vreme în care îl visam mereu pe tatăl meu viu, plecat undeva și regăsit după o vreme. Bucuria revederii și ideea că nu e mort, doar absent fizic de lângă mine era de nedescris și o simțeam cu toată ființa mea, chiar în vis.

***

În Arrow, unul dintre serialele la care mă uit, Oliver Queen, personajul principal revine din morți după 5 ani în care toată familia lui știa că a murit într-un naufragiu împreună cu tatăl și amanta lui. Toți sunt consternați, curioși, dar și foarte bucuroși că-l au printre ei din nou. (spoiler) Acum a apărut și amanta lui cu care era pe yacht și bineînțeles nici familia ei nu știe. A aflat doar tatăl, iar reîntâlnirea a fost foarte prost jucată și foarte superficială.

***

Sâmbătă am terminat una dintre cele mai intense cărți pe care le-am citit și în ea, un personaj apare după o anumită perioadă când nici celelalte personaje și nici cititorul nu știu că el e de fapt în viață. Spre deosebire de Arrow, autorul e infinit mai pătrunzător și descrierea momentul mi-a adus lacrimi în ochi.

După aceste exemple, nu pot să mă pun în pielea niciunui personaj, nu pot să nu mă gândesc că inima mi-ar sta câteva secunde dacă l-aș revedea pe tatăl meu viu după aproape 4 ani de când a murit. Nu pot să îmi imaginez o asemenea experiență și v-aș întreba pe voi dacă ați cunoscut-o, dar sunt sigură că în viața reală oamenii nu se întorc din morți, ca în film și ca-n cărți.

7 Comments

  • demo

    Ma identific cu tine prin prisma faptului ca moartea bunicul meu inca ma afecteaza si dupa 3 ani. Ieri seara am visat ca era viu, imbracat in costum, asa cum il stiam cand era bine, dar totusi eram constienta ca a murit si nu am facut altceva decat sa-l imbratisez, sa plang si sa-i spun ca mi-e dor de el.

  • lala

    in afara de strabunici care au murit de vreo 15 ani, nu am pierdut nicio persoana draga. inca ii mai am pe toti cei 4 bunici, pe parinti, pe matusi, unchi etc. mi-e groaza cand o sa se intample asta 🙁

  • Rushenne

    Si eu sunt inca afectata de moartea bunicului meu chiar si dupa 26 de ani, chiar daca eram mititca cand l-am pierdut. Inca il visez. Dar in visele mele eu sunt singura care il vad. Pot doar sa-ti spun ce simt cand il visez: am respiratia taiata, plang, am emotii amestecate: fericire ca il revad si ca e din nou langa mine si disperarea ca nu reusesc sa ii fac si pe restul sa il vada ca sa nu ma mai considere nebuna. Si ma trezesc plangand si agitata.

    Si eu sunt interesata de titlul cartii. Duminica, deci. 🙂

  • Crina

    Spoilers!!!!! Unii n-au ajuns la zi cu Arrow!!!

    Si eu il visez pe taica-miu in ultima vreme aproape in fiecare seara. N-am idee de ce. Habar n-am cum as reactiona daca l-as vedea intr-o zi, probabil as lesina sau ceva. Nu de alta, dar ar insemna ca e ori fantoma, ori zombie. Sau a venit sfarsitul lumii. Niciuna din variante nu ma incanta. Dar in vise e fain, ca nu constientizez ca nu mai e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *