Întoarcerea la Brideshead

Autor: Evelyn Waugh
Titlu original: Brideshead Revisited
Nationalitate: englez
Gen: drama, roman de dragoste
Anul aparitiei: 1945
Nr. pagini: 432 (Leda)
Premii: nu
Ecranizare: Brideshead Revisited (serie 1981) si Brideshead Revisited (film 2008)
Nota mea: 3,5/5
Alte recenzii de acelasi autor: –

Am pomenit despre clubul de lectură straightAD de câteva ori, dar niciodată n-am elaborat. O să o fac la momentul potrivit, dar acum am amintit de el pentru că Întoarcerea la Brideshead a fost una din propunerile mele. Era pe lista mea de o grămadă de vreme, dar nicicum nu m-am îmboldit s-o citesc. Nici nu mai știu motivul pentru care am pus-o acolo pentru că nu știam nimic despre ea. Decât că era una dintre cele 1001 de cărți pe care trebuie să le citești înainte să mori. Și poate pentru că am văzut-o în multe topuri literare. Așa că mi-am zis că musai tre’ să fie ceva de ea dacă e atât de lăudată. Știam că apăruse și film, m-am uitat la trailer și fiind fană Downton Abbey, îmi era ușor să plasez acțiunea în timp, să îmi închipui decoruri și costume și maniere. Așa că am purces la citit.

Întoarcerea la Brideshead e formată din 3 părți, fiecare cuprinzând o anumită perioadă din viețile personajelor. Din punctul meu de vedere, dacă Evelyn Waugh s-ar fi oprit la a doua, aș fi zis despre cartea asta că e frumoasă și i-aș fi dat 5 stele. Dar nu s-a oprit și-a continuat cu a treia care mie mi-a displăcut total. Nu mi-au mai plăcut personajele, nu mi-a plăcut timpul și spațiul în care evoluau, nu mi-a plăcut transformarea decorurilor și a personalităților lor.

În atmosfera boemă a Oxfordului și a Londrei anilor ’20, Charles Ryder îl cunoaște pe Sebastian Flyte și pe mulți alții cu care împarte experiențe studențești, într-un mod foarte asemănător cu cel al zilelor noastre: cheltuirea banilor părinților pe petreceri și băutură. Charles Ryder e un tânăr care provine dintr-o familie înstărită, însă defectuoaă: are doar tată și nu unul foarte prezent. Nici în viața copilului, nici în propria viață. Demodat în gesturi, gândire și îmbrăcăminte, tatăl lui Charles îi sponsorizează plăcerile până când acesta ajunge să trăiască din datorii sau pe banii lui Sebastian. Pe de cealaltă parte, Lord Sebastian Flyte e un copil de bani gata, un excentric cu suflet bun, însă puțin defect și el. Defect din pricina unei mame excesiv de catolice și manipulatoare. Sebastian se simte bine și liber, doar când între el și familia lui există o anumită distanță.

His mood was lightening, now. The further we drove from Brideshead, the more he seemed to cast off his uneasiness – the almost furtive restlessness and irritability that had possessed him.

Cu toate astea, îl duce pe bunul lui prieten Charles la casa familei sale, Brideshead. Din acel moment și până la sfârșitul romanului, casa e centrul din care Charles pleacă și unde se întoarce întâmplător sau intenționat de câteva ori.

Până într-un anumit punct, bănuiam relația dintre Charles și Sebastian a fi una homosexuală. Atât datorită sentimentului puternic de prietenie, cât și faptului că fetele, cu mici excepții, lipsesc din primele două parți ale cărții. Însă în cartea a treia am înțeles că era vorba doar despre un bromance de la început de secol.

It seems to me that I grew younger daily with each adult habit that I acquired. I had lived a lonely childhood and a boyhood, straitened by war and overshadowed by bereavement; to the hard bachelordom of English adolescence, the premature dignity and authority of the school system, I had added, a sad and grim strain of my own. Now, that summer term with Sebastian, it seemed as though I was being given a brief spell of what I had never known, a happy childhood, and though its toys were silk shirts and liqueurs and cigars and its naughtiness high in the catalogue of grave sins, there was something of nursery freshness about us that fell little short of the joy of innocence.

Repetatele vizite la Brideshead și vacanțele petrecute acolo cu familia lui, încet încet îl distrug pe Sebastian. Incapabil să scape cumva de autoritatea și tortura psihică la care îl supunea mama lui, Sebastian cade victima băuturii, viciu care îl va stăpâni toată viața. La fel ca și tatăl lui, o urăște pe maică-sa, deși pare singurul care o iubește cu adevărat. Charles e martorul degradării lui, însă până să-și dea seama că răul e făcut în totalitate, oscilează între a fi de partea lui Lady Marchmain sau a lui Sebastian.

Cartea a doua îi surprinde în anul al doilea de facultate, când lucrurile par a se fi liniștit. Cel puțin pentru Charles, care nu mai găsește nici o plăcere în dezmățul primului an. Petrece mai mult timp cu Sebastian, doar că ședințele de beție nu încetează și nici clipele de sobrietate nu se înmulțesc pentru Lord Flyte.

I had no mind then for anything except Sebastian, and I saw him already as being threatened, though I did not yet know how black was the threat. His constant, despairing prayer was to be let alone. […] He did not fail in love, but he lost his joy of it, for I was no longer part of his solitude. As my intimacy with his family grew, I became part of the world which he sought to escape; I became one of the bonds which held him. That was the part for which his mother, in all our little talks, was seeking to fit me.

Obsedată de biserică și cutume religioase, Lady Marchmain reușește să-și impună fanatismul și asupra celorlalți copii ai ei, Julia și Cordelia, mereu acționează așa cum ar fi pe placul unui preot, mereu supunându-se unor rigori religioase. La un moment dat, Charles chiar îi spune:

It seems to me that without your religion, Sebastian would have the chance to be a happy and healthy man.

Cartea a treia îl pierde pe Sebastian aproape de tot, îl scapă din evidență, exact cum face și Charles. În peisaj apare sora lui, Julia, prin intermediul căreia aflăm ce se alege de Brideshead și de Lady Marchmain. Însă despre Sebastian aflăm doar într-un discurs de câteva pagini al surorii sale mai mici, Cordelia, întoarsă la Brideshead din Spania. Absența lui Sebastian și eliminarea lui din carte nu mi-a plăcut deloc. Trecerea de la atmosfera apăsătoare și ușor gri a facultății si a Brideshead-ului la căldura și culorile unei lumi noi mi-a creat senzația unei alte cărți, scrise în completarea primelor două de un alt autor. Charles se căsătorește cu sora unui fost coleg de facultate, un fel de soție-trofeu, frumoasă, atrăgătoare și cu o mare influență în domeniul în care Charles activează acum: pictura. Totuși, o reîntâlnire cu Julia pe un vas de croazieră și răul de mare al soției, formează cadrul perfect pentru ca Charles să reintre în familie și să se reîntoarcă la Brideshead.

La final, cu riscul de a vă strica bucuria dacă citiți si partea asta, aflăm că Sebastian e undeva pe la o mănăstire, foarte religios, dar și foarte iubit de toți din jurul lui, tatăl lui se întoarce să moară la Brideshead, iar insistența Juliei ca acestuia să i se facă ultima împărtășanie e factorul decisiv și evident al nepotrivirii ei cu Charles. Astfel încât, la începutul și la sfârșitul cărții, Charles este „homeless, childless, middle-aged, loveless”.

Dintre toate personajele, Sebastian e cel care m-a mișcat profund, cel care voiam să reușească, cel care merita să i se întâmple lucruri bune, însă și cel mai slab. În cartea a treia aproape că am urât-o pe Julia, dar și pe Charles pentru felul în care și-a abandonat copiii, pentru faptul că l-a abandonat pe Sebastian, deși, când Cordelia îi povestește despre el, Charles spune:

I had not forgotten Sebastian. He was with me daily in Julia; or rather it was Julia I had known in him, in those distant Arcadian days. […] I had not forgotten Sebastian; every stone of the house had a memory of him, and hearing him spoken of by Cordelia as someone she had seen a month ago, my lost friend filled my thoughts. When we left the nursery, I said, ‘I want to hear all about Sebastian.’

Cu toate astea, rămâne o carte care m-a atins, chiar dacă doar prin Sebastian.