Nu suntem UNA singură

Câte roluri jucați în fiecare zi? În câte medii sunt necesare reprezentațiile voastre? Analizându-mi stilul de viață, eu sunt, pe rând, dar nu zilnic și nu musai în această ordine: angajată, bloggeriță, soție (ah, cum sună asta), fiică, prietenă, colegă, participant la trafic, pacientă, clientă, uneori noră, uneori soră, alteori o necunoscută răutăcioasă, alteori o persoană care pune un zâmbet pe fața cuiva. Sunt roluri, pentru că jucăm anumite roluri în viețile oamenilor din jurul nostru. Oameni pentru care suntem mai mult sau mai puțin importanți, oameni a căror viață ar fi mai săracă fără noi în ea. Modestia nu-și are locul aici.

E obositor, uneori e teribil de obositor să joci pe atâtea scene. Eu, una, aș vrea să fiu măcar o zi doar soție, măcar o zi doar bloggeriță, măcar o zi doar prietenă. Recunosc, nu mi-aș dori să fiu o zi noră sau pacientă sau o necunoscută nesuferită, dar nu e mereu cum ne dorim. Viețile ne sunt construite de așa manieră încât să fim actori multitasking pentru diverși regizori. Gândindu-mă doar la ultimele 2 luni, să nu zic la tot anul, sunt cam sătulă să fiu contractată de atâția. Vreau timp liber și n-am. N-am nici măcar de unde să ciupesc puțin, să rup o bucată să pot juca un singur rol. Dar știm toate că asta-i un lux pe care ni-l permitem rar. Mereu trebuie sa facem ceva, mereu sa mergem undeva, mereu să rezolvăm ceva. Și eu încă n-am copii, nu-mi pot închipui cum ar fi și cu ei (dar probabil o mulțime de taskuri ar fi înlocuite de altele). Am mai scris recent despre ideea asta de super femeie, și am înțeles din comentariile voastre că fiecare dintre noi cunoaște cel puțin una. Unii dintre noi știu și să le aprecieze, să le admire, să le răsplătească.

Dar dacă ne-am răsplăti noi însene? Dacă am avea grijă de viitorul nostru, fără să așteptăm de la alții să facă asta pentru noi? Dacă n-am aștepta de la soț, iubit, frate sau șef să aibă grijă de noi?  Fără cea mai mică intenție de a aduce a feministă, cred că suntem în stare să ne purtăm de grijă și singure, nu?

O posibilitate de a ne asigura că peste câțiva ani ne va fi mai bine e o investiție într-o asigurare. N-am luat posibilitatea în calcul deloc până acuma, dar ING Asigurări are un produs care merită puțină atenție. E destinat exclusiv femeilor tocmai din motivele pe care vi le-am enumerat mai sus. E prima asigurare din România destinată doar femeilor și acoperă riscuri precum: diagnosticarea cancerului, inclusiv în fazele incipiente, reconstrucția mamară dupa mastectomie în urma cancerului, invaliditatea și decesul din orice cauză. Se poate face între vârstele 25-45 de ani şi durata contractului e de 10 ani, suma putând fi stabiliă de clientă (între 30.000 și 400.000).

Mi-a atras atenţia propoziţia aia cu cancerul şi cu asigurarea, şi trebuie să vă mărturisesc că nu m-am gândit niciodată până acuma să-mi fac o asigurare pe lângă alea obligatorii. Totuşi perspectiva de a primi o sumă în caz că se întâmplă vreo nenorocire mă pune puţin pe gânduri. Am avut nenumărate discuţii cu mine cu privire la persoana căreia îi rămâne tot ce am dacă mie mi se întâmplă ceva, dar acum am rezolvat problema asta –  m-am măritat, are cui să-i rămână. Dar dacă nu mor şi rămân invalidă, cine are grijă de mine? Statul? Da’ de unde, am stabilit deja că nu e o opţiune. Aşa că de-asta cred că ING UNA de la ING Asigurări merită puțină atenție, că nu se ştie niciodată. Bolile nu te anunţă, întotdeauna te iau pe nepregătite. Ar fi o metodă de pregătire şi o asigurare de-asta.

*  *  *

Și ca o completare a faptului că sunt unele situații în care numai noi ne înțelegem, bărbații neputându-se pune oricând și oricum în locul nostru, intrați în această aplicație și urmăriți câteva filmulețe amuzante care reflectă întocmai dialoguri din viața de zi cu zi.