Am plutit cu balonul
V-am spus că mă duc, m-am dus. Deși nu eram în cea mai bună formă a mea, niște dureri își cam băteau joc de corpul meu, da’ asta n-a făcut decât să-mi știrbească puțin din entuziasm. Doar joi, nu și vineri, în ziua marelui eveniment.
Am ajuns joi spre seară la Baia Mare, înfrigurați și obosiți de un drum prea lung și prea obositor. Am pus ceasul să sune la ora 6 dimineața și ne-am culcat devreme.
Ne-am trezit cu noaptea-n cap când pe stradă nu era nici țipenie de om (nu vi se pare amuzant cuvântul „țipenie”?) și ne-am îndreptat către aeroport unde ne așteptau baloanele. Prima pe care am întâlnit-o a fost Bianca, aproape degerată și ea de frig, dar cu entuziasmul jucându-i în ochi, la fel ca și mie. Când ne-a găsit și Loredana, care era însuși entuziasmul în persoană (intenționat am folosit cuvântul „entuziasm” de atâtea ori, pentru că asta era starea generală a tuturor), ne-a spus că Bianca va zbura cu cel mai mare balon, iar eu cu balonul ei preferat. Inutil să spun că ardeam de nerăbdare și să le văd de aproape, darămite să zbor cu unul dintre ele.
Am ajuns pe câmpul aeroportului unde nacelele erau aliniate frumos, iar baloanele urmau să fie umflate și atașate.
M-am bucurat să pot asista la toată pregătirea, să văd câtă muncă necesită asamblarea unui balon. Și vă pot spune că multă. Întâi se întinde balonul într-o fâșie lungă,
apoi e desfășurat pentru a putea fi umflat cu aer rece
și când e destul de rotund, este umplut și cu aer cald. Adică principalul combustibil al balonului. Normal că aerul ăla cald vine de la gaz, da’ ați înțeles ce vreau să spun.
Odată ce balonul e plin cu aer cald, nacela se va ridica ușor, cu puțin ajutor de la ceilalți membri ai echipei. O echipă e musai să aibă cel puțin 3 oameni: un pilot și două-trei ajutoare. Îm momentul în care nacela s-a îndreptat, pasagerii trebuie să urce destul de repede în ea, pentru că nu prea e timp de pierdut când balonul e plin cu aer cald.
Și zborul începe.
E atât de plăcută senzația de a zbura cu balonul cu aer cald, e efectiv o plutire, fără nici o perturbare, fără nici un zgomot, decât cel al duzelor (sper că asta-i cuvântul potrivit) aparatului de gaz, în rest e liniște și plutire deasupra caselor, curților, oamenilor, câinilor, șoselelor, câmpurilor.
Experiența mea a fost puțin umbrită de faptul că eram în nacelă cu două jurnaliste nemulțumite, care comparau zborul din acest an cu cel de anul trecut, care era „net superior acestuia”, care era în opinia lor „boring”. N-am putut să mă bucur la întreaga capacitate a momentului pentru că nici nu aveam cu cine să împart bucuria, nici nu mă lăsau comentariile să savurez zborul. Cu toate astea, mie mi-a plăcut tare mult. Chiar dacă n-am avut vânt bun și a trebuit să aterizăm mai repede decât era prevăzut pentru că altfel ne apropiam prea mult de munți, chiar dacă era atât de frig afară încât cele două perechi de șosete, colanții de sub blugi și cele două bluze plus geaca de fâș m-au cam lăsat baltă. Sper din suflet să repet experiența pentru că am văzut baloane ridicate până la mii de metri înălțime, am auzit povești interesante despre aterizări amuzante sau despre isprăvi ale vântului.
Maramureș Balloon Fiesta a fost anul acesta la a 3-a ediție, le doresc să împlinească a 100-a ediție și să se umple cerul Băii Mari și al împrejurimilor de baloane din toate țările.
Am uitat să vă spun că eu am zburat cu buburuza din Olanda, iar pilotul ne-a dat la finalul zborului și diplomă de zburătoare. 🙂
Mulțumesc mult, Loredana pentru îndeplinirea unui vis. 🙂
Despre a doua parte a excursiei, vă povestesc mâine.
25 Comments
lala
poate anul viitor resusec si eu sa vin ca tare mult imi doresc sa zbor 🙂
demo
E si pe lista mea. pentru cand o sa fiu bogata 🙂
Pingback:
Mihaela Dămăceanu
Să ştii că acest ŢIPENIE chiar este un cuvânt foarte amuzant. De unde o veni el nu ştiu. Că te-ai gândi la ţipăt, dar n-are legătură cu nimeni. De fapt ar avea, că nu se ude niciun ţipăt. Oricum, tot amuzant este.
Experienţa aceasta pe care ne-ai povestit-o azi, trebuie să fi fost absolut fermecătoare, cu plutirea aceea… Păcat că a fost aşa de frig, cred că totul ar fi fost şi mai şi pe o vreme frumoasă.
Fotografiile acestea din final, cu baloanele, ceaţa şi casele sunt superbe.
Mihaela Dămăceanu
Îţi scrisesem un comentariu despre cât de mult mi-au plăcut ultimele poze, cele cu baloanele, casele şi ceaţă. Şi că mă amuză şi pe mine cuvântul ţipenie. Nu ştiu de ce nu a apărut.
Tomata
intrase in moderare 🙂
Loredana
Absolut superbe imaginile.
Ma bucur pentru tine.
Chocolate
Ce frumos! dupa ce am citit postarea ta, imi doresc si mai mult sa zbor cu balonul. Mi-e frica de inaltime, dar cu balonul as zbura.
Olivia - Jocul Orb
si eu m-am gandit ca m-ar tenta
pe de alta parte, ma intrebam daca nu e deloc scary? nu ai nicio senzatie de panica acolo sus intr-un balon pe care nu il controlezi? 🙂
Tomata
mie nu mi-a fost teama deloc 🙂 aveam incredere in nenea pilotul 🙂
dojo
Super experienta. Numa’ buna pentru un incepator, data viitoare poate ai noroc de vreme si vant mai bune 🙂
cotos
Deci mi-ai ras in nas direct din oras la meciul cu voi?? :)) Si cum ti se pare Baia Mare de sus??
Tomata
pai tu ai zis ca cine rade la urma rade mai bine 😛
n-am vazut Baia Mare de sus, numai Tăuții. 🙂
Ana Q.
Wow…pozele vorbesc de la sine! Pun pariu ca a fost o experienta super. :
Aliceee traveler
Ca si spectator am participat multi ani la acest eveniment. Mie mi-e frica de inaltime,nu prea cred ca as putea sa o fac, dar cine stie poate pe viitor …
Pozele sunt superbe!
ioana
cat stai la baia mare? tare mult mi-ar placea sa ne intalnim 🙂
Tomata
am plecat ieri 🙁 data viitoare cand vin 🙂 poate de Sarbatori 🙂
ioana
Am fost plecata si nu am stiut ca intentionezi sa vii… Sper sa fie cu noroc urmatoarea ocazie :*
Andreea D.
Doamne cât aş vrea să zbor şi eu cu balonul!
madlen
filmul mumia dar si altele pe langa m-au facut serios sa ma gandesc la o astfel de aventura, caci este o aventura pana la urma. buburuza este aducatoare de noroc, eu le colectionez (pe langa elefanti si broscute testoase) in varii dimensiuni, culori si materiale, asa ca balonul cu bubu ii tare fain! dar tu ai prins si vremea rea si friguroasa…
dunia
Ha! Uite că te invidiez. Visez la balon de când am citit Jules Verne, nu mai spun câți ani au trecut. 🙂
Dragos Geornoiu
Daca as fi sigur pe mine ca cel ce dirijeaza balonul e capabil sa se descurce cam in orice situatie, cred ca as incerca si eu candva experienta. Am avut ocazia sa zbor cu balonul prin strainatate, insa hipiotul de vreo 17 ani ce trebuia sa dirijeze nu mi-a exprimat suficienta incredere, iar teama m-a invins atunci. Maybe next time…
Flores
Draga mea, ma bucur mult ca ti-a placut atat de mult cu balonul. Ai avut parte de un balon superb si de un pilot si mai superb 🙂 Imi pare rau ca ai nimerit cu jurnalistele alea. Sincer, sunt cunoscute ca niste carcotase si nu sunt cunoscute ca cea mai placuta companie 🙂 Mie oricum mi se pare minunat ca au avut ocazia sa zboare de 2 ori(!) in viata. Sunt unii care viseaza sa zboare o singura data. Tu esti o persoana deosebita si se vede ca ai apreciat zborul si timpul petrecut acolo.
CristinaMM
vreau si eu 🙁
festivalul nu se muta si prin zona capitalei? sau cel putin pe la brasov…
Pingback: