Prieteniile născute de Internet
Numai ca pe un părinte nu am privit internetul până acum, dar după ce-am formulat titlul ăsta, parcă tot mai mult mă conving că i se potrivește acest statut. Adică gândiți-vă: când vreți să știți ceva, nu întrebați pe net? Cine vă învață chestii de așa nu, așa da? Cine vă dă sfaturi împotriva acneei, cine vă oblojește rănile după o despărțire, cine vă cuplează când vă căutați un partener, cine vă ține de urât când n-aveți cu cine să ieșiți, cine, cine, cine? Ok, poate bat un pic câmpii și iau prea literal denumirea acestui articol, dar… sigur vedeți și voi un pic de asemănare aici, nu? Un pic? Un piculeț?
Lăsând gluma la o parte, revin la titlu într-o notă mai serioasă. Aseară am primit un telefon care pe lângă faptul că m-a bucurat enorm prin vestea pe care am primit-o, mi-a umplut sufletul de bucurie și prin propoziția care mi-a introdus vestea: „am vrut să fii prima din blogosferă care află”. Mi-am tot repetat asta în minte și recunosc că m-am simțit și încă mă simt specială. Specială pentru că Dojo m-a ales pe mine să mă anunțe asta (o las pe ea să vă spună). E un eveniment important pe care îl împarți cu familia, cu prietenii apropiați și apoi cu prietenii apropiați de pe internet. Pentru că noi ăștia de trăim în văzul lumii, cu viețile expuse înaintea ochilor tuturor, împărtășim vești de-astea cu toată lumea. La fel am făcut și eu când a murit tatăl meu, prima persoană din blogosferă pe care am anunțat-o a fost Nebuloasa, când am fost cerută de soție a fost Alina. Pentru că blogurile astea au legat prietenii suficient de rezistente și de reale încât să fim alături unii de alții și la bine și la greu. Am mai scris și cu alte ocazii că lângă acesti oameni ale căror rânduri le citesc aproape zilnic am trecut prin lacrimi și prin râsete în hohote, că îmbrățișările au fost sincere și din suflet. Și a lor pentru mine și a mea pentru ei.
În 6 ani de zile s-au strâns povești cât pentru a umple o carte, momente minunate sau mai puțin plăcute, dar sincere. Vorbeam cu cineva care spunea despre relațiile dintre bloggeri ca sunt superficiale, de ochii lumii. „Așa s-ar părea și da, ne vorbim pe la spate, ne bârfim și ne certăm. După care ne împăcăm. Dar fac pariu cu tine că dacă unul dintre noi ar avea nevoie de ajutor, și i l-ar cere unui prieten blogger, ajutorul ar veni negreșit.” Și sunt 100% convinsă de asta.
V-am vorbit despre toate astea pentru că Avon m-a provocat să povestesc o întâmplare în urma căreia am legat o prietenie online. N-aș putea spune că a fost vorba de-o întâmplare anume pentru că la baza prieteniilor au fost mai întâi textele și-apoi întâlnirile. Apoi conexiunea și apoi apropierea. Știu că nu numai mie mi se întâmplă să leg prietenii de-astea, prin intermediul blogului, așa că vă provoc și eu să-mi povestiți despre prieteniile voastre online. Iar dacă sunteți din București, puteți câștiga o invitație la Digital Divas, unde îi veți putea întâlni pe Andreea Esca, Oana Pellea, Cristian Lupșa sau Cornel Ilie (de la trupa Vunk) și unde se va acorda premiul pentru Best Woman Blogger, categorie la care sunt mândră să fiu nominalizată și eu.
Deci doamnelor aștept poveștile voastre.
PS. Aruncați un ochi si pe avonconnects.com.ro. s-ar putea să gășiți pe-acolo un răspuns la vreo întrebare.
Internetul are de toate: prieteni, dusmani, soti/sotii, amanti/amante, pe scurt are moduri de viata. Important e sa stim ce sa alegem.
Mirc, mess iar acum FaceBook. Retele de socializare, locuri in care s-au legat prietenii, s-au creat dusmani sau in cazul meu, mi-am intalnit nevasta. Fara online ar fi mult mai greu azi, insa si in era scrisorilor prin posta ne-am descurcat.
Draga mea,Andreea, eu am o singura prietenie online si acea prietenie sa refera la tine 🙂
tu esti singura din acest mediu la care ma gandesc cu drag, alaturi de care sufar, alaturi de care ma bucur, cu care as vrea sa ies la un suc, insa esti prea departe.te pup.
Felicitari lui Dojo, ma bucur pentru ea!
>:D< iti multumesc mult pentru cuvintele tale. sper sa apucam sa ne vedem odata sa apuc sa te cunosc si eu un pic mai bine. cel putin pe jumatate cat ma cunosti tu pe mine de pe blog 😛
ce veste frumoasa ti-a dat Dojo 🙂
Ai dreptate cu prieteniile, sper sa ne intalnim si noi intr-o zi
Desi doar o data te-am intalnit pot sa spun ca imi esti prietena si ca simt nevoia sa vin sa te vizitez asa cum fac prietenele, de nerabdare, cu chef de vorba, cu dor, cu placere, din curiozitate sau grija.
Netul mi-a mai adus pe cineva la fel de insemnat: barbatul sufletului si implicit tatal baietelui ce-l port.
Cum sa nu-i fiu recunoscatoare? 🙂
>:D< sunt atat de bucuroasa pentru tine ca nu am cuvinte sa ma exprim. meriti din plin sa fii fericita si iti doresc sa fii sanatoasa si la fel sa fie si micutul tau. si iubitul tau 🙂 si sper din suflet sa ne revedem mai des.
Era acum vreo… 4-5 ani, eram internată în spital cu o treabă destul de neplăcută și scriam de-acolo pe blog. Scriam zilnic și povesteam prin ce trec. Și fetele din online mă încurajau de fiecare dată. Într-o zi am primit la spital un buchet mare de flori, o felicitare cu toate semnăturile lor și un urs de pluș. M-am emoționat și am plâns de sărea cămeșa de pe mine. Iar când m-au externat, a venit Ada (injoacă.ro, pe care o știu tot de pe net) să mă ia, să mă ducă acasă. Chestiile astea n-o să le uit niciodată…
Păi, da, și cred că m-ar tenta să te cunosc și pe tine. :))))))
eu am incercat sa te scot la o cafea cred ca de doua ori cand am venit la Bucuresti, da’ n-ai putut. 🙂 sper ca data viitoare sa fie cu noroc. 🙂
Prima si singura prietenie a mea nascuta pe net a fost, este si va fi sotul meu! 😀
Multumesc pentru gandurile frumoase 😉
Pentru mine internetul inseamna informare, divertisment (sunt si pe offline, nicio problema) etc. Pe ‘soare’ l-am intalnit prin acest mediu. Cu tine am discutat multe chestii private, mi te-ai impartasit sa zic asa in multe chestii foarte personale pe care nu le-ai dat pe ‘public’, deci mi se pare normal sa consider ca avem o relatie ceva mai speciala.
Am fost alaturi de tine in momentele bune si cele rele, ai avut curajul sa-mi spui chestii pe care probabil nu le stiau altii, de asta mi s-a parut foarte normal ca, inainte sa ma laud teapan peste tot, sa te sun sa-ti spun marea veste. E adevarat ca e ceva ce anunti in cercul tau intim, dar tu esti deja in el 🙂
PS:vezi ca imaginea de captcha da uneori ‘invalid’ si nu se pune comentariul
Tehnic, logic și heităristic vorbind:
Titlul – sună foarte fain, adică e de nici un fel. Îmi cer scuze. Dar e groaznic. Puteam să o spun și altfel, dar spuneai că sunt misogin.
Deci provocarea era cum să povestești o întâmplare care a dus la o prietenie. Nu e chiar o întâmplare. Normal că nu e, sunt bătuți în cap ăia de la Avon. Dar erau totuși întâmplări și da, nu se leagă nicicum cu Avon. E din nou un articol personal, scris din suflet – adică o altă reclamă nesemnalizată. Eu unul mă ofuscam în locul lui dojo că ai pus treaba cu barza în reclamă, dar na, eu sunt dam ăla, nu dojo.
Uite, ca să vezi că nu sunt rău, în căsuța ”Website” pun link către blogul tău, să zburde traficul. Duduile de aici oricum nu sunt atente și văr să vadă cine dracu’ e dam ăla.
oh, dam… 🙂
n-a fost nici o intamplare care sa duca la transformarea unei intalniri de pe internet intr-o prietenie. au fost textele si-apoi au fost intalnirile, s-au intamplat premeditat, nu a fost ceva hotarat de soarta… cum as putea povesti ceva ce nu s-a intamplat doar de dragul unei provocari?
n-as vrea sa te subestimez si sa iti spun ca nu intelegi cum trebuie scrise articolele platite, dar as vrea sa fac o precizare care poate nu se intelege din ce si cum scriu eu: advertorialele astea vin cu un brief, agentia cere ceva anume, legarea produsului sau a serviciului de o poveste personala (si chiar daca n-ar fi cerut-o, eu tot asa as fi scris despre produs sau serviciu). chiar nu inteleg de ce ti se pare tie atat de gresit ca reclama sa fie legata de o experienta personala, dar nici nu ma intereseaza.
cat despre Dojo, nu-ti face probleme, daca-i pana acolo nici n-am pomenit nimic despre barza, m-am referit la altceva din conversatia noastra, dar alegi ce vrei din textul meu.
Don’t worry dam, daca am pus pe blog, inseama ca nu ma deranjeaza sa scrie si Tomata despre dojo jr. The more the merrier, vorba aia. As da de baut, dar mi-e ciuda ca io tre’ sa ma pocaiesc pana se naste to’arsu si pana alaptez. Nu’s mare bautoare, dar parca acu’ simt lipsa unui pahar cu vin alb 😀
Tomi, tu draga de tine, esti singura constanta de 6 ani. Sunt cu ganduri bune alaturi de tine, in ciuda faptului ca nu ne-am vazut niciodata. Cat despre internet spun ca mi-a dat la nevoie printr-un click o informatie. Imi pare rau ca am pierdut ocaziile de a ne intalni, fie in Buc. fie in Tim. (cu toate ca trec de cateva ori pe an si prin Tim.). Cu drag, imbratisari (cercuri galbene nu mai pun ca iar o dau in bara!)
mie n-o sa-mi iasa emoticonul ala de se inroseste ca e ceva in neregula cu el, da’ sa stii ca l-as fi pus 😛
anul asta am ratat deja doua ocazii de a veni la Bucuresti, una chiar vineri, pe 21 la evenimentul Avon despre care scriu, dar am deja alte planuri pentru ziua aia si nu pot schimba. Da’ cand mai vin, trimit un mail. sau daca vii tu, da-mi de stire, si negresit ne vedem la o cafea 🙂
>:D<
Evrika! Uite semnul cu pricina! O sa iti trimit email cu next visit in Timisoara.
Am legat multe amiciții pe net, totuși, mie mi se pare că prieteniile pe net nu sunt același lucru cu acelea din viața reala, măcar pentru faptul că nu aș putea să scriu pe net ceea ce aș putea vorbi cu o prietenă reală, aflată împreună cu mine.
Asta nu înseamnă că nu le prețuiesc pe prietenele mele virtuale.
Prieteniile mele de pe net sunt legate de 3 persoane ,prietenii durabile, simple, cu momente de tacere dar frumoase, placute inimii.
Draga Tomata, asta este un subiect emotionant pentru mine, am multe povesti frumoase legate de prieteniile din online, dar cea mai frumoasa e povestea mea de dragoste care dureaza de 4 ani si daca n-ar fi fost internetul probabil nici acum nu ne-am fi cunoscut. Ne-am “cunoscut” pe un site de stiri, unde comentam amandoi si ne tot contraziceam si apoi a vrut sa ne intalnim la o cafea, sa ma convinga fata in fata 🙂
Mie internetul mi-a adus o prietenie matura si frumoasa, pe care o apreciez si sper sa o am alaturi pana la adanci batraneti.
Amuzant este faptul ca intrasem pe net sa caut diete de slabit pentru sotia unui coleg, proaspata mamica, si am ajuns pe forumul unui site de diete/slabit, dar la rubrica de diverse (asa ma pierd eu pe traseu). Am tot revenit pe subiectul respectiv initial, apoi am rasfoit si forumul, apoi ne-am facut si gasca virtuala unde sa batem campii.
Ea este de pe la Bacau, eu in Constanta. Daca nu era acel forum, unde si ea ajunsese intamplator, nu cred ca ne-am fi intersectat cautarile virtuale. Acum stiu ca pe ea pot s-o sun indiferent de ora cand ma doare ceva, pe ea o sun prima data sa-mi tina pumnii la un proiect, pe ea o anunt prima cand imi iese un proiect. Tot datorita ei mi-am dezvoltat si latura handmade.
In 2007 a inceput prietenia pe internet, in 2009 am fost in concediu la ea si de atunci o data pe vara vine ea la mine. Sper ca aceasta traditie sa ne ramana de acum incolo pana nu s-o mai putea urca in masina 🙂
P.S. – in Bucuresti ajung in 2 ore 🙂
Oh, pe cei mai frumosi oameni pe care i-am adunat in jur i-am cunoscut pe internet, insa si pe iubitul meu, acum 6 ani. 🙂