Renașterea unui oraș din propria cenușă

Prima oară când am aflat despre ce s-a întâmplat la Dresda a fost datorită Abatorului 5 al lui Kurt Vonegut. Am rămas fascinată și Dresda a devenit unul dintre locurile pe care îmi doresc cu ardoare să le văd. Dorința mi se va îndeplini în aprilie și aștept întâlnirea cu multă emoție. Pe 13 februarie s-au împlinit 68 de ani de la bombardarea ei, într-o zi cu puțin timp înainte de terminarea celui de-al doilea război mondial, când au murit între 35,000 și 135,000 de oameni. Fiind un oraș cultural (unul dintre cele mai frumoase ale lumii, leagăn al arhitecturii și culturii), a fost scutit de bombardamente, astfel încât numărul de refugiați adunați la Dresda nu se știe cu exactitate și istoricii încă se mai ceartă pe subiect. Ce a însemnat bombardamentul de la Dresda? 3,900 de tone de bombe (majoritatea incendiare) au fost aruncate asupra orașului, astfel încât totul a fost cuprins de flăcări. Se spune că temperatura cu care ardea Dresda a ajuns undeva peste 980 de grade celsius. Trotuarele se topeau iar oamenilor care fugeau pe străzi le luau foc picioarele. Când raidul s-a terminat, membrii SS au dat foc cadavrelor în Altmark (Piața Veche), dar erau atât de mult încât le-a luat 2 săptămâni să termine. De aici.

Dresda, una dintre bijuteriile Germaniei a ajuns o morgă, cum frumos și tragic spune acest articol. La 68 de ani de la raderea ei de pe fața pământului, Dresda strălucește din nou. Am găsit un filmuleț de aproape 6 minute despre distrugerea și reconstruirea ei. Iți dă fiori…