Filmele de vineri
Suntem cu un picior în weekend, nu-i vinerea cea mai bună zi pentru recomandări de filme? Ba e. Pentru că în weekend merge lumea la cinema sau stă acasă și downloadează ultimele apariții. 😀 Așa că, să vă spun un pic despre filmele pe care le-am văzut eu sâmbăta și duminica trecută când n-am ieșit din casă deloc. Am stat și-am zăcut în pat, ba cu cartea în mână, ba cu TV-ul pornit pe Digi Life, ba cu ochii-n televizor sau laptop, zgâindu-mă și minunându-mă la filme. Simt nevoia să spun din nou ce-am spus și data trecută și ce probabil voi spune în fiecare post despre filme: acestea sunt părerile mele, nu tre’ să le luați de bune. Judecați singuri dacă v-ar interesa să le vedeți sau nu (daca nu le-ați văzut deja).
Django Unchained (2012) – 5 *****
Atât de mult s-a scris pe bloguri despre filmul ăsta încât eu refuz să scriu altceva decât că e de văzut. Nu-s fană Tarantino, n-am văzut decât Kill Bill-urile și Inglorious Basterds pe jumătate, da’ eram tare curioasă de Jamie Foxx și Leo di Caprio, că am văzut asta. Când colo, cel care m-a fermecat a fost Christoph Waltz. Bun, de văzut și revăzut.
The Words (2012) – 5 *****
Aaaah, filmul ăsta mi-a mers la suflet. Poveste în poveste în poveste, un fel de Inception al poveștilor de dragoste. După ce-am văzut câteva pelicule de genul ăsta, cu diverse fire narative care la final se întâlnesc și all makes sense… am descoperit că-mi cam plac. The Words e despre dragoste, despre minciună, despre plagiat, despre faimă, despre remușcare, despre despărțire și despre dragoste din nou. Și despre scriitori și literatură.
Cafe de Flore (2011) – 5 *****
Un film franțuzesc, că m-am hotărât să explorez și cinematografia altor țări, să nu rămân ancorată în filmele hollywoodiene – deși-mi plac. Eram curioasă de Vanessa, că-mi plăcuse de ea în L’ Arnacoeur și voiam să văd despre ce-i filmul ăsta. Tare mi-a plăcut și m-a purtat printr-o grămadă de stări. Din nou dragoste, din nou povești separate care se întâlnesc la final. Una dintre povești e cea a unei mame de copil cu sindrom Down, mamă pe care o interpretează Vanessa Paradis și copil pe care îl interpretează Marin Gerrier, un copil cu sindromul Down. Relația dintre cei doi e una extraordinar de strânsă și am rămas uimită de cât de bine joacă micuțul. Abia așteptam să se termine filmul și să caut pe net despre cum a fost experiența de a juca cu el și am găsit filmulețul ăsta. Adorabil, atât pot spune. Cealaltă poveste e destrămarea unei familii și formarea unui cuplu nou. Multă suferință, dar foarte, foarte multă iubire. Iar la final, poveștile se împreunează și înțelegem care-i legătura între ele. Recomand cu căldură.
Frankenweenie (2012) – 3 ***
O animație, că mie tare-mi plac. Numai că e una semnată de Tim Burton, deci un pic mai altfel decât celelalte animații. Începând de la cum a fost filmată – personajele n-au fost desenate, ci au fost folosite păpuși, decoruri fizice. Ia uitați aici cam cum s-a filmat. Sunt doar 2 minute și ceva, poate vă conving să vă uitați. E povestea unui câine, readus la viață de stăpânul său, după ce e lovit de o mașină și moare. Stăpânul său, un puști pasionat de știință, folosește fulgerul asemeni lui Victor Frankenstein pentru a crea viață. Emoționant la final, bineînțeles că am plâns.
August Rush (2007) – 2 **
Sunt abonată pe Facebook la pagina 101 filme motivaționale, așa că de-acolo am pescuit titlul ăsta. Am văzut trailerul, mi-a plăcut, în sfârșit aveam să-l văd pe Jonathan Rhys Meyers într-un film (că la The Tudors încă n-am apucat să mă uit), era și Robin Williams pe-acolo, mi-am zis că tre’ sa fie fain. A fost ok și-ar fi fost un film reușit, dacă n-ar fi fost atât de tras de păr și atât de neverosimil. Adică un copil care n-a văzut în viața lui un portativ cu note muzicale e în stare să compună o rapsodie după ce aude o copilă cântând la pian. Mă lași? Să nu mai zic de întâlniri de-alea „ca în filme”. 😛 Cred că nu mai cred în magie și nici în miracole, că altfel filmul ăsta ar fi primit mai multe steluțe.
Sper că până vinerea viitoare să am timp să mai văd măcar un film-două, că în weekendul ăsta mă duc la munte și n-o să prea am timp de stat cu laptopul în brațe. 😛
16 Comments
cotos
Django cred ca la ora actuala e cel mai bun film din ultimile 6 luni..Poveste si joc actoricesc remarcabil..The Words mi-a placut foarte mult, mi-aa dus aminte de Sadoveanu si Hanul Ancutei :)) Frankweenie nu e pe gustul meu, iar celelalte doua le voi urmari cat de repede…
raftul cu FILME
Eu dacă aş avea copii, nu i-aş lăsa să se uite la Frankenweenie :))
Cristi
Eu am unul şi nu îl las. De altfel, cum zicea şi Andreea pe undeva, ăsta e un film pentru copii mai mari.
Bia
Doară o să ajung și eu la Django săptămâna viitoare 🙂
Din lista asta nu am văzut decât August Rush care mi-a plăcut foarte mult și am plâns ca o apucată 😛 Mai ales că este cu Johnatan Rhys Meyers pe care, cum să zic… pot plânge numai când îl văd :))
Oana
La momentul la care l-am vazut mi-a placut foarte mult August Rush, dar tot gandindu-ma la el mi-am dat seama ca nu-i deloc verosimila povestea.
Aliceee Traveler
Cafe del flore doresc sa il vad si eu! il si caut acum 🙂
vienela
Din tot ce ai recomandat, pe mine ma atrage doar The words. Il voi vedea si eu sambata seara, ca duminica merg la teatru. 😉
lala
pe mine ma tenteaza The Words si Django!
tot oana
Si mie Django mi-a plcut tare mult! Cred ca e singurul din recomandarile tale care l-am vazut deja. Ma uit dupa celelalte.
Uite un blog cu filme care mie imi place, poate te poate inspira http://www.borokoff.net/ – e in franceza dar stiu ca nu te deranjeaza 🙂
diana
Deci eu il ador pe Christoph Waltz. M-am bucurat tare mult de el in Django!
mihaela
Nu am vazut decat August Rush din lista asta. Mi-a placut. Acum imi dau seama ca nici nu am dat atentie povestii. A fost un film pe care l-am ascutat, atat de mult mi-a placut coloana sonora. LA un moment dat chiar ma intrebam daca asa aud muzicienii lumea, ca pe o melodie nesfarsita compusa din orice: fire de inalta tensiune, capace de canal, aproape toate sunetele din coloana sonora urmeaza un ritm, astfel incat se aude o melodie chiar si atunci cand nu se canta. Am fost un pic invidioasa pe ei al faza asta. Restul cu intalnirile ca-n filme nici n-a mai contat. 🙂
Roxa
Tarantino rulz the world (again), dă o şansă şi celorlalte filme ale lui, e şi mai dark, funny & twisted. Normal că mi-o plăcut şi Django. 😀
Cristi
Total de acord, Q.T. rulzzzz, mai ales că are un stil tare ciudat, artificial dar atât de savuros că nu te poţi opri din privit.
Chocolate
Mie nu mi-a placut Frankenweenie, dar nici nu-mi plac animatiile. In schimb mi-a placut Hotel Transylania.
Dintre celelalte am vazut doar Django, pe restul le-am notat.
Tomata
o sa vad si eu Hotel Transylvania ca sunt curioasa. sper sa-ti placa The Words si Cafe de Flore, sunt tare frumoase. 🙂
Pingback: