Până unde merge încrederea în cuplu?
Ați putea să-mi răspundeți că încrederea în cuplu trebuie să fie totală. Aș fi de acord cu asta, însă sunt anumite situații în care nu m-aș arunca orbită de iubire.
Ca să clarificăm din capul locului: sunt cu Iubi de 6 ani și e persoana în care am cea mai mare încredere, care mă ajută la greu, care e alături de mine orice ar fi. Împart totul cu el și el împarte totul cu mine. Orice problemă ar apărea, găsim o soluție împreună. Când vine vorba de bani, avem o filosofie ușor diferită de a altor cupluri pe care le cunoaștem. Nu suntem cu banii la comun. Împărțim tot ce cheltuim pentru casă: întreținere, curent, gaz, cumpărături. În vacanțe merge fiecare pe banii lui. Gadget-uri – își cumpără fiecare ce-i trebuie, pe banii lui. Adică vrei un telefon, ți-l cumperi singur, îmi trebuie laptop, mi-l cumpăr singură. Am dat exact aceste două exemple pentru că nici telefonul lui Iubi n-a fost cumpărat din banii lui, nici laptopul meu din ai mei. El m-a împrumutat pe mine când am avut nevoie și eu pe el când a fost cazul. Însă ne-am dat banii înapoi. În rate, toți odată, n-are importanță. El nu e obligat să-mi cumpere mie laptop și nici eu lui telefon, dar dacă n-am avut bani atunci când ne trebuia, am făcut să fie bine. Asta nu înseamnă că nu ne facem cadouri sau că plătim întotdeauna separat când mergem la restaurant sau ieșim în oraș. Și pentru că nu mai avem chef să tot împărțim cheltuielile pentru casă, am luat hotărârea să dăm fiecare câte o sumă fixă pe lună și să plătim ce-i de plătit. Restul, fiecare face ce vrea cu ce-i rămâne. Așa ni se pare cinstit, așa ne-am obișnuit, așa considerăm că-i mai bine pentru amândoi. Nimeni nu întreține pe nimeni, dar amândoi ne ajutăm.
Am „dat din casă” pentru a-mi plasa punctul de vedere în ceea ce urmează să spun. Am pus întrebarea din titlu pentru că n-am înțeles niciodată și nici nu voi înțelege, oricâte argumente aș primi, de ce unele cupluri se apucă să-și cumpere apartamente sau să-și facă case (scuzați cacofonia) împreună înainte să se căsătorească. Oi fi eu mai de modă veche, da’ eu chiar cred că hârtia aia te obligă la ceva răspundere față de celălalt, pe când un concubinaj se poate desface oricând. Nu, nu o bucată de hârtie te ține lângă celălalt, însă bucata aia de hârtie îți poate face dreptate dacă cumva iubirea se destramă sau pleacă cu alta.
Recent am aflat de două foste colege de-ale mele care, ambele implicate în relații stabile, de lungă durată (6 și 3 ani) s-au apucat să-și cumpere apartament sau să-și construiască vilă înainte de căsătorie. Ambele relații s-au încheiat înainte să fie gata casa și să fie plătit apartamentul. Fetele au rămas cu banii dați și, dacă n-ar avea părinți aici, ar cam fi rămas pe stradă. Pentru că au avut încrederea oarbă în cei de lângă ele, le-au dat bani să îi ajute să demareze cumpărarea sau construirea și-acum fluieră la stele că nu-și mai pot recupera banii. Repet, relațiile erau în prag de căsnicie și cu câțiva ani vechime. Mă întreb de ce fetele astea, și altele ca ele, nu-și iau nici o măsură de siguranță, de ce se avântă cu atâta încredere înainte? Ori sunt eu prea trecută prin chestii de toate felurile, ori tatăl meu mi-a sădit atât de adânc în cap precauția și atenția la detalii de-astea, ori am prea mult grija zilei de mâine și pun răul în față, dar chestia e că nu m-aș arunca în decizii de-astea nici să mă bați.
Sunt sigură că sunt și excepții și cupluri care au reușit să facă multe împreună, dar, de cealaltă parte sunt o grămadă care au rămas cu ochii în soare. Din prea multă încredere sau din prea multă dragoste.
56 Comments
maria
La fel ca tine eram si eu cu Iubi si cand ne-am despartit el nu mi-a dat banii pe care ii imprumutasem si nici lucrurile. cum sa mai ai incredere? increderea e relativa in cuplu pana in momentul in care te desparti.atunci se vede cel mai bine
Eugen
Te rog spune-mi că nu ai mai mult de 20 ani. Ar fi chiar trist dacă nu ar fi așa.
vienela
Despre banii in cuplu am scris si eu astazi, dar sub o alta forma, din alt punct de vedere.
Fetele despre care vorbesti, si in general cei care fac asta. pornesc pe acest drum cand dragostea este inca oarba. Dureros este ca investesc si sentimente, iar dezamagirea este mult mai mare in acest caz.
roxy
Cred ca n-am inteles eu bine. E dureros ca femeile respective investesc sentimente intr-o relatie??
anatati
După 5 ani de concubinaj bunurile achiziţionate în perioada respectivă se împart. Un avocat ştie treburile astea.
Tomata
nu si cand achizitiile au fost facute in ultimul an. adica nu cred…
mihaela
Aşa des am auzit asta cu 5 ani de concubinaj că mai am un pic şi încep să cred şi eu.
1. Dacă tot te apuci vorba bunică-mii “să verşi laptele tău în păsatul altuia” adică să pui banii tăi într-o viitoare ipotetic comună casă, asigură-te că şi numele tău e pe contractele de vânzare cumpărare, pentru restul înainte de a face plăţi, transferă bani de la mama, tata, mătuşa Tamara cineva care te-ar putea cadorisi cu o sumă importantă, e drept că plăteşti comisioanele bancare dar rămâne dovada că tu ai avut banii ăia, erau ai tăi şi cu ei ai plătit diverse materiale de construcţie, meşteri şi ce o mai fi şi pentru nimic în lume nu îi da bani lu Iubi de acasă să meargă el să plătească în calitatea lui de bărbat.
2. Dacă nu ai făcut asta şi după 20 de ani de concubinaj tot va trebui în lipsa unui ex de bun simţ să te prezinţi frumos la o judecătorie, să plăteşti nişte taxe de timbru şi să încerci, repet să încerci să dovedeşti că ai contribuit şi tu la casa aia. Ce pricepe judecătorul şi cu câtă inteligenţă dă el soluţia e o discuţie pentru care nu-mi ajung 3 bloguri. Oricum dreptul de proprietate e al cui apare ca titular în contract iar tu obții un drept de creanţă
E drept că în codul civil actual, are săracul aproape un an nu-i mai pot zice noul cod, se mai da voie sa brodezi pe ici pe colo cu regimul comunităţiid e bunuri dar regulile din cod se aplică soţilor şi atât, ce a dobândit fiecare exclusiv pe numele lui înainte de căsătorie aşa rămâne.
Bia
Sunt si cazuri mai tragice in care pe succesiune, de exemplu daca unul din parteneri (Doamne Fereste!) moare, celalalt poate ramane fara nimic din simpul motiv ca mostenitorul de drept nu este si nu va fi niciodata concubinul/concubina în lipsa unui testament, ci rudele de sange. Dar stiu ca nimeni nu vrea si nu poate sa se gandeasca la asa ceva, am spus-o însa pentru ca se cam trece cu vederea.
Lucrurile sunt foarte complicate in aceasta directie, dar luand cazul facil, despartirea, sunt sanse sa nu poti dovedi concubinajul de 1000 de ani si astfel se termina povestea, foarte des spre de fiecare data se termina asa.
Revenind la articol da, este vorba despre o incredere oarba in celalalt, dar si o prostie fara margini: daca ai investit bani intr-o vila/casa/masina trebuie undeva sa figureze si numele tau, iar cel pe care il iubesti si te iubeste trebuie sa inteleaga asta. Daca te iubeste se gandeste la tine si la ce o sa faci daca ceva se intampla cu el. Asa mi se pare normal. Acum mai exista si reversul, daca unul nu a investit nimic, numai celalalt, mi se pare o nesimtire sa emiti pretentii, serios (cazuri dese spre foarte dese si aici).
Ralu
Intelepte vorbe graiesti tu…insa cred ca fiecare trebuie sa trecem printr-o anumita experienta ca sa stim cum sa procedam pe viitor, ce asteptari sa avem, unde e loc de mai mult si cand trebuie sa spunem NU chiar daca sunt sentimente la mijloc.
Tomata
ma, io as prefera sa nu trec printr-o experienta de-asta ca sa ma invat minte. prefer sa fiu precauta 🙂
strumfa bucatareste
Sunt de aceeasi parere cu Ralu, trebuie sa trecem prin anumite experiente ca sa ajungem la maturitatea si capacitatea de a spune Nu, indiferent de cat de mare e iubirea.
Eu am trecut printr-o experienta de genul, dar cu masina, mi-a dat papuceii :)) si valea. Mi-am invatat lectia.
In relatia actuala am fost pusa in situatia de a spune NU si el a inteles, ceea ce mi-a placut.
Andrei
Eu zic ca fetele nu s-au uitat la “Asta seara dansam in familie” . Cine l-a vazut stie…
crinutza
Solutia e proprietatea pe numele amandorura. Daca unul dintre ei nu e de acord, celalalt ar trebui sa se gandeasca de 2 ori inainte sa se implice in cumpararea casei/terenului/whatever.
Ciupercutza
de acord cu crinutza. Ambele nume pe contractul de vanzare cumparare.
Acum mai depinde si de cat investeste fiecare. Daca pentru o casa unul pune 100.000 de euro si celalalt 1.000 de euro, nu cred ca se poate imparti la jumatate … Dar exista intelegeri notariale si pentru asa ceva.
ady
da’ cine spune ca pe contract trebuie sa fie 50%-50%; se poate si 90%-10%.
si totusi vorbim de credite. credite care se platesc din “bugetul familiei’. la credite cu avans minim eu as trece 50-50 din start.
dc e cu bani gheata, proportional cu contributie.
cris
in principiu sunt de acord cu tine, trebuie sa fi precaut si daca contribuie financiar amandoi pt. a cumpara casa/masina sa fie trecuti amandoi ca proprietari (eu stiu ca se poate asta chiar daca nu sunt casatoriti)
noi suntem impreuna de 16 ani (am fost colegi de clasa in liceu), mereu am avut banii la comun dar fiecare are libertatea sa-si pastreze din banii castigati pt. placeri personale (mai mici sau mai mari), asta dupa ce verificam ca in luna respectiva sunt asigurati banii pt. cheltuielile curente (noi amandoi lucram pe cont propriu asa ca banii castigati lunar nu sunt constanti, acest lucru ne obliga sa ne gestionam cu atentie bugetul);
noi inainte de a fi iubiti suntem pt. celalalt cel mai bun prieten, persoana in care avem incredere deplina, am crescut impreuna si nimeni nu ma cunoaste mai bine decat el sau reciproc; din acest motiv noi suntem un caz special si nu recomand altora sa ne urmeze exemplul; noi nu avem de gand sa oficializam relatia niciodata, nu simtim nevoia de a introduce factori externi intre noi; pana acum am cumparat impreuna mobila pt. apartamentul in care stam, televizorul, calculatorul (exclud laptopurile personale si sculele lui foto), iar cand vom cumpara/construi o casa ne vom trece amandoi proprietari; iar daca ne vom desparti vreodata (varianta pe care nu o excludem), chiar daca unul din noi se va indragosti de altcineva stiu ca vom putea impartii bunurile comune in mod civilizat
repet, sunt de acord in principiu sa fi precaut, chiar daca noi nu practicam asta 🙂
Madalina
Noi suntem impreuna de 9 ani, nu suntem casatoriti si sunt perfect de acord cu tine. Am cumparat mobila si am renovat garsoniera in care stam acum, care e a mamei lui, dar am facut-o pentru confort. Nu cred ca daca am fi fost casatoriti si ne-am fi despartit am fi taiat frigiderul in 2.Oricum a fost atat de stresat cand am mobilat garsoniera incat absolut tot ce e acolo e cumparat pe numele meu 🙂 asta pentru ca stia cum gandesc. Dar de rate imi e frica, este motivul pentru care nu am vrut sa ne luam masina. Mi se pare corect ca fiecare dintre noi sa fie acoperit cumva si asta tine de responsabilitate.
Anda
Stiu si eu o tipa car locuieste in concubinaj cu iubitul, intr-un apartament care e pe numele ei. Si e foarte intrigata de ce parintii lui nu le cumpara mobila. Mentionez ca n-au nici un plan de casatorie. Pai cum sa cumperi asa mobila in casa altuia?
Si eu i-am imprumutat o suma marisoara de bani unui fost iubit si dupa ce ne-am despartit nu i-am mai vazut inapoi. Dar am ramas si eu cu chestii imprumutate de la el si nu prea mi-a mai venit nici mie sa i le dau inapoi :))
Sunt de acord cu tine, doar pentru ca esti intr-o relatie nu trebuie sa fii fraier.
Sincera sa fiu eu cand m-am casatorit am facut-o cu gandul la alt scenariu: daca doamne fereste pateste ceva si ajunge in spital, poate nu m-or lasa oamenii sa-l vad daca nu-s din familie.
Oana
Eu is intrigata de tipa din povestea ta de ce nu e intrigata ca nu cumpara iubitul mobila, nu parintii lui :D. Daca e vorba de o relatie serioasa si oricum stau impreuna…
Anda
Poate parintii lui aveau bani, cine stie.
VirtualKid
Totusi, socoteala nu trebuie sa se faca la centima, pentru ca asta ar insemna insingurare.
VirtualKid
Erata: defapt am vrut sa spun instrainare in loc de insingurare….
diana
Noi suntem impreuna de 13-14 ani. Ne-am casatorit abia acum un an. Tot timpul am fost cu banii la comun. Eu stiu ce am langa mine, iar el stie bine ce are langa el. Mereu am fost deschisi in relatia noastra cu totul. Nu inteleg astfel de concepte de relatie, adica am 4 felii de salam, tu mananci 2, iar eu la fel. Nu pot contabiliza asa. Iar daca, Doamne fereste, ne-am desparti/divorta sau unul dintre noi ar pati ceva, nici pentru mine, nici pentru el nu mai conteaza 3 vase/frigider/masina etc pt ca banii sau obiectele nu prea mai conteaza cand jumatatea ta nu mai e langa tine. Eu una i-as lasa totul daca ar avea nevoie. Pentru mine asta inseamna relatia mea, o familie, iar in familie banii nu se dau imprumut. in familie fazele astea se uita. In perioada nasoala pe care am trait-o in ultimii 2 ani de zile sora mea ne-a ajutat foarte mult financiar. Niciodata nu s-a pus problema de datorii. Nici din partea ei, nici din partea parintilor. La randul nostru si noi sarim cu bani sau orice e nevoie de cate ori e nevoie pentru oricine din familie fara sa trecem la carnet. La noi asa e si e perfect….
Tomata
esti o norocoasa. pe bune, fara gluma sau ironie. nu multi au familii ca a ta. eu am fost martora la niste discutii in familie de mi-e rusine de ele… poate de-asta suflu si-n iaurt, vorba aia. stiu ca iubitul meu nu mi-ar lua patura de pe mine, dimpotriva mi-ar mai da una poate, dar noua ne e bine asa si nu se supara niciunul cand cand i se cer banii inapoi. n-am avut nici o singura data discutii sau certuri din pricina banilor.
diana
Nu prea conteaza, fiecare isi face propriile reguli in casa, in familie. La noi hartia de la primarie nu a avut nicio valoare, nu s-a schimbat nimic dupa casatorie. Noi am fost mereu asa, impreuna, in orice situatie, luand decizii pentru fiecare banut/achizitie. In general, lumea gandeste si actioneaza in cuplu/in familie fix asa cum ai descris tu. Pentru mine o astfel de relatie nu e completa, nu e un tot. Nu te condamn si nici nu te judec, sincer, fiecare decide pentru el, iar daca voua va e ok, atunci e super.
lala
am revenit si eu pe aici.am avut foarte mult treaba in ultima vreme plus n am avut intenet dar mi a fost foarte dor de acest loc 🙂
nu poti avea incredere oarba intr-un om nici macar dupa ce te casatoresti.
Oana
Noi suntem cu banii la comun si impreuna am renovat apartamentul in care stam, dar amandoi am fi de acord sa renovam/ punem la punct casa celuilalt, daca celalalt ar avea asa ceva :)).
De proprietati inca nu se pune problema (casa, masina etc), dar maruntisurile cumparate le-am luat toate impreuna, indiferent ca a fost vorba de costume fancy pentru el sau telefon si accesorii de laptop pentru mine.
Cand o fi vorba de apartament/ casa… nu stiu ce ne-om face daca n-om fi casatoriti :D.
Tomata
ah, asta-i alta discutie cu renovatul apartmentului. eu mi l-am renovat din banii mei. 🙂 Iubi mai cotizeaza daca-i vorba de chestii minore, dar nu la zugraveli, mobile si alte alea. stiu, e mai ciudat la noi. dar cum ziceam, noua ne convine.
Oana
Daca voua va convine, nu-ti bate capul, ca n-ai nevoie de aprobarea nimanui :).
CristinaMM
Ma bag si eu in discutie…fiindca sunt de acord cu ce ai spus tu, tot de la tatal meu am prins ideea…dar in momentul in care am sustinut punctul asta de vedere mi s-a spus ca sunt egoista, orgolioasa…etc
Nu am inteles de ce…fiindca nu vreau ca iubitul sa plece din relatie cu ceva cumparat sau platit de mine? Daca eu nu plec cu masina lui el de ce sa plece cu aparatul meu foto? (e doar un exemplu).
Am o relatie de 4 ani… stam si la mine dar si la el, la mine platesc eu facturi si tot eu cumpar si mancarea…la el, se ocupa domnul si de mancare si de plati, si de asemeni ni se intampla sa caram mancare dintr-o parte in alta; nu se scoatem ochii pentru chestii gen: am cumparat inghetata iar cand tu ai venit la mine, ai venit cu palma in…(am cunoscut genul asta de cupluri); eu prefer sa tinem lucrurile separate in proportie de 80%
Din cate stiu eu in tara avem o lege a concubinajului, care sustine ca trebuie sa faci dovada achizitiei oricarui bun daca relatia se rupe si se vrea partaj. Daca nu se face dovada, bunul respectiv se imparte in mod egal.
Ce nu inteleg eu este de ce sunt oameni care pleaca din relatii cu chestii care nu le apartin; nu mai are lumea bun simt? Din moment ce a fost relatie, se presupun ca ar fi fost si iubire…deci implicit respect…unde dispar toate? mai ales respectul?!?!?!
Nu-s patita, si prefer sa fiu numita: egoista…decat sa raman fara camasa de pe mine
Ralu
tocmai respectul e problema…de fapt lipsa lui…daca dispare iubire respectul nu mai e nici el…dar o fi posibil sa fi existat iubire fara respect de la inceput..
Laura
Si eu sunt de acord cu tine. Locuim de 2 ani impreuna in apartamentul lui. Cand a fost vorba sa cumparam lucruri pentru casa, fiecare a cumparat cate ceva : eu – masina de spalat, tv, vesela, etc, el – robot bucatarie, storcator etc. Daca e sa ne despartim stim fiecare ce sa pastram, sa nu iasa certuri.
De multe ori, despartirile nu-s foarte pasnice 🙂
roberts
cred ca eu am fost crescuta ca tine:) mi-as lua masuri mari de precautie daca m-as apuca sa construiesc/cumpar/fac afaceri cu omu’ de langa mine. cred ca m-ar doare sufletul de cata munca pierduta as irosi daca nu m-aleg cu nimic in cazul despartirii, banii i-am facut numai muncind (stiu ca asta-i sablon, dar chiar asa este….)…
Denisa
O prietenă de familie, foarte precaută, obsedant de precaută, enervant de precaută. N-am văzut-o niciodată cu un bărbat, îi ţinea pe toţi “ascunşi”, ea ştie din ce motive. Era atât de enervant de precaută, încât în vremurile când creditele sau împrumuturile sau cum le zicea pe atunci se dădeau numai dacă aveai doi giranţi, nu a vrut niciodată să gireze pe nimeni.
Până când, într-o bună zi, şi-a găsit un gagic. La mare. Un bucureştean care s-a mutat la ea, a convins-o nu să-l gireze, ci să ia pe numele ei un credit ca să-şi cumpere “împreună” o maşină, pe numele lui. A semnat orbeşte. Câteva luni mai târziu, şi-a dat seama că nu pot trăi împreună, pentru că omul era un mizerabil şi-i făcea viaţa un iad. Aşa că el şi-a luat maşina şi a plecat la Bucureşti, iar ea a rămas cu creditul, la care a plătit, lună de lună, câte 4 milioane şi ceva. Bani foarte mulţi la vremea aia.
The end. 🙂
Bia
Vai de capu’ meu (sau al ei mai ales!) Of, Doamne!
Eugen
Nu sunt sigur dacă prea multe dintre voi au făcut niște alegeri bazate pe sentiment și prea puțin pe 3 secunde de judecată sau ați avut ghinion și ați întâlnit doar idioți până acum.
Liana
Bai, fara suparare, dar eu nu le-as da exemplu pe fetele astea la categoria “intelepciune”. Nu ma intelege gresit, nu le contest materia cenusie, dar le contest logica.
Eu si Boyfriend suntem impreuna de 4 ani. Noi sustinem acum ca noi de bunavoie nu ne vom desparti niciodata. Pe de alta parte, stim amandoi ca sansele sa ne luam sunt minime din varii motive. Dar asta nu inseamna ca nu facem planuri de cumparat casa sau alte alea. Ne-am cumparat pana acum 2 masini si 2 motociclete. La amandoi ni s-a parut logic si normal ca ele sa fie trecute pe numele ambilor, chiar daca eu ma conduc pe mine cand merg pe jos si atat. Dar amandoi le-am platit, amandoi punem benzina, amandoi schimbam bucse si faruri cand e cazul. Financiar vorbind, ca mie nu mi-e clar nici ce e aia o bucsa.
Deci, unde vroiam sa ajung. Iubire, iubire, dar daca contribui la ceva, e de bun simt sa fie si numele meu pe el. Chiar daca eu nu il folosesc in primul rand. Prietenelor tale nu stiu ce le lipseste dar cand accepti sa bagi bani si energie si nervi (ca sa cumperi o casa e traumatizant) si nu ai pretentia sa ai numele acolo chiar si pe post de … nu stiu, premiu al reusitei… ai o problema. Si daca Gigel spune ca nu e de acord, atunci e cazul sa iti pui intrebari, sa iti aduni catrafusele si sa te duci. Asta in lipsa argumentelor logice. Si daca nu e echitabil sa ai numele pe contract pe post de 50% owner (poate nah, nu ai pus chiar 50% din valoare) fa frate un act la notar. Actele la notar nu minimalizeaza relatia sau iubirea. Si nici sa il ceri. Refuzul, pe de alta parte, da.
Deci again, sorry, dar ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Si ma indoiesc ca nu le-a zis nimeni ca nu e bine ce fac.
ady
ziceati de renovat, ca nu-i problema. o prietena, o relatie de 7 ani, nunta programata. au renovat de la 0 apartamentul lui (mare, 4 camare, un purcoi de bani). creditele pe numele ei (el lucra in strainatate, nu-si platise nus’ ce impozite, avea popriere pe conturi, n-avea voie credite): credite, carduri de credit stoarse pana la ultima picatura, mai ziceti voi.
s-au despartit de vreo 4 ani. si acu’ plateste la creditele alea. mai un calcul, mai un imprumut de la mama/prietena (ca nu-mi cer dobanda) sa achite 1-2 rate in avans. chinu’ naibii.
zice merci ca i-a dat masina. luat credit pe numele ei, dar masina pe numele lui, folosita numa’ de el. si acu’ face calcule ca ce mai tre’ sa mai repare la ea, ce mai trebuie sa inlocuiasca. asa a folosit-o ala.
ziceti de legea concubinajului. abia de la 01.octombrie 2011 codu’ civil a reglementat asa ceva. dc ati auzit ceva inainte, ca asa si pe dincolo, erau legende urbane (ca si aia ca “dupa 5 ani de casnicie bunurile proprii devin bunuri comune” o spuneau atat de multi cu atata convingere de incepusem sa ma indoiesc de propria sanatate mintala). v-o spune un jurist.
poate ca un barbat s-ar simti jignit daca iubita/concubina ar trata mai rece astfel de situatii spunand ca “el nu-i asa, nu i-a dat ocazia sa se indoiasca de el”. dar cand vezi/auzi/o patesti il lasi sa se simta jignit (ok, ii explici frumos ce-i in capul tau; dc nu intelege-problema lui) si-ti vezi de treaba.
CristinaMM
curiozitate, mai ales fiindca ai spus ca esti in domeniu: bunurile proprii devin pana la urma bunuri comune dupa nu stiu cati ani de casnicie? in caz de concubinaj e valabila chestia (bunurile proprii devin bunuri comune dupa nu stiu cati ani)?
ady
nope. bunurile proprii nu devin niciodata bunuri comune. ba chiar, raman bunuri proprii bunurile care inlouiesc un bun propriu: vinzi un bun propriu si cumperi de banii aia altceva, altceva-ul ala este bun propriu (in aceasta situatie e posibil sa intervina si o participatie din partea celuilalt; dar in acest caz bunul nu va avea regimul unui bun comun din casatorie, ci bun in proprietate pe cote-parti, fiecare din soti, detinand un procent, functie de participatie). de asemenea, “fructele” (chiria este un “fruct” 🙂 ) unui bun propriu este bun propriu. care-s bunurile proprii, citest art. 340 din noul cod civil. e destul de scris.
tocmai am cautat in codul civil acolo unde stiam c-ar trebui sa fie si n-am gasit nimic legat de concubunaj. e posibil ca in capul meu, cu neuronul in coma, sa fi confundat concubinajul cu contractul prenuptial. asta din urma, da, exista acum. pana la 01.10.2011 orice fel de document care se voia a fi contract prenuptial era nul de drept.
daca totusi exista prin vreo lege reglementat concubinajul, regimul sau juridic fiind stabilit ca asemanator casatoriei, iar intrebarea ta se refera la bunurile achizitionate de unul din concubini doar pe numele sau, dar in timpul concubinajului, atunci acel bun are un regim asemnator unui bun comun, in casatorie. daca este un bun achizitionat inainte inceperii concubinajului, atunci e bun propriu si moare bun propriu, la fel ca mai sus.
intreb maine la serviciu ce-i cu concubinajul, daca si pe unde exista. ca zau ca am senzatia ca am citit lucrurile astea in niste carti de drept.
demo
noi avem discutii tocmai pentru ca platim nemteste 🙂 si ma incapatanez sa nu primesc niciun leu de la el. el are destui bani sa plece la mare, eu nu, asa ca refuz sa ma duc si el se supara ca nu putem pleca nicaieri. daca as sti ca pot sa i dau inapoi probabil si eu as lua imprumut, dar asa…
Raluca
Eu ma numar printre norocoase ca sa zic asa, nu am avut niciodata discutii de bani sau mai stiu eu cce, totul la comun. Dar pana si eu cu toata increderea nu cred ca as fi facut ca personajul din povestea Denisei. Exista o limita si un moment in care trebuie sa-ti dai jos ochelarii roz ai iubirii si sa fii pragmatica. Si cred ca se aplica si la barbati. Cred ca sunt si barbati care au ramas cu pagube dupa diferite don’soare.
Oana S.
Nu ştiu dacă “victimele” sunt de obicei orbite de iubire sau mai degrabă de prostie. Nu te arunci cu capul înainte când nu ai o relaţie solidă sau dacă nu ai discutat cu partenerul în prealabil. Cunosc şi eu cazuri în care relaţiile durează de 5+ ani, persoanele în cauză se consideră cuplul ideal doar din cauza duratei, dar nu există comunicare legată de viitorul comun. Inclusiv cel material. Nu m-ar mira să dea cu nasul de o uşă închisă în cazul în care s-ar întâmpla ceva în genul evenimentelor descrise de tine.
Raka
In momentul in care te gandesti sa cumperi o casa trebuie sa te gandesti la toate variabilele posibile si imposibile legate de plata. Practic de unu’singur sunt rare cazurile-n care-ti poti permite sa cumperi o casa. Si atunci, practic, ar trebui sa-ti faci un calcul sa stii ca te descurci si de unu’singur.
Avand in vedere ca o casa nu-i o pereche de cercei de la te miri ce butic ratacit, ar trebui sa fim destul de constienti de riscurile la care ne expunem. Parerea mea e ca fetele astea de care zici tu nu sunt numai inconstiente ci si usor influentabile (ca sa nu zic chiar aiurite…) si si-au facut-o cu mana lor.
dojo
Suntem acus’ de 10 ani impreuna. Punem bani la bataie impreuna pentru casa si (prea) multele noastre calatorii. Nu avem conturi impreuna (nu stiu daca mi-as face nici dupa ce ne casatorim), dar batem impreuna in aceleasi directii. Nu as cumpara casa inainte sa ne luam. Chiar ne-am gandit sa punem de un junior, dar si asta se va face doar cu ‘semnatura’ aia. Nu hartia ne tine impreuna (motive pentru care nu ne-am rupt nici pana acum sa ne ‘luam’), dar exista chestiuni legale in care este bine sa existe asemenea acte. rate pe numele altuia nu as lua nici daca se mai naste o data. Avantajul este ca el oricum nu suporta ideea de datorii, iar eu, dupa un leasing de 4 ani, care m-a terminat nervos, nu as mai semna asa ceva …
Razvan
Imi place logica voastra. Mi se pare foarte corecta si se evita foarte multe discutii inutile legate de bani, discutii care lungesc multe nopti in multe cupluri. Fiecare trebuie sa aibe libertatea de a face ce vrea cu banii lui, dar in acelasi timp trebuie sa se asigure de necesitatile casei. Multi ajung sa ascunda lucruri de partener tocmai pentru ca stie cum va reactiona celalalt si ca vor fi discutii, in timp incredere scade si poate despartirea devine inevitabila. Rar intalnesti femei cu o logica atat de corecta.
Ana Q.
Si noi am avut si avem banii pusi la comun. Asa ne-am obisnuit si asa ni se pare ca ni se potriveste. Cand ne dorim gadget-uri facem cu randul.
Luna asta imi iau eu, peste o luna sau doua el…si tot asa.
Acum nah, fiecare cuplu cum considera ca e mai bine.
Stefan Alexandrescu
Cred mai degraba ca e vorba despre nevoia psihologica de salvare si victimizare de care multi romani sunt bolnavi. In relatia ta cu iubitul tau, sunteti intr-o pozitie psihologica de egalitate – ceea ce este o raritate. Multe cupluri simt nevoia sa existe cineva mereu dominant si cineva mereu submisiv, iar in cel mai bun caz, din cand in cand se inverseaza rolurile. Astfel, nevoia de siguranta apare mascata de fapt ca o nevoie de afirmare, de semnificatie sociala.
Cristiana
Sunt multe situatii in care nu neaparat “iubirea oarba” te face sa accepti ceva care peste cativa ani il regreti amarnic…Exemplu : dupa o relatie de 4 ani, am aflat ca mai avea o relatie cu altcineva. In acesti 4 ani am cumparat diverse aparate si mobilier impreuna (cum spunea cineva, pentru confort) si o masina care este pe numele lui. Am facut creditul pe numele meu pentru ca el nu mai putea la acel moment sa faca un astfel de credit si masina este pe numele lui. Argumentul a fost ca daca va fi pe numele meu va trebui sa fiu prezenta la tot ce este de facut cu acea masina iar serviciul meu nu-mi permitea sa-mi iau liber pentru astfel de necesitati ale masinii. Cum nu stiam ce implica aceste servicii ce trebuiau masinii, m-am lasat convinsa si apare numai numele lui in acte. Acum normal ar fi sa iau masina pentru ca eu platesc ratele. Dar pentru a o trece pe numele meu ma costa foarte mult si ma intreb daca vrea sa-mi faca rau va putea sa o dea ca furata si raman fara…nu-i asa ?
Deci este placut sau nu, este foarte corect ca totul sa fie platit sau impartit nemteste !!!!!!!!!Nu este vorba de iubire sau neincredere dar ca sa fiu rea, orice barbat in apropierea varstei de 40 de ani o cam ia razna si nu vei stii nici cum rectioneaza el dar nici tu. Asadar mare atentie!!!!!
Cristiana
Dar daca nu este vorba de partea materiala ?
Ai dreptul sa ceri socoteala daca de exemplu il vezi de mana cu altcineva? Relatia ta de cativa ani nu este legalizata si ti se spune ca nu este legal barbatul tau si ca nu ai nici un drept. Ai ? Mai putin sau deloc ?
iris
Este adevarat nu trebuie sa avem incredere in nimeni pt ca in ziua de azi toti sunt pe interes.Eu am avut o relatie de 12 ani timp in care inainte de casatorie am facut investitii enorme in casa mamei lui. Acum totul s-a incheiat si nu m-am ales cu nimic. Raspunsul pe care l-am primit a fost sa ma judec cu mama lui daca vreau ceva.Deci nimeni nu e de incredere.Si poti sa il cunosti f. bine si sa nu crezi ca ar putea ca intr-o buna zi sa iti intoarca spatele, dar se poate intampla. Si ar fi multe de spus dar…
Iliuta
Salutare…Doresc si eu niste sfaturi sau pareri daca se poate. Parintii mei au cumparat un apartament in rate pe 25 de ani…valoarea scoasa din banca ptr el a fost de 45000 de euro. Timpul a trecut si luna de luna ei au platit pana in prezent rate timp de 8 ani. Apartamentul e pentru mine…iar in vara avem de gand sa ne casatorim sa il bagam in renovare ca mai apoi sa ne mutam in el. Precizez ca banii de renovare vor fi de pe urma nuntii. Rata la apartament e de 400 de euro pe luna iar eu cu viitoarea sotie am stabilit sa platim din acea rata pe luna 150 de euro…iar restul pana la 400 parintii mei…Faza care e…vrea sa ne trecem amandoi in acte ca proprietari ai apartamentului. In primul rand din ce m-am interesat nu prea se poate pentru ca, creditul e pe numele alor mei iar noi nu avem salarii destul de mari ca sa putem prelua noi restul de rate, dar chiar si de s-ar putea…nu mi s-ar parea corect ca dupa ce timp de 8 ani luna de luna cate 400 de euro si acum sa fie trecut pe numele nostru si tot parintii mei sa plateasca in continuare o buna parte din rata lunara. Chiar nu stiu ce sa fac…
liviu
Eu si prietena mea ne-am cunoscut cam cu 11 luni in urma, dupa 1 luna ne-am mutat impreuna(am adus-o sa stea la mine) ca terminase doctoratul si nu mai avea camin, a fost de acord si eu la fel sa ne luam responsabilitatea de a locui impreuna. Ideea e ca in prima luna cand am cunoscuto era o alta fata, dupa ce ne-am mutat parca nu mai e asa tandra, zambareata ca la inceput. Am mers impreuna cu ea in tara de cateva ori, cu prietenii mei ca ea nu prea are prieteni are (3 amici in viata ei 2fete si un baiat) am fost in 4 excursii cam asa impreuna, a vrut sa o duc in bucovina, am dus-o in 2 zile am facut 1300 km doar pt ea bucuresti-bucovina. Ideea e ca ea pt mn nu ar face nimic, eu am salariu mai mic ca ea, eu daca intr-o zi se intampla sa nu am bani ca se mai intampla, daca ii zic iubi da-mi si mie 20 de lei , ma intreaba cand mii dai inapoi, se supara ca “nu vreau sa o duc in anumite locuri” ii explic ca nu am bani ca sunt atatea de platit , se supara, de revelion vroia sa mergem in club in bucuresti, iar eu i-am zis ca mai bine mergem la munte la niste prieteni de-ai mei, initial nu a vrut pana la urma a zis ca merge dar cu o conditie , daca mergem sa o duc unde vrea ea, adica la 90 km de unde am fost noi la prietenii mei. Am fost de acord, numai sa fie si ea multumita. Rezumatul e scurt: e independenta atat cu banii cat si cu viata ei, se gandeste mai mult la ea, nu la noi 2 cum ar fi corect, mentionez ca are masina personala , dar …nu o prea foloseste, sta in spatele blocului, in 11 luni aproape nu a stat nici un weekend cu mine, se duce mereu acasa, am fost si eu de cateva ori la ea acasa vreo 4 ori, i-am cunoscut parintii, a fost si ea la mine, nu ii plac majoritatea prietenilor mei(mentionez ca am prieteni ok care sunt majoritatea logoditi, casatoriti, sau cupluri) ce sfat imi dati?
Tomata
hm…. sincer, nu ti-as da nici un sfat pentru ca prietena ta, iarta-mi sinceritatea, pare o nesimtita. vad ca iti dai seama singur de neregulile din cuplul vostru, ar trebui sa iei o decizie singur.
Dorin
Liviu cum o cheama pe prietena ta ?? cred ca nu mai sunteti impreuna si a fost intre timp prietena mea :))) din descriere asa pare
Andrei
Ma inscriu si eu aici la coada. Nu stiu daca mai citeste cineva dar incerc.
Sunt mascul de 28 ani, o situatie ok. Prietena mea are si ea o situatie cat de cat ok insa cu toate astea ea isi cheltuie banii pe pofte si ma pune pe mine sa platesc vacantele. Credeti ca e normal ?? Adica nu face nici cel mai mic efort, prefera sa iasa in oras in locuri scumpe, haine etc si cand vine de vacanta exist eu. Astept o parere