Sunt o criminală de vrăbiuțe |

Prima dată când s-a întâmplat, am tăcut mâlc, n-am spus nimănui, m-am plâns doar lui Iubi și am ciripit ceva pe la lucru (suficient de încet să nu mă audă toată lumea). Am trăit cu remușcările, m-am gândit la prima mea victimă, auzeam foarte clar în minte sunetul trupului ei strivit sub roată, după care am mai uitat. Îmi aminteam din când în când, mi se strângea inima și îmi luam gândul numai pentru a nu mă tortura singură.

Însă ieri s-a întâmplat deja a doua oară. Și nu mai țin pentru mine. Mă autoflagelez aici, în fața voastră, iar voi puteți da cu pietre, puteți arunca cu roșii. Merit. Ieri am luat viața unei alte vrăbiuțe, care trecea prea jos, pe șosea prin fața mașinii mele. Dacă prima dată mi-am zis că zboară ea până ajung eu cu mașina, a doua oară mi-am zis că nici n-o ating. Însă am atins-o cu farul și am omorât-o. :(( Am auzit sunetul trupului ei izbit de mașină, i-am văzut penele plutind în aer în urma mea și oglinda retrovizoare mi-a arătat și cadavrul ei întins pe șosea. 🙁

Am două vieți pe consțiintă și din cauza mea, două vrăbiuțe au trăit prea puțin.

Pe de altă parte… ce se întâmplă cu păsările astea? În ultima vreme văd o grămadă de porumbei morți pe șosea, și nu picați din vreun pom, ci călcați de mașina. În Serbia era plin de ei când am plecat spre Grecia. Păsările n-ar trebui să zboare? Pe sus? Cât mai sus? Ce caută pe șosea sau la nivelul mașinilor? Acuma nu vreau să mă scot sau să-mi găsesc scuze, dar eu până anul ăsta n-am văzut atâtea păsări moarte pe șosele…

8 Comments

mara

31.07.2012 at 08:21 Reply

criminalo! ucigasho! huo! vei arde in iad pentru asta :))))

DUHUL

31.07.2012 at 16:49 Reply

Daca te consoleaza cu ceva eu am aceeasi problema cu porumbeii, cred ca sunt si eu pe la al doilea. De cand s-a intamplat ultima oara, am ajuns sa claxonez cand ii vad pe sosea si sa franez. Efectiv nu isi iau zborul la timp din fata masinii, uneori nici macar nu dau semne ca ar avea intentia sa plece de pe sosea.

Felicia

31.07.2012 at 21:16 Reply

Nici eu nu mai inteleg chestia asta… Adica ce cauta pasarile acestea mici si zburatoare pe strada. Poate s-au saturat de avioane. Locuiesc relativ aproape de un aeroport si chestiile astea decoleaza si aterizeaza prea des, dupa parerea mea, provocand, de fiecare data, o sperietura zdravana vietuitoarelor. Chiar ieri, asteptand autobuzul, am zarit o randunica cam pe la vreo 4 metri de mine. De obicei, imediat dupa ce ma miscam, o randunica zbura. Asta de ieri nu a facut acest lucru, ba chiar s-a apropiat, topaind cu o nonsalanta incredibila pe bordura… Abia dupa ce a venit autobuzul si-a luat zborul pana la ramura ce se afla deasupra capului meu.
Toate lucurile astea trebuie sa aiba o cauza, este evident. Poate o vom afla peste ceva timp din ziare sau de pe net.

vienela

01.08.2012 at 08:41 Reply

Este greu de controlat o asemenea situatie. Cand ceva atat de mic si de iute iti apare in fata, cu mare greutate si foarte mari riscuri poti evita ciocnirea.
Am putea spune ca suntem criminali de furnici, doar intr-o viata calcam din greseala sute, poate mii.
Daca soseaua este in afara orasului, sigur era in cautare de mancare pe camp.