Aș fi putut fi o profesoară bună
Cel puțin așa îmi place să cred. Întotdeauna mi-a plăcut să-i învăț câte ceva pe alții și satisfacția reușitei lor era neprețuită pentru minte. Însă am ales să nu mă duc pe drumul ăsta.
Răspundeam aseară la întrebările unui interviu pentru Ctrl-D și una dintre ele era legată de decizia mea de a nu profesa ce scrie pe diplomă. Povestesc aici, că locul e mai potrivit.
Cam ca toți studenții la Litere, am făcut și eu modulul pedagogic. Ba ma mult, în anul 3 când am avut de ales între terminologie și pedagogie, am ales-o pe cea din urmă pentru că se făcea mai multă literatură. Dar și mai multă pedagogie. Din nou, la fel ca toți studenții la Litere, am fost și în practică pe la licee. La franceză mi-am făcut practica la o clasă de a XI-a de la liceul Calderon din Timișoara, iar la engleză am nimerit în mult iubitul meu Loga, la diferite clase, de la gimnaziu până la liceu. Dacă cei de la Calderon știau franceză mai bine ca mine, cei de la Loga păreau că nu știu engleză deloc. Păreau doar, că am avut niște surprize cât casa de la ei. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dimpotrivă, și liceenii și gimnaziștii aveau farmecul lor și-am găsit un punct de întâlnire cu toți. Nu s-au purtat urât, n-au făcut pe deștepții, n-au vorbit neîntrebați, dar nici cum eram noi parcă nu erau.
Încă din clasa a IV-a când mă întreba învățătoarea ce vreau să mă fac, eu spuneam ba învățătoare, ba profesoară. Cred că mi-am dorit de mică, însă dorința a murit pe drum. Mă rog, dorința de a fi profesoară cu acte în regulă, că cea de a învăța oamenii diverse lucruri e încă vie și se manifestă. Dar la profesorat am renunțat. În primul rând din cauza desconsiderării profesorilor de către statul român, din cauza lipsei de motivație, din cauza examenelor de titularizare imposibile, din cauza instabilității legilor învățamântului, din cauza copiilor care nu mai vor să învețe, din cauza prea multor libertăți.
Nu cred că mi-am dorit asta cu adevărat sau nu mi-am dorit-o prea mult. Dar sunt convinsă că dacă aș fi perseverat, aș fi fost o profesoară de care elevii mei și-ar fi adus aminte cu drag și de la care ar fi avut ce să învețe. Și n-o spun ca să mă laud, o spun cu un fel de melancolie. Ce-ar fi fost dacă…
Atat timp cat statul roman nu va respecta aceasta meserie, multi oameni talentati vor renunta la visele lor de a deveni dascali si vor opta pentru o meserie care sa le asigure o sursa decenta de venituri.
din pacate cam asa-i.
Daca ai timp (desi stiu ca nimeni nu mai are, in ziua de azi) poti face benevol pregatire cu copii care nu au posibilitati materiale. Eu am ajutat niste fete sa se pregateasca pentru bac, acum niste ani. Satisfactia e enorma.
mi-am mai ostoit placerea de a-i invata pe altii dand meditatii unor fetite din cartier. insa timpul, asa cum spui, m-a impiedicat sa o mai fac. dar imi placea tare mult, mai ales ca erau foarte destepte si aveam pe cine invata.
Eu am aceeaşi dilemă :)) Am pornit la facultate cu ideea asta şi acum parcă mi s-a prăbuşit lumea-n cap. E drept că şi practica m-a influenţat mult (negativ), că şi profesorii m-au descurajat prin atitudinea lor, că examenele sunt imposibile…
Eu inca ma tin de acest vis, dar doresc sa tin seminarii. Din fericire, aici, unde ma aflu eu, trebuie sa ai experienta in domeniu si nu mastere si doctorate si tot asa. Altfel ii inveti practica, nu?
unde esti tu? 🙂 si cu ce te ocupi, mai exact. :)) te-am luat la intrebari.
Sunt in Coventry, UK la master 😀 Si daca dupa master lucrez in domeniu (adica pr sau comunicare) cam doi ani, pot preda la universitate. Eu raspund la intrebari, nu-i problema :))
Eu am terminat filosofie, dar am ales intentionat sa nu fac modulul pedagogic, deoarece nu voiam sa risc sa ajung profesoara. Acum imi pare putin rau, era bine sa am un “safety net”, in acelasi timp stiu ca nu era asta vocatia mea. Eu cred ca-i greu sa fii profesor, am prietene profesoare si toate se plang de conditii proaste, salarii mici si perspectivele mici de viitor.
Și eu îmi doresc foarte mult să fiu profesoară. Când eram mică “predam” păpușilor și pe post de tablă foloseam dulapul :)) Am doar 16 ani și încă nu e târziu să aleg asta, normal. Dar parcă prefer să am un viitor stabil și să fac ceva ce îmi asigură un trai decent decât să îmi urmez visul și să mor de foame. Cred o să merg la medicină și, la fel ca tine, profesoratul o să rămână doar un vis neîmplinit. 😀
aaaa, si eu ma jucam de-a scoala cand eram mica. evident ca intotdeauna eu eram profesoara :))
Si eu visam la asta pana in a 8-a. Apoi mi-a trecut. Am vrut sa fiu contabila, dar mi-a trecut si aia si am vrut sa ma fac PR specialist.
Evident nu-s niciuna din toate astea, dar I love my job! 😀
si eu, la fel ca tine, am visat de mica sa ma fac profesoara.si acum am cataloage de cand eram mica si ma jucam de a profesoara 🙂 conjunctura insa m a facut sa renunt la acest vis….dar niciodata nu se stie….
Pentru mine visul de a fi profesoara s-a implinit 🙂 este ceea ce mi-am dorit intotdeauna si nu ma vad facand altceva. Intr-adevar, sunt probleme destule in sistem dar sper ca se va ajunge la o situatie mai buna, odata si odata.
mai sunt si exceptii, oameni care mai inchid ochii la neajunsuri pentru visul lor. te felicit pentru asta. 🙂 sunt sigura ca esti o profesoara buna, pe care copiii o iubesc 🙂
Am facut 9 ani de scoala pentru a fi cadru didactic. Pot deci sa intru ori ca invatator/educator, ori ca profesor de Romana-Engleza. Nu am facut, in afara practicii, nicio ora la catedra. Cand am intrat in radio salariul meu era de 2-3 ori mai mare decat al colegelor mele. In faculta’, cand am facut practica, am realizat ca nu este munca usoara (nu e chiar simplu sa tii 30 de copii ‘in mana’) si, la ce salarii proaste sunt, plus parintii si ‘sistemul’, mai bine raman in media. Nu pot spune ca regret decizia, la cum merge treaba in invatamant mi-as fi mancat nervii pe cativa lei. Trist este ca tot mai multi gandim asa 🙁
Uh, dureros de adevarat ce zici de invatamant. Eu cred ca ai ales un drum mult mai bun si asa ai reusit sa-ti ajuti mama. Daca erai in invatamant acu8ma, cu siguranta era foarte dificil sa faci tot ce ai facut pt ea si ce urmeaza sa faci :).
Din pacate verisoara mea care e profesoara de franzeza si care profesa din pasiune, de doi ani a inceput sa-i fie lehamite 🙁 , nici ea nu se mai recunoaste, invoca aceleasi motive ca si tine. Cam asta a facut statul roman pt invatamant, a distrus si ultima farama de pasiune a profesorilor determinati si capabili.
Si eu am facut Liceul Pedagogic, Litere, iar apoi din considerente financiare am ales sa lucrez in sistemul bancar si nu in invatamant. De un an insa, am revenit la prima mea pasiune sub o alta forma, insa: educatia non-formala sau altfel spus “training”.
Cred ca ce ti-e dat sa fie al tau apare in viata ta intr-o forma sau alta, subconstientul e mereu alert la posibilitati de a face sa ti se indeplineasca visele.
Eu am realizat ca in invatamant , asa cum este el acum, nu doresc sa lucrez; dar pregatirea oamenilor intr-o maniera placuta, atractiva si pe teme de nisa, actualizate la ceea ce se intampla si ancorate in real, e pentru mine mai mult decat o meserie – este o misiune personala.
Si eu teoretic din ambele factultati profesia cu care am iesit a fost profesoara (am facut literele si filosofia) si evident si modulul pedagogic.
Am ajuns sa fac ceva total diferit si nu ma plang.
Si eu imi doream in copilarie sa fiu invatatoare/profesoara/dirginta dar mi-a murit dorinta pe parcurs…de pasiune nici ca poate fi vba ca nu am avut-o niciodata.
Si eu am facut modulul pedagogic, ba chiar si practica de predare in liceu, dar nu m-am simtit niciodata capabila sa fac fata dezinteresului elevilor.
quick question: ce s-a intamplat cu rubrica “tomata citeste”? 🙁 nu ai mai scris despre carti de cateva luni si tare-s curioasa sa vad ce ai mai citit 🙂
ah, ce ma chinuie intrebarea ta 🙁 imi rasucesti cutitul in rana. 🙁 anul asta am terminat La Medeleni si am inceput vreo 3 carti, pe care nu le-am terminat. 🙁 mi-e atat de rusine de asta si imi pare atat de rau ca n-am mai avut timp de lectura… sper din suflet sa-mi reiau rutina livresca.
dar multumesc mult de intrebare. sa stii ca ma motiveaza 🙂
Sunt tot felul de meseri, insa mai este si ceea ce se poate numi soarte, inteligenta, unii profesori castiga si 40 de milioane si nu sunt profesori universitari, deci mici portati ar fi, conteaza sa si vrei…