Aș fi putut fi o profesoară bună

Cel puțin așa îmi place să cred. Întotdeauna mi-a plăcut să-i învăț câte ceva pe alții și satisfacția reușitei lor era neprețuită pentru minte. Însă am ales să nu mă duc pe drumul ăsta.

Răspundeam aseară la întrebările unui interviu pentru Ctrl-D și una dintre ele era legată de decizia mea de a nu profesa ce scrie pe diplomă. Povestesc aici,  că locul e mai potrivit.

Cam ca toți studenții la Litere, am făcut și eu modulul pedagogic. Ba ma mult, în anul 3 când am avut de ales între terminologie și pedagogie, am ales-o pe cea din urmă pentru că se făcea mai multă literatură. Dar și mai multă pedagogie. Din nou, la fel ca toți studenții la Litere, am fost și în practică pe la licee. La franceză mi-am făcut practica la o clasă de a XI-a de la liceul Calderon din Timișoara, iar la engleză am nimerit în mult iubitul meu Loga, la diferite clase, de la gimnaziu până la liceu. Dacă cei de la Calderon știau franceză mai bine ca mine, cei de la Loga păreau că nu știu engleză deloc. Păreau doar, că am avut niște surprize cât casa de la ei. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dimpotrivă, și liceenii și gimnaziștii aveau farmecul lor și-am găsit un punct de întâlnire cu toți. Nu s-au purtat urât, n-au făcut pe deștepții, n-au vorbit neîntrebați, dar nici cum eram noi parcă nu erau.

Încă din clasa a IV-a când mă întreba învățătoarea ce vreau să mă fac, eu spuneam ba învățătoare, ba profesoară. Cred că mi-am dorit de mică, însă dorința a murit pe drum. Mă rog, dorința de a fi profesoară cu acte în regulă, că cea de a învăța oamenii diverse lucruri e încă vie și se manifestă. Dar la profesorat am renunțat. În primul rând din cauza desconsiderării profesorilor de către statul român, din cauza lipsei de motivație, din cauza examenelor de titularizare imposibile, din cauza instabilității legilor învățamântului, din cauza copiilor care nu mai vor să învețe, din cauza prea multor libertăți.

Nu cred că mi-am dorit asta cu adevărat sau nu mi-am dorit-o prea mult. Dar sunt convinsă că dacă aș fi perseverat, aș fi fost o profesoară de care elevii mei și-ar fi adus aminte cu drag și de la care ar fi avut ce să învețe. Și n-o spun ca să mă laud, o spun cu un fel de melancolie. Ce-ar fi fost dacă…