Mi-e frică în casă, mi-e frică pe stradă

Încă de când eram mică, am momente în care nu sunt învăluită de gânduri și mi se face frică. Întotdeauna noaptea sau când e întuneric. Nu pot spune că am o fobie de întuneric, că fobia e ceva patologic și la mine nu-i cazul. Pur și simplu, întunericul îmi transformă mintea într-un mediu foarte fecund și prielnic gândurilor prăpăstioase, scenariilor apocaliptice și ipotezelor neverosimile. Nu-mi place să adorm în liniște sau înaintea lui Iubi. Întotdeauna mă culc prima pentru că el mai rămâne să lucreze sau să piardă vremea pe net. Dacă adoarme el înaintea mea, îmi pornesc televizorul, îl dau încet, dar suficient cât să aud sunetul, îl programez și ma întorc pe partea cealaltă.

De mică mi-a fost teamă de întuneric și nu știu cum am dobândit-o. Cert e că am purtat-o în spate, sau mai bine zis în minte și în suflet până la vârsta asta. Și sunt sigură că toată viața îi voi căra greutatea în spinare pentru că, așa cum am descoperit când mergeam la psiholog, mintea mea are mereu nevoie de o anumită teamă. Nu știu cum pot scăpa de trăirile astea, dar sunt cu mine aproape mereu când nu e lumină.

Am făcut toată introducerea asta pentru că în ultima vreme, îmi e frică să ies din casă, dar îmi e frică și să stau în ea. Zona în care locuiesc încă de când aveam 1 an a fost aproape întotdeauna o zonă liniștită, sigură, fără prea mari incidente. Se mai spărgeau câteva Dacii din când în când, no biggie. Însă nimic notabil. Anul ăsta deja am pierdut șirul evenimentelor care m-au băgat în sperieți.

A început cu o poveste a vecinelor mele care spuneau că într-o noapte pe la ora 1, nu știu ce necunoscut încerca ușile apartamentelor și când i s-a deschis, individul a început să pună întrebări despre cine stă la apartamentul cutare, dar la numărul de sus? Vecina interogata cică a avut prezența de spirit să-i spună că vecinul de vis-a-vis e polițist. Au plecat. S-a pus lacăt pe ușa din spate și nimeni, în afară de femeia de serviciu, n-are cheie.

La scurt timp s-a furat o bicicletă. Din scară. Cu interfon și lacat la ușa din spate.

Chiar cu o seară înainte să plecăm în Grecia, l-am trimis pe Iubi în pivniță să aducă geamantanul. Nici n-a coborât bine că m-a și strigat. Toate boxele erau sparte. Ușile larg deschise, obiecte scoase pe coridor, lacăte aruncate pe jos. Vecinii mei spun că nu li s-a furat nimic, doar o tanti bătrână zice că a rămas fără 5 sticle de ulei și nu știu ce borcane. De la mine nu știu daca au furat ceva, că oricum tot ce țin acolo e dus jos că „poate-mi mai trebuie”.  Inutil să spun că abia ne-am odihnit înainte să plecăm la drum.

Sâmbătă, pe la ora 17, ne întorceam de la Surduc și chiar când am ajuns în parcare, niște femei se precipitau către șosea, vizibil alarmate că s-a întâmplat ceva. Eu, ca o babă curioasă ce sunt, am sărit din mașină și fuga și eu să le întreb ce se întâmplase. Am crezut că ceva accident. Da’ de unde. Un nenorocit îi smulsese lanțul de aur unei femei. Ziua în amiaza mare.

Un vecin de la blocul de lângă mi-a spus că și lui i se furaseră de curând proiectoarele de pe mașină și și din scara lor s-a furat o bicicletă, de la etajul 4.

Anul trecut sau la începutul anului ăsta, era oricum iarnă, un individ i-a smuls poșeta unei femei de pe umăr, striga biata de ea ca din gură de șarpe. Au fugit după el, l-au prins și l-au bătut. Măcar atât.

Mi-e frică. Să ies din casă, să stau în casă. Am ajuns amândoi niște paranoici. Orice sunet mai neobișnuit ne ascute auzul și ne pune imaginația la contribuție. Mintea mea croșetează niște scenarii că Hitchcock ar părea mic copil pe lângă ce-mi fată mie creierul. Dacă nu mă văd injunghiată – de cele mai multe ori mă văd injunghiată – mă văd sufocată sau ștrangulată. Îmi imaginez oare cum ar fi să vin acasă și să găsesc totul vraiște. Ziua n-ar fi așa mare șocul, dar noaptea totul e mai inspăimântător. Noaptea sau seara când vin cu mașina acasă și sunt singură și trebuie să o bag în garaj, mă tot gândesc că de după gardul viu din fața lui poate oricând ieși vreunu’ să-mi dea în cap și să-mi fure poșeta, de exemplu.

Mă simțeam tare în siguranță în zona mea, puteam lăsa geamurile deschise, ușa descuiată pe timpul zilei, când eram acasă, puteam dormi singură fără să-mi pese de nimic, ba mai mult, să-mi facă și placere. Acum mi-e frică să dorm singurică, și oricât de amuzant pare, vă asigur că nu e. Chiar dacă e totul în capul meu, chiar dacă sunt paranoică și sufăr de scenarită…

Pe de alta parte:

17 Comments

  • vienela

    Eu locuiesc intr-un cartier in care sunt multi oameni nu prea bine vazuti in societate(ma feresc sa fac discriminari) si stau la parter. Nu mai am curaj sa tin geamul deschis decat daca stau in camera respectiva, de cand am auzit ca au intrat intr-un apartament, la ora 14. Proprietarul dormea linistit in sufragerie, hotii au sarit pe geam, au luat ce le-a placut si au plecat. Dar putea sa iasa urat, daca omul ii simtea si se trezea, nu?
    Avem si interfon, dar nu stiu cum se face ca poate intra oricine in bloc, doar sunand la oricare dintre numere. Nici un vecin nu intreaba cine suna si de ce. Deschide si isi vede mai departe de treaba.

  • cotos

    Nu am treaba cu intuneriucl, dar nevasta are..E foarte fricoasa cand e intuneric..Nu ii place sa ramana singura deloc…O inteleg, mie nu imi place cand fulgera..Mai bine zie, mi-e frica de fulgere…

  • Eliza Stoica

    Imi este frica de intuneric atunci cand trebuie sa urc scarile pana la usa de la apartament, deoarece la noi in bloc se lucreaza si la renovare si sta usa scarii deschis toata ziua si noaptea si am mai patit sa fie cate un betiv in scara, asa ca il pun pe sotul meu sa vina sa ma ia de jos 😀

  • lala

    noi ne am pus sistem de alarma la apartament. nu e scump si e mai sigur, in sensul ca daca tu esti plecata si iti intra cineva in casa te avertizeaza telefonul si apoi stii ce ai de facut.

  • Anda

    Eu sunt paranoica de-a dreptul, mi-e frica sa merg pe strada dupa ce se intuneca, daca vad grupuri dubioase de oameni ii evit, mi-e frica sa dorm cu geamul larg deschis (desi stau la etajul 6) si clar mi-e frica sa dorm singura noaptea. Cand locuiam la ai mei cu atat mai mult, aici m-am mai linistit totusi putin, ma mult din cauza ca si daca intra hotii, nu prea au ce sa fure :))

  • Axlandra

    Şi mie mi-e cam frică de întuneric. De fiecare dată când sunt singură în casă noaptea, devin brusc paranoică şi mă sperii la fiecare sunet ciudat pe care îl aud (sau mi se pare că îl aud). Iar singură noaptea pe străzi nu prea ies, tot din motive de frică.

  • demo

    Macar nu esti singura. Eu nu pot adormi fara televizor – sa mearga non stop, asa fel incat daca se intampla ceva dubios sa caut o scuza in ce film s o nimeri in momentul ala. pretty weird.

  • nina

    Si mie mi-e frica noaptea daca sunt singura si incerc sa nu adorm pentru ca mi se pare ca aud zgomote ciudate, iar televizorul nu il deschid pentru ca vreau sa aud tot ce misca. Pe strada nu prea mi-e frica, nu stiu de ce e asa.

  • CristinaMM

    Nu esti singura cu frica de intuneric…mie a inceput sa-mi fie frica de intuneric de pe la 6 ani, stiu ce mi-a declansat frica…doar ca imi era frica cand urcam scarile fiindca era intuneric, dupa ce inchideam usa apartamentului ma calmam…cu timpul s-a diminuat frica si fiindca s-a rezolvat problema iluminatului pe scara blocului…

    Pe langa subiect: vecinii din bloc nu vroiau bec in fata usi lor fiindca “de ce sa intre toti tantarii la mine in casa cand deschis usa” si fiindca “pai punem bec dar o sa fie consum si platim” (intre timp acei vecini s-au curatat)

    Stau in zona linistita si acasa dar si in Bucuresti si totusi “shit happens” iar noua mea fisozofie( usor de zis dar greu de pus in parctica): “gandestete doar la lucruri pozitive, la ce te gandeasti aia atragi”

  • Oana S.

    Şi eu adorm greu dacă-s ultima din casă care-o face. Dar cum nu pot să adorm când adorm ai mei, încerc să amân momentul până când chiar simt că nu mai pot… atunci ştiu sigur că, în 5 minute dorm dusă.

  • ines

    Eu am o săptămână de când dorm cu geamurile închise, deși pocnesc de cald, pentru că mi-e frică să nu între cineva la mine în casă și să-mi dea cu ceva în cap. Deși stau la etajul doi și, după îndelungi observații a texturii blocului, nu se poate, logic vorbind, ca cineva să se cațere până în casa mea, mie tot mi-e frică.

  • Andreea

    Am patit-o si noi acum o luna cand ne-a furat caruciorul din scara blocului, cu interfon! Carucior care de 2 ani de zile statea acolo. Si desi Maria nu il mai folosea, era utile in concedii sau cand faceam drumuri mai lungi. Norocul nostru ca un vecin a montat camere si am urmarit toata filmarea. Am vazut cum au venit tiganii si in 5 minute au plecat cu el. Stiau ca e acolo, stiau ca in intervalul acela nu o sa ies cu Maria afara, probabil ca m-au “ochit” demult.
    Intr-o alta noapte, au intrat hotii in bloc la ora 1 si au iesit la 4…

    Ca sa nu mai spun ca de vreo 2 ori ne-a fost apasata clanta de la intrare…

  • dojo

    La cat e de mare rahatul in care suntem ca tara, asteapta-te la mai mult. Si eu stau intr-o zona excelenta, cunoscuta ani la rand ca este ‘curata’. Anul trecut in cateva saptamani au fost mai multe evenimente:

    1. furat biciclete (chiar si din scara) – asa m-au ‘scapat’ pe mine de bicicleta.
    2. furat BATERIILE din masinile parcate – a mea a scapat, ma mir. 3-4 vecini au avut surprize
    3. in mod curent furat elemente de caroserie de pe masini. Ma bucur ca am o masina ‘comuna’, ca altfel nu as dormi bine.

    Avem usa din aia metalica serioasa si doi caini dintre care unul latra isteiric daca se apropie cineva de usa. Banii NU sunt tinuti in casa si speram sa fie bine 🙁

  • Stefan Alexandrescu

    Fobiile nu sunt patologice. Toti oamenii se nasc cu 2 fobii fundamentale: fobia de zgomote puternice si fobia de a cadea. Celelalte fobii rezulta din asocieri ale unor factori externi cu trairi interne si sunt, de cele mai multe ori, “vindecabile” fara sa mergi la psihiatru.
    Daca ai scenarii pentru filme de suspans sau de groaza, iti propun sa le scrii. Mai stii, poate chiar iese ceva creativ si de valoare din aceasta situatie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *