Cu întârziere, despre Scavengers Hunt

Cred că toți participanții la Scavengers Hunt, deținători de blog, au scris deja despre cum a fost vineri la întrecere. Eu în weekend sunt, de obicei, offline, iar dup-aia am avut 2 priorități, așa că la mine citiți abia acuma.

Deși echipa mea părea formată din 8 persoane (cu tot cu mine), am mai rămas 6: Andrea, Ion, Arashi, Cookie, Tomi – prietenul ei – și subsemnata. Ne-am încadrat, așa că absența celor care n-au putut veni nu ne-a creat probleme. Abia așteptam să vedem cerințele și, mai ales, cum se va desfășura.

După ce ne-am adunat toți, Mario de la editura ALL ne-a împărțit aparatele foto, 4 cărți care aveau legătură cu sarcinile ce trebuiau îndeplinite și plicurile cu ce aveam de făcut. Înainte de asta însă, ne-a legat unii de alții cu o panglică vișinie. Nu pe toți, ci membrii fiecărei echipe între ei, astfel încât să rezolvam împreună punctele de pe hârtie.

poza sustrasa de la Arashi

Iar pe hârtie scria că trebuia să:

1.    Aducem literele T și I
–    am apelat la bunăvoința unui clovn (n-am fost singurii) și l-am rugat să ne dea 2 paie de-alea pe care pune animalele de baloane. Ne-a făcut un T care semăna cu o cruce, iar în loc de I am dus o bucată de lemn decorativ. ;))

2.    Facem o poză de grup în care fiecare membru să țină în mână o bucată de stradă.
–    asta chiar a fost simplu. Am rugat o tipă care trecea pe lângă noi să ne pozeze în timp ce toți țineam mâinile pe o bordură. Cam așa:

3.    Convingem o florăreasă să ne dea o floare galbenă fără să o plătim.
–    aici a intrat Ion în acțiune, încercând să o farmece pe vânzătoarea de la care cumparase flori cu câteva zile înainte. Nu știm dacă a fost el cuceritor sau florăresei i s-a făcut milă de noi, cert e că am primit floarea imediat. 😀

4.    Vindem cuiva Oracolul din Stambul cu 10 lei și să imortalizăm momentul.
–    după vreo 2-3 încercări eșuate, am convins o fată să ne cumpere cartea. I-am spus că în mod normal cartea costa 25 de lei, dar noi i-o dădeam la super reducere, adică la 10 lei.

5.    Scriem un catren și să-l postăm pe wall-ul de Facebook al unuia dintre membrii și să tăguim Strada Ficțiunii.
–    recunosc, la asta n-am participat. Poeții de serviciu au fost Andrea, Ion și Arashi. Cred. Eu eram prea preocupată să găsesc numărul 22 pe o stradă.

6.    Pozăm numărul 22 pe o stradă.
–    și chiar dacă asta mă preocupa pe mine, Andrea a fost cea care a venit cu ideea să așteptăm numărătoarea semaforului, în dreptul unei tăblițe cu numele străzii. 😀

7.    O fotografiem pe „misterioasa domnișoară Einstein”.
–    Deși s-au vehiculat câteva posibile scenarii de a găsi o misterioasă domnișoară Einstein, nu mai știu cui i-a venit ideea de a poza un abțibild de pe un magazin căruia să-i atașăm formula magică, scrisă de mână.

8.    Aducem un obiect de culoare verde.
–    io aș fi vrut să aduc o sticlă de plastic verde, da’ până la urmă am intrat într-o agenție de turism, Ultramarin pare-mi-se că era, și am șterpelit un pliant verzui.

9.    Aducem un cățel cu blană albă.
–    de obicei centrul Timișoarei e destul de populat de pufoșenii albe. Ei, în vinerea aia, nici țipenie. Cuiva din echipa mea i-a venit ideea să-l stresăm din nou pe clovn și să-i cerem să ne facă un pudel de balon, chit că n-avea blană. A fost simpatic și ni l-a făcut.

10.    Aducem un obiect care să sugereze ideea de amintire.
–    se poate să fi fost ideea mea, se poate să nu, să mergem la librăria Eminescu și să le rugăm pe tantile de acolo să ne dea o vedere cu Timișoara. Ne-au dat fără prea multe insistențe.

Toate astea în 45 de minute. Cam în 35 le-am terminat, dar a fost prea târziu pentru că toate celelalte echipe erau deja în cortul Gaudemus, construiau de zor Strada Ficțiunii. Am ajuns ultimii, da’ asta nu ne-a afectat prea mult pentru că ne-am distrat și ne-am simțit bine. Sunt foarte mândră de echipa mea și îi felicit pe toți pentru inventivitate și originalitate. 🙂

Mă bucur că am acceptat propunerea celor de la Editura ALL si aș mai participa oricând, cu plăcere, la asemenea activități.
PS. Aici sunt toate pozele.