Dacă înjuri în altă limbă, se pune?

Fără intenția de a scormoni după idei pe la începuturile blogului, azi reiau oarecum o idee despre care am mai vorbit. Însă pe atunci, tot în 2007, vorbeam despre exprimarea sentimentelor în altă limbă. Zilele trecute, după un „God Damnit”* scăpat printre dinți, mă întrebam filosofic dacă o înjurătură rostită în engleză contează la fel de mult ca și una articulată în limba maternă.

Se știe că a înjura este păcat, din punct de vedere religios. Și ca să vedeți că m-am documentat, iaca ce-am găsit pe net:

O foarte mare iresponsabilitate există la cei care înjură si pomenesc numele satanei! Numele diavolului contine cel mai mare rău, o puternică doză de energie negativă, contine râul în sine, contine pe diavol care este izvorul răului. Or, cel care rosteste zilnic numele diavolului nu face altceva decât să-l cheme pe satana în sufletul, în inima si mintea lui. sursa

Stim cu totii ce este înjuratura: Este un cuvânt de ocara împotriva lui Dumnezeu, a Mântuitorului Hristos, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintilor si a tuturor lucrurilor sfinte. sursa

Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Mat.12,31-32).  sursa

Ok, din aceste 3 fragmente m-am lămurit că nu-i ok să fii toată ziua cu dracu’n gură, să nu înjuri de Dumnezeu, dar… orice altă înjurătură ni s-ar ierta. Cum ar veni alea cu p, cu f si mai știu eu ce alte sudalme, care n-au legătură cu cărțile sfinte.

Mă rog, m-am îndepărtat de la subiect și poate n-ați avut răbdare să citiți până aici, dar am început cu toată explicația asta ca să ajung mai lesne la ideea postului.

Ca orice om, înjur. Și în română și în engleză. Și dacă mi-ar veni la gură, aș înjura și pe franceză că știu câteva cuvinte „de dulce” și pe franceză. Mbun. Dacă în română parcă mă mai mustră conștiința uneori, în engleză pot turui fără oprire și nici că-mi pasă. E ca și când aș fi înșiruit o sumă de sunete care nu au nici o importanță. Așa cum nici “I love you” nu-mi face inima să tresară, nici “Fuck you” sau “God Damnit” nu-mi gâdilă moralul. Sunt niște cuvinte și atât. Și de-asta am picat pe gânduri (bine ziceau aseară TvDeCe: #firstworldproblems) și azi a apărut pe blog întrebarea din titlu.

Știu că nimeni nu-i prea avizat să răspundă la asta, da’ voi ce părere aveți: dacă nu simți când înjuri, poate fi considerat un păcat?

_________________________________________

* se mai poate scrie si God Damn It sau goddamit

surse foto: 1 si 2