Principesa de Cleves
Autor: Madame de Lafayette
Nationalitate: franceza
Titlu original: La Princesse de Cleves
Gen: roman de moravuri, roman de dragoste
Anul aparitiei: 1678
Nr. pagini: 374 (Livre de Poche)
Premii: nu
Ecranizare: Princess of Cleves (1961)
Nota mea: 4/5
Am mai citit si: –
Povestea principesei de Cleves nu mai este una actuală pentru fetele secolului XXI. Totuși vă recomand cartea pentru parfumul secolului al XVI-lea, atât de vechi și atât de nostalgic. De fiecare dată când citim un roman din vremuri de prea mult timp apuse, rămânem cu îtrebări din categoria „ce-ar fi fost dacă trăiam atunci?” Principesa de Cleves n-are nimic din femeia Tabu, iar femeia modernă din ziua de azi nu și-ar putea închipui că ar putea trăi după dictarea altora. Fie ei familie, prieteni sau societate.
Si totuși, domnișoara de Chartre, are calitati care în ziua de azi sunt foarte puțin folosite și probabil chiar contestate: virtutea și obediența. Dar să vă povestesc puțin despre ce e vorba, ca mai apoi să trageți singure concluziile și poate să vă trezesc curiozitatea de a citi acest micuț roman atât de diferit de cotidianul nostru.
Domnișoara de Chartres, în vârstă de 15 ani, crescută de mama ei după cele mai stricte reguli ale moralității, este adusă la curtea regelui pentru a fi măritată. Îi este aranjat un mariaj cu Principele de Cleves, și la puțin timp îl cunoaște pe dl. de Nemours, un prea cunoscut Don Juan.
La fel ca altele, și principesa îi cade în mreje și se îndrăgostește de el. Sentimentul îi este împărtășit, doar că relația lor nu se consumă pentru că fetei îi pasă exagerat de mult de învățămintele și de părerea mamei ei, care pe patul de moare o pune să jure că îi va rezista acestui bărbat și nu își va trăda soțul. La un moment dat, principele își dă seama că principesa e îndrăgostită de alt bărbat și aproape o obligă să îi marturisească numele celuilalt.
Deși nu-și poate stăpâni sentimentele, cel puțin își poate stăpâni reacțiile. Nu îi dezvăluie numele, dar îi cere să o trimită la țară pentru a-i putea rămâne fidelă. Chiar și când soțul îi moare, principesa refuză dragostea celui pe care îl iubește enorm.
Vedeți? Așa-i că așa ceva, femeia modernă n-ar face prea ușor? De multe ori spunem: ah, what the hell, o viață avem, ce rost are să nu profităm de fiecare ocazie? Bine că putem.
Aceasta recenzie a aparut si pe tabu.ro
Adevar graiesti, Tommy cand spui ca in ziua de astazi obedienta si fidelitatea sunt atribute pe care foarte putine femei le mai au. Ok, sa fii obedient… cu asta nu prea sunt de acord, in sensul ca sa faca celalalt orice din tine, sa iti conduca viata si sa nu poti actiona din perspectiva proprie, dar cu fidelitatea si loialitatea da…asa am fost crescuta si educata si aceste doua virtuti (ddaca le putem numi asa) o sa le propag si eu urmasilor mei cu mandrie.