Prietenia, mai scumpa decat aprecierea profesionala
Înainte să merg la #bizsmscamp și pe drumul de întoarcere am vorbit cu două persoane despre același lucru: despre cum voi fi percepută acolo și despre ce mi-aș dori eu să primesc de la toți.
Având în vedere că nu-s o prezență constantă nici pe blogurile mai marilor A-listeri, nici un nume răsunător în blogosferă, nici măcar o față obișnuită pe la conferințe, mă așteptam ca majoritatea oamenilor de acolo să nu știe cine sunt și nici să nu mă bage în seamă prea mult. M-am dus hotărâtă să nu mă dezlipesc de cele 5 partenere de #obiceiurisanatoase, că doar pe ele le știam cel mai bine.
Am fost foarte plăcut surprinsă când am făcut cunoștință cu Groparu și când am stat cu el de vorbă fără nici o reținere, când Cristi Șuțu a spus la sfârșitul conferinței că se bucură că ne-am cunoscut și live după atâta timp sau când câteva fete de la agenții au zâmbit larg și mi-au spus că îmi citesc blogul. Ah, sau când Ivo mi-a spus, după ce a aflat că eu sunt Tomata, doar în ultima seară (după ce-am stat de nu știu câte ori la aceeași masă), că în urmă cu vreo 2 ani îmi trimisese un mail. :)) Se pare că nu eram chiar atât de nesemnificativă pe cât mă pregătisem eu.
Însă am făcut introducerea asta ca să ajung la ideea principală a acestui post: ce mi-aș fi dorit eu de la cei de la Biz Snow Camp. Și am ajuns la răspunsul ăsta în urma unei ședințe la psiholog: îmi doream să primesc o reacție prietenoasă, deschisă, nu neapărat apreciere pentru blogul meu sau despre ce scriu aici. Adică aș prefera oricând să mă conversez cu oamenii așa cum am făcut-o cu Groparu sau cu Carmen Rusu, de parcă ne știam demult, decât să îmi aprecieze blogul și atât.
Ieri mi-am dat seama că nu îl urmăream pe twitter pe VisUrât și am spus-o imediat după ce i-am dat follow. Răspunsul lui a fost că ar trebui să-l urmăresc doar dacă îl consider relevant, dacă nu, nu e nici o supărare. Pe același principiu enunțat mai sus: dau follow oamenilor care îmi sunt dragi sau care sunt prietenoși pe twitter. Sunt o grămadă de twitteriști ale căror bloguri nu le citesc, dar abia aștept să ne dăm replica acolo. Pentru că nu-mi plac oamenii aroganți și plini de ei, nu-mi plac cei pe care îmi e jenă sau teamă să îi abordez, cei care par inabordabili sau cei care miros candelabre.
Mă bucur tare mult că am avut ocazia de a cunoaște multe dintre fețele din spatele avatarurilor de pe twitter, numele pe care le știam doar de la alții. Și ca să nu mai scriu încă un post despre cât de mișto e din nou twitterul, redescoperit, vă zic tot în ăsta că e foarte fain să poti asocia un nume cu un chip, mai ales după o discuție mișto.
15 Comments
Pingback:
Pingback:
razvanbb
O domnisoara draguta m-a intrebat in ultima zi daca eu am blog. 😛
Tomata
:”> am remediat situatia. acum sunt la curent cu (aproape) tot. 😀
Roscata
Merita sa cunosti oamenii din spatele unor cuvinte scrise din inima, e mai multa lume online care merita un “jos palaria” decat in viata reala, din pacate :D.
Marius Sescu
Și eu mă bucur că te-am cunoscut, vorba ta, altfel asociezi o persoană cu un blog după ce ai cunoscut-o, parcă și articolele au alt sens.
Pingback:
Pingback:
Reclame Tv
Acum serios, esti prea modesta Andreea 🙂
Cu ocazia asta cred ca iti vei actualiza si blogroll-ul.
Tomata
nu stiu daca e vorba de modestie, ci de faptul ca sunt realista. mai bine sa am asteptari mai mici si sa fiu placut surprinsa, nu? 🙂
vai saracul blogroll s-a pus praful pe el. ;)) da’ merci ca mi-ai adus aminte.
Reclame Tv
Corect si asa, desi iti spun din nou, esti prea modesta.
Scrii din Mai 2007, nu de ieri de azi. E normal sa te stie lumea 🙂 , chiar si virtual vorbind.
lala
de acord cu titlul postului 🙂
Carmen
Eu ma bucur ca am gasit o Andreea la fel de dragalasa si naturala in realitate, asa cum este si Tomata in scrierile ei 🙂 Si da, parca te stiam de ani buni 🙂
Reclame Tv
Verifica putin la tine in blogroll, link-ul catre Crivat nu este bun 🙂
Tomata
merci, am schimbat 🙂