M-a bătut una
Acum că v-am captat atenția, sper că mă veți ierta dacă nu vă voi povesti despre nici o „bătaie între pisici”, ci despre cum a fost la kick-box(ing). E drept că am luat câteva picioare că nu m-am apărat cum trebuie, da’ nici pe departe n-a fost o bătaie în toată regula.
Vă spuneam la începutul campaniei Activia că am ales kick-boxul din 3 motive și acu’ vă spun care sunt ele:
– Motivul meu principal a fost eliberearea de furie. Am strâns atâta în mine încât uneori simțeam nevoia să sparg chestii sau să bat pe cineva. Astea nu-s opțiuni valide așa că mi-am zis că cel care o să primească cel mai grațios loviturile mele va fi sacul de box.
– Apoi a fost nevoia de mișcare. Stau 8h pe zi pe scaun, la calculator. Când vin acasă, după ce alerg pe la diverse ghișee sau în diverse părți să rezolv treburi, iară stau la calculator (atât cât pot), deci sunt o sedentară sadea.
– Mai la urmă m-am gândit și la autoapărare.
Dar să le luăm pe rând.
De furie mă eliberez. Și fără să dau în sacul ăla. Apropos, nu-i lucru ușor să-l lovești, îi foarte tare și, dacă n-ai antrenament și nu știi cum să dai, te poți lovi destul de tare. O singură dată am încercat să dau cu piciorul în el și m-a durut tibia până am ajuns acasă.
La capitolul mișcare, cred că nu-i nevoie să mai spun că timp de aproape 2 ore te miști într-una, te răsucești, te apleci, dai cu pumnii, cu picioarele, plus că după încălzire (care durează aproape o oră) și antrenament urmează momentul mobilității și al relaxării. Care, fie vorba între noi, sunt ucigătoare, după atâta efort. Mi s-a întâmplat într-o seară să mă întind pe saltea și să nu mai fiu în stare să fac nimic, decât să casc. :))
Despre autoapărare… cică nu poate fi vorba după un simplu curs. E drept că am învățat ce-i ăla un upercut, un croșeu, o directă și mai câteva denumiri în ceva limbă asiatică, da’ zicea antrenorul că ce învățăm noi la sală nu poate fi pus cu ușurința într-un atac de pe stradă. Mai ales dacă n-ai făcut decât câteva ședințe.
Pentru kick-box trebuie să fii rapid și mobil (ceea ce nu se poate spune despre mine). Sfoara nu mai sunt în stare s-o fac, că dacă aș face-o totul ar fi mult mai simplu. În oglindă, mișcările mele par stângace, forțate, prea feminine, prea chinuite, prea mașinale. Dar dacă i-ați vedea pe băieții ăia… mamă, mamă, că îmi sclipeau ochii când mă uitam la ei. Niște mișcări atât de naturale, lovituri atât de perfecte, o adevărată plăcere să îi privești. În prima oră mai mult asta am făcut, m-am uitat la ei. Ah, și nu v-am spus: eram doar Dojo și cu mine între vreo 15 bărbați :))
O altă chestie pe care am uitat să v-o spun e legată de mănuși. E mult, mult mai fain să lovești aerul cu mănușile pe mâini. Mișcarile vin de la sine și și arată mai bine. Antrenorul ne zicea că ar trebui să ne cumpărăm, da’ cum eu mai am și alte activități în plan, nu arunc banii pe ele. Cel puțin nu deocamdată.
Închei prin a vă spune că e un obicei sănătos să mergi la kick-box. Pentru cele trei motive enumerate mai sus și pentru multe altele pe care le-ați putea descoperi singuri.
* apropos, tipa din titlu nu m-a bătut, dar mi-a tras vreo două picioare puțin mai puternice în stomac și câteva peste coapse. Da’ i-am dat și eu. ;))
** poze n-am ca mi-o fost rusine sa fac. 😀
20 Comments
Andra
Data viitoare, rupe-o! 😀
Amalia
Cu Cristina te-ai batut? :))
Tomata
Care Cristina?
Amalia
Exista o fata Cristina la kick box. Una blonda. 🙂
Oana
Deci cu Dojo te-ai batut? :)))
Roscata
Fain, ma bucur ca ai inceput sa scapi de nervi si sa te mai destinzi :D.
Pingback:
brylu
Te-a batut Dojo, te-a batut Dojo, na na na na na… :))
Tomata
nu Dojo, ma :)) o alta fata de acolo. ca Dojo n-a putut sa vina decat de 3 ori.
EL
Mobilitatea nu e un impediment, chiar si o sfoara partiala iti permite suficiente lovituri pentru a te distra :D.
O reppriza de box cu umbra poti sa o faci in 2 m patrati de sufragerie si te eliberezi de stres si tensiuni musculare acumulate la birou ;).
Dar ai dreptate, in general impactul psihologic este destul de puternic. Durerea fizica provocata de efort e deseori privita ca fiind ceva rau.
Daca treci de prima impresie descoperi ca da dependenta este o sursa minunata de edorfine
dojo
N-am batut-o, ca mi-s pasnica 🙂
Ideea este ca ar fi indicat sa lovesti fara manusi. Macar la sac. Nu e placut, te vor durea un pic labutele, dar asa macar obisnuiesti pumnul cu sacul. Care nu e chiar atat de tare, odata ce te obisnuiesti cu el. Dai lovituri mai usoare la inceput, pana inveti cum. Ca altfel iti rupi mana, daca dai ca prostul si nu stii sa ‘blochezi’ incheietura la impact. Cu picioarele e la fel: dai mai incet, apoi merge mai tare si mai sus.
Practice makes perfect 😀
E FOARTE misto la sala, antrenorul e un tip super OK, baietii s-au purtat frumos cu noi.
Nu te astepta sa te transformi in karate kid, ca nu e cazul. Nici dupa 2-3 ani nu poti sa stii ca nu o iei in dinti nasol in vreun bar. asa ca prima masura in auto-aparare este sa nu te bagi in rahat si sa nu umbli prin locuri ‘rau famate’. Si sa ai un sprint bun, ca e mai sanatos.
Atat timp cat nu cred ca ai placeri sa-ti trozneasca unul si altul capatana, va ramane la categoria de fitness, ceea ce face de minune. Ca misti tot corpul si faci muschiuleti 😀
Caius
Ceau Andreea. Foarte misto ca te-ai apucat de kickbox. Unde faci? Si cat e abonamentul pe luna? Poate devenim colegi….:P.
Tomata
la Gym One in Lipovei, langa OMV. abonamentul e 75 de lei pe luna, poti merge in fiecare zi, dar sunt 2 antrenori (Dragos si Edy – eu am fost la Dragos). Mai am pana pe 13 decembrie, dupa care o sa ma apuc de alta activitate sanatoasa 🙂
lala
astept sa pui poze 🙂
pastreaza secretu: eu nu am putut sa fac sfoara niciodata, asa ca……
Pingback:
Ioana
:))))))))) Ce draguta ai fost cu “Da’ i-am dat si eu” :))))))))
Suna interesant…parca as incerca si eu…eu merg la aerobic unde aproape o ora ma misc in continuu. 😀
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback: