Plosca mea din nopțile de iarnă

Nu, nu vă gândiți la plosca aia. Nici măcar la asta. Plosca de care vă vorbesc eu arată așa și se folosește pentru a te încălzi când ți-e frig.

Am primit-o pe a mea acum vreo doi ani. Sau poate trei, nici nu mai știu, dar de când suntem împreună, nopțile de iarnă sunt mult mai blânde. Nu numai cele de iarnă, ci și astea de la trecerea de la toamnă la iarnă, când nu dau încă drumul la centrală, ci mai degrabă mai arunc o pătură pe mine și îmi țin în brațe plosca. Pentru că-s economă și nu-s adepta dormitului în tricou și pantaloni scurți atunci când afară abia se zgribulesc câteva grade peste 0.

Revenind la ploscă. E atât de faină încât nici nu-ți trebuie altceva ca să te încălzești imediat. O umplu cu apă fierbinte, și fiind așa mică o pot plasa oriunde. Ba pe labele picioarelor, ba sub călcâie, ba la îndoitura genunchilor, la spate sau chiar în brațe. E ca și cum ai avea mereu lângă tine un animal care îți ține de cald. Eu am deja doi câini care ar putea să-mi țină de cald, numai că nu au întotdeauna chef și nu stau unde îi pun eu nici ademeniți cu ciocolată. Însă dacă au ei chef… se trântesc pe mine imobilizându-mă și interzicându-mi să mă mișc până nu-și schimbă ei poziția. Desigur, nu întotdeauna e după ei. ;)) În schimb, plosca stă cuminte unde-o pui, nu se mișcă, nu pleacă, nu e grea, nu te incomodează.

Ceea ce vă doresc și vouă.

* Pentru curioși, nu, Iubi nu mă ține în brațe, pentru că nu-s adepta dormitului încolăciți sau îmbrățișați.

17 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *