Două săptămâni fără Iubi

Da, a trecut din nou una din cele câteva dăți pe an când Iubi pleacă acasă la el pentru o săptămână sau chiar două. Am mai povestit aici ce și cum. Na, și acuma, în vremea asta cât a fost dus, io am beneficiat de putin “me time” și am facut următoarele:

– am vazut vreo 3-4 filme, dezvoltând o obsesie îngrijorătoare pentru James Franco
– am terminat cele două sezoane din Cougar Town
– am citit două cărți (Istanbul – Memories of a city si Femeia de treizeci de ani)
– mi-am făcut 4 cd-uri pentru mașină
– m-am uitat la televizor, descoperind cu ocazia asta muzică nouă si emisiuni interesante pe Discovery-uri
– mi-am cumpărat un trimmer și o foarfecă de gard viu, pe care le-am și folosit și tare mi-a placut
– am fost la sat de doua ori și am înaintat cu planurile pentru curtea mea de vis, pe care abia astept sa vi-o arăt (numai că s-ar putea să o vedeți cam pe la anul)
– am fost nervoasă mai tot timpul și supărată pe viață și pe toți – încă nu mi-a trecut, da’ acuma că s-a întors poate îmi revin
– am făcut prima mea lasagna și niște cartofi franțuzești așa buni cum nu i-am mai făcut până acuma
– am făcut curățenie și mi-am schimbat toate perdelele din casă

În concluzie… uneori e bine să am o săptămână de respiro, însă două e deja prea mult. Aș vrea să nu se mai întâmple, da’ nu-i după mine. Nici măcar după el. Oh, well… bine că a trecut.