Am avut visul
Daaa, visul ăla despre care vă vorbeam ieri, acela în care stau de vorbă cu tatăl meu şi în care mă linişteşte şi îmi spune că îi e bine acolo şi că e mândru de mine. Da, l-am avut azi noapte şi nu-mi vine să cred. Chiar în noaptea zilei în care s-au împlinit 6 luni, am stat la o masă cu tati şi am vorbit. Nu-mi aduc aminte prea multe, dar nu mi se şterge din minte liniştea din vocea lui, calmul şi relaxarea cu care vorbea. şi eu plâgeam în hohote, îmi şiroiau lacrimile şi mă înecam în sughiţuri. Nici nu puteam să îl întreb nimic. îmi mai aduc aminte că îi spuneam că mama mea vrea să-l dea pe Ricky (caţelul meu mai tânăr), dar nu mai ştiu din ce motiv. Eram supărată şi din cauza asta şi voiam neapărat ca el să vorbească cu ea. Nu mi-a spus că e mândru de mine, cel puţin nu îmi aduc aminte asta. însă ştiu că l-am întrebat cum a fost după ce-a murit şi cum îi e acolo. Nu mi-a spus decât că a simţit că îi e somn şi cineva a avut imediat grijă de el. L-am întrebat cine şi mi-a arătat un medalion, destul de ciudat (erau siluetele unui bărbat şi a unei femei, care stăteau faţă în faţă şi ţinandu-se de mâini se lăsau pe spate). Din imaginea asta, eu am înţeles, nu ştiu cum, că era vorba de Fecioara Maria. L-am mângâiat pe fată (hohotind de plâns) şi i-am spus că atunci când l-am văzut pe jos, în faţa garajului, i-am văzut şnurul negru de la gât şi le-am cerut celor de la pompele funebre, după ce-l pregătesc, să îmi aducă medalionul sau orice ar fi fost ataşat de şnur. Era o cruciuliţă de lemn. M-am mirat, pentru că nu era genul care să-şi cumpere asemenea lucruri.
Restul visului mi s-a şters din memorie când m-am trezit, dar starea de bine şi răscolirea pe care mi-a provocat-o discuţia asta şi atitudinea lui…şi mai ales faptul că e bine şi că cineva mereu are grijă de el, asta mă face şi acum să plâng.
23 Comments
Alex
mi-ai facut pielea de gaina
Teodora
Dragă Andreea, aflu şi eu cu mare părere de rău de necazul prin care ai trecut şi încă treci. Sper din toată inima ca timpul să vindece cât mai repede această rană. Sigur, uitarea n-o să se aştearnă niciodată cu totul, dar durerea o să se mai estompeze şi o să poţi privi poate un pic mai senin înapoi.
Îţi doresc putere interioară!
silvia
ma bucur ca ai avut visul, stiu cat de linistitor poate fi.
cuvantul antispam de azi e “dan”. asa il chema pe tata.
nu stiu daca sunt chestii reale sau intamplari pe care ni le facem noi reale pentru ca ne dorim foarte, foarte mult sa fie asa. dar nici nu conteaza. ele sunt reale pentru noi si ne fac sa zambim, cat de cat.
mie mi-e dor de tata in fiecare zi, il visez des si mereu il visez bine. ma ajuta enorm.
Tomata
Ciupercutza
Nu-mi gasesc cuvintele potrivite intr-o asemenea situatie. Am starea aia in care imi doresc sa fi fost mai aproape de tine si sa te pot imbratisa. Deocamdata pot doar virtual.
Monica
daca aceste “inchipuiuri” te ajuta,a tunci centreaza te pe ele
ma bucur ca l-ai visat pt ca stiu cat asteptai visul asta
>:D<
Miscellaneous
Pe toți tații care mor îi cheamă Dan … ? 🙂
scorpio
Tomata mea..te-am citit si ieri si te-am citit si azi..dar nu am comentat..stiu ca nu te-ar ajuta cu nimic cuvintele mele..
dar te strang virtual in brate,tare,tare…
Xenonisis
Tomato,
Fiindcă nu poţi înţelege că nu trebuie să plângi după tatăl tău (thats so silly)… Uite, îţi ofer eu o variantă să fii cu tatăl tău iarăşi… 🙂
Nu e nici o scamatorie, e chestie ştiinţifică. Se numeşte „lucid dreaming” şi căile prin care ajungi la asta sunt mai multe. Nu le înşir aici că nu am timp, poţi să te documentezi şi singură pe google.
Îţi recomand şi o pereche de ochelari REM (rapid eye movement glasses) cu care să dormi în fiecare noapte. Ochelarii ăştia detectează mişcările rapide ale pleoapelor (atunci când visezi) şi îţi transmit un semnal luminos în vis în aşa fel încât să conştientizezi că visezi! În felul ăsta, atunci când îl mai visezi pe tati poţi rămâne cu el în vis ( fiind conştientă că visezi e ceva cool, poţi rămâne cu tatăl tău pentru multă vreme dacă ajungi să stăpâneşti bine tehnica asta!!!).
E o chestie absolut foarte interesantă, nu am reuşit până acum fiindcă eu am o viaţă mult prea zbuciumată ca să mai îmi trăiesc şi visele! Analizând însă dorinţa ta arzătoare de a fi cu tatăl tău, well, ceva îmi spune că tu ai toate şansele să reuşeşti!
Şi dacă te documentezi şi reuşeşti schema cu visul lucid, scrie pe blog să ştim şi noi cum se face!
SUCCES!
Pingback:
Gabriela
Cunosc sentimentul. La mine a durat un an.
Baby R.
acest vis este semnul de care ai avut nevoie sa stii ca el e sus, acest vis iti aduce o oarecare liniste in suflet. e bine pentru ca ai avut nevoie de ea… stiu cum e asa de bine…
mihai
batranii satului spun ca, dupa asemenea vise, e bine sa mergi sa imparti ceva si sa aprinzi o lumina…cu sau fara lucrurile astea doua tot va fi cu tine, cel plecat.
dan necsa
speachless… >:D<
RobertoSS
In cazul in care nu ai vazut filmul”Inception” ar fii bine să-l vezi. Mă bucur că te-a vizitat. Şi eu ii aştept incă pe bunici mei >:D<
Tomata
Baby R.
te astept cu mailul ca sunt in timisoara
Mazgalica
Am citit toate posturile din această categorie. Nu se poate să nu rămâi cu un nod un gât sau cu un sentiment de tristeţe sfâşietoare. Numai cei care au trecut prin aşa ceva pot înţelege ce simţi. Îţi admir puterea cu care reuşeşti să treci peste momentele dureroase şi îţi doresc şi mai multă de acum înaine pentru că nu ai încotro.Trebuie să mergi mai departe, nu poţi rămâne în loc! Te îmbrăţişez 🙂
Tomata
Simona
mie mi-a murit sotul acum 3 luni…avea doar 45 de ani…sunt devastata, asa ca inteleg toata durerea pierderii unei persoane dragi. Insa eu nu stiu daca ma voi ridica vreodata sa merg mai departe (departe unde? ma intreb clipa de clipa)…aproape ca nu mai vreau sa traiesc fara el. De cele mai multe ori as fi vrut sa plec odata cu el , pentru ca ceea ce traiesc eu acum nu mai este viata, ci doar un cosmar din care nu ma mai trezesc…stiu…e prea curand…dar tristetea e coplesitoare.
Tomata
oh, Simona… imi pare asa de rau 🙁 chiar daca stiu cum doare, nu stiu ce sa-ti spun. stiu cum e sa simti ca viata nu mai are rost, ca nu mai conteaza nimic si tot ce-ti doresti e sa mergi cat mai repede la el. pot sa-ti spun ca durerea va trece. in timp o sa fie bine. dar e un iad pe care trebuie sa-l parcurgi pentru a te vindeca. o sa fie bine, ai sa vezi. de-acolo de sus va avea grija de tine si vei simti asta. tatal meu imi trimite de atatea ori bucurii nesperate, care stiu ca vin de la el. te imbratisez si fii tare.
Simona
Multumesc pentru raspunsul nesperat si pentru incurajare…dar va fi un an greu…se implineau doar patru ani de la :14 febr – ziua logodnei, 30 apr.- ziua cununiei civile, 25 iulie – data nuntii…cat de fericita am fost cu toate aceste ocazii…si cat de trista si cu sufletul pustiit de dorul lui sunt acum! Cel mai teama imi este ca de acum incolo nu-mi mai ramane decat sa numar toate aceste date aniversare inca un an , inca unul si tot asa pana la epuizare, pentru ca viata nu mai are nici un sens fara el…ne-am iubit prea mult ca sa mai gandesc ca soarele ar putea rasari din nou in viata mea…Desi au trecut 3 luni de la disparitia lui, nu am inca puterea sa merg la cimitir sa-i aprind o lumanare…cred ca as innebuni de durere langa crucea lui. Poate ma va ajuta D-zeu, ca atunci cand primavara va aducea cu ea primele flori, sa pot merge sa i pun un buchetel pe mormant, pentru ca stiu cat de mult ii placeau florile de primavara, plapande si sensibile asa cum a fost si sufletul lui…Doamne, cat de greu este!…plang zilnic si uneori ma intreb si eu de unde mai atatea lacrimi, niciodata nu am crezut ca voi trece prin asa tragedie…am pe toata lumea in jurul meu, prieteni, familie, dar daca nu este EL nu este nimic…D-zeu sa ne ajute pe toti cei ce sunt in situatia noastra sa depaseasca aceste dureri (stiu ca sunt multi), pentru ca sunt atat de profunde pana la limita rezistentei fizice si mai ales psihice. Am un gol imens in suflet, in minte si in jurul meu…se va umple vreodata cu ceva?…pentru ca deocamdata nici viata mea nu mi se mai pare prea importanta. Te imbratisez cu drag si sper sa ma pot alimenta din energia ta pozitiva.
anca
Doamne ! cat am putut sa plang :((( cred ca mi-am spalat hanoracul.
ce as putea spune sa iti aline sufletul , sa iti dea putere ? pentru toate cuvintele pe care nu le pot spune, ma rog sa aiba grija de tine Dumnezeu si ingerul tau pazitor. si chiar daca mi se rupe sufletul sa citesc despre tatal tau si mama ta si cu siguranta si tie ti-a fost ff greu sa scrii.. imi reamintesti pentru a 10000 oara sa nu ma mai cert cu ei, pt ca sunt aici pt o perioada nu pt totdeauna.