De la bal, la spital
Mulţi dintre voi au spus în comentarii că se vede pe noi că ne-am simţit bine şi că ne-am întors cu bateriile încărcate. Asta e adevărat doar pentru cele 4 zile despre care v-am vorbit şi despre a cincea, despre care o să vă povestesc azi. Pentru că din noaptea ei, totul s-a sfârşit. Concediul nostru a continuat la spital. Dar, să nu vă stric surpriza, că mai am un lucru frumos să vă povestesc.
Aşadar, a cincea şi a şasea zi trebuiau petrecute la Lacul Roşu. Am ajuns seara în jurul orei 22:30 într-o zonă extraordinar de frumoasă, unde mi-ar fi plăcut să stau mai mult de 2 zile, dacă se putea face baie în lac şi daca, evident, nu se întâmpla ceea ce avea să se întâmple. Am avut cazare la Vila Alex, extrem de curata şi de frumoasă, iar doamna de acolo, pe care nici nu ştiu cum o cheamă, este de nespus de primitoare şi amabilă. Aşa cum trebuie să fie o gazdă.
Fiind prima zi în care ne-am trezit mai târziu, pe la ora 13 am pornit-o înspre Cheile Bicazului, să vedem minunăţia despre care vorbeşte toată lumea. Am rămas şi eu, la fel ca mulţi alţii, impresionată de stâncile alea şi de şoseaua şerpuitoare printre ele. Apoi, ne-am îndreptat către Barajul Bicaz, despre care eu credeam, în neştiinţa mea că e chiar imediat după Chei. Ei bine, nu, e mai departe. Mare şi el, dar nu la fel de mare ca şi Barajul Vidraru. Ne-am plimbat pe el de la un capăt la altul şi am făcut cale întoarsă, pentru a ne plimba cu barca pe Lacul Roşu. şi pentru a-l vedea, că încă nu ajunsesem să-l zărim. Mă rog, eu. Că Iubi l-a mai văzut – el, de fapt, a văzut toate obiectivele de până acum, cu excepţia Transfăgărăşanului şi a etajului I de la Peleş. Poze de pe Cheile si Barajul Bicaz
Am închiriat o bărcuţă cu 15 lei şi am început să vâslim de zor printre trunchii de brazi ieşiţi din apă. Singurul lac de baraj natural din România mi s-a părut puţin cam înfricoşător. Adică pomii aia creau o imagine destul de sinistră, cam ca un cimitir de copaci, printre care bantuiau barci şi raţe. Nu pot să zic că mi-a făcut nu ştiu ce plăcere plimbarea, deşi o aşteptam de foarte mult timp.
Când s-a terminat, ne-am mai învârtit puţin pe-acolo şi am ajuns la o terasă. Destul de populată. Nu ne era nu ştiu cât de foame, dar am zis că mai bine mâncăm atunci, pe la ora 17:30, decât mai târziu. Zis şi făcut. Eu comand o ciorbă de fasole, Iubi un gulyas, şi la felul doi cerem doua ochiuri de ouă şi o porţie de cârnaţi. O să vedeţi de ce vă povestesc toate aceste detalii. Mâncăm bine, totul suficient de gustos… după care ne mai învârtim pe-acolo. Descopăr un căţel, mă drăgălesc cu el până a exagerat cu muşcatul – îi dădeau dinţii şi erau destul de ascuţiţi. şi cum ziua nu ne mai oferea nimic, ne-am retras la cabană… poze de la Lacul Rosu
Râdem noi, glumim, ne mai uităm la seriale şi ne punem la somn. Pe la 2:30 s-a dezlănţuit iadul. Pentru mine. Dureri de stomac, transpiraţii reci, ameţeli, nenumărate vizite la toaletă, ba pentru vărsat, ba pentru altceva. Nu mi s-a întâmplat în viaţa mea aşa ceva şi nu îmi credeam corpul capabil de aşa ceva. Am fost îngrozită şi ma dureau toate. La scurt timp, a urmat şi Iubi după mine, doar că la el n-a fost aşa grav. Rezistăm cumva până dimineată, când trebuia să plecăm înspre Praid… Tanti de la cabana ne-a dat medicamente, ne-a făcut ceai şi ne-a sfătuit să mergem la Gheorgheni a spital, nu la Praid, că acolo e staţiune. Zis şi făcut. Târându-ne până la maşină, parca ne mai învioraserăm oleacă.
La Gheorgheni la spital, toată lumea vorbeşte maghiară, iar română numai la cerere. Extrem de amabili şi grijulii, doctorii ne-au spus că trebuie să rămânem în spital cel puţin până a doua zi, pentru că eu eram într-o stare nu prea încurajatoare şi cu toxiinfecţia alimentară nu e de glumit. Ok, fie, nu crăpăm o noapte în spital.
Ajunşi la spitalul de boli infecţioase, aflăm că o noapte s-a transformat în 4 nopţi, ceea ce însemna că Praid şi Sighişoara puteau fi uitate, rămânând doar o dorinţă de îndeplinit cu altă ocazie. Ne-au despărţit şi pe mine m-au trecut pe perfuzii. Am “mâncat” 3 perfuzii, o injecţie şi câteva medicamente, ceea ce m-a pus pe picioare până a doua zi. După noi, am fi putut pleca, dar ne-au ţinut pentru că nu veniseră rezultatele la analize. Abia luni urmau să ajungă, iar sâmbăta şi duminica oricum nu se făceau externări. Aşa că, în 5 zile de spitalizare am văzut un sezon jumate din How I met your mother, vreo 10 episoade din Lie to me, tot atâtea din Royal Pains + filmul Remember Me. Am citit şi puţin sub 200 de pagini din Raport către El Greco şi în general, m-am odînit.
Despre spitalul din Gheorgheni nu am decât cuvinte de laudă. E curat, asistentele sunt atente, grijulii şi de treabă, chiar dacă stâlcesc limba română şi o calcă în picioare. Mâncarea suficient de bună încât să nu stăm nemâncaţi, iar doctorul îşi ştia toţi pacienţii după numele mic. Având în vedere experieţele de pe la Spitalul Judeţean, de când cu tatăl meu… pot spune că nici nu se compară. O fi mai mic, da’ la fel cum asistentele alea puteau avea grijă de aprox. 15 saloane, aşa ar putea şi astea de aici. şi nu le-am dat nici un ban până să plecăm. Doar uneia i-am vârât în buzunar 50 de lei pentru că a fost cea mai drăguţa dintre toate.
şi cu asta s-a încheiat concediul nostru. Ta daaaa !
28 Comments
DeMaio
Am păţit-o şi eu de curând, prin Bucureşti. Jumătatea se speriase serios, era cu frisoane şi temperatură, dar după vreo 5 ore am reuşit să echilibrez situaţia, pe la 2 noaptea. Am avut ceva noroc, dar uite că încă mai duc unele lucruri pe picioare.
Bine că ai trecut de asta. Lasă, uneori nu strică nici experienţele astea, ştim ce ne poate aştepta. Deşi inutil 🙂
urasc cocalarii
Probabil te-ai uitat in oglinda si ti s-a intors stomacul de cat de prost esti… prietenii stiu de ce….
Makavelis
no, imi pare rau
eleny
experientele de acest gen sunt foarte nasoale, mai ales cand sunt traite in vacanta. Pot totusi sa afirm ca se poate si mai rau de atat. In plus, de acum nu mai sunt singura careia i se intampla din astea in vacanta :))
Carla
Of… esti a nu stiu cata persoana care pateste asta, in ultima luna… inainte de tine, cineva se imbolnavise tot in acea zona, mai precis chiar la Praid… o fi vreun virus in zona.
Eu am patit-o la botezul mazarichilor, chiar in acea zi, cu o luna in urma. M-au urmat Dragos, maica-mea, iar inainte de mine matusa-mea si nepotelul…
In alta ordine de idei, welcome home si pastreaza doar amintirile frumoase!
humidor
Foarte interesant este ca la un moment dat am avut impresia ca te-am vazut pe undeva si ca am avut cam acelasi traseu in vacanta pe care am incheiat-o saptamana trecuta… Culmea este ca si noi era sa ne intoarcem rapid acasa dupa ce am facut o raceala crunta (care mi-a trecut, ca prin minune… intr-o zi! in drum spre Sighetul Marmatiei). Dar sunt curios in ce zi ai traversat Transfagaraseanul 🙂
Oricum, frumoase poze, le-am vazut pe Facebook 😉
christine
Of, ce pacat… exact cand era totul asa fain.
Deh, bine macar ca au fost conditii bune – e o raritate in spitalele Romaniei! Si bine ca v-ati revenit.
Aventuri;))
Arana
NICIODATA sa nu mai mananci – vara – la vreun restaurant chestii pe baza de oua. Eu am facut toxinfectie alimentara la mare, acum 2 ani. Starea pe care ai descris-o – cea de noapte – m-a tinut cam 4 zile. Inca 2 sapt dupa aceea nu puteam merge pe strada singura de frica sa lesin. Am slabit enorm in zilele alea si este cea mai oribila chestie pe care am trait-o.
Zicea cineva intr-un comentariu de un virus: am auzit-o si eu pe asta; adevarul e ca in ultimii 2 ani extrem de multi dintre cunoscutii mei au facut forme mai usoare sau mai grave de toxinfectie. Cu mancat din zone extrem de diverse. Nu stiu ce sa cred…
Tomata
humidor
eu am fost pe 20 pe Transfagarasan… cred ca mi-era gandul la bloggingul romanesc :))
Bia
Partea bună e că te-ai odihnit :))
Partea rea e că ai pățit-o cu ouăle alea căci și eu cred că de la ele ți s-a tras… asta e. Take care :*
dojo
Pfui, ce nasol. Sa te betegesti pe drump. Bine ca te-ai pus pe “roti” asta conteaza.
Barbie
Imi pare rau ca vacanta voastra s’a terminat cu spitalizare, insa macar ati avut parte de un cadru medical decent, inchipuie’ti cum ar fi fost sa vezi fete acre si acolo!
Iar despre traseul vostru, dupa cum am mai spus, mi se pare superb si e fain ce ati apucat sa vizitati. Multe din locurile astea le’am vazut si eu si imi amintesc cu drag de ele. Iar unul din locurile mele preferate din Romania e Sinaia, cu tot cu Castelul Peles, pe care l’am si revazut pt. a 5a sau a 6a oara toamna trecuta, dar pe cuvant ca n’am platit 50 lei pe intrare! Nu’mi vine sa cred! Statul Roman isi imagineaza ca Pelesul a devenit peste noapte Sagrada Familia?!
LiaLia
Ți-am citit pe rând poveștile, am văzut poză cu poză și am revăzut cu ochii minții toate locațiile pe care în ani le-am vizitat și eu. M-am bucurat și întristat în același timp că mi se confirmă “teoria” că România e ca o femeie superbă care și-a pierdut mințile și acum o terfelesc în pat burtoși slinoși care îi aruncă un ban pe noptieră, de care își bat joc puștii de la bloc scuipând-o și aruncând cu gunoaie după ea, de care proprii copii își bat joc umilind-o și furându-i și bruma de bani pe care îi mai are. Dar din când în când, stau de vorbă cu ea oameni frumoși, care văd dincolo de mizeria și umilința ei. Și ea atunci se deschide ca o floare rară. Prea rar din păcate … Îmi pare tare rău de suferința voastră 🙁 Musai să faci analize! Te pup tare tare și cu dor!
Liviu
Bine ca v-ati insanatosit si bine ca ati avut seriale la voi. Nu stii niciodata ce se poate intampla…
molecula
hehe, aparent a fost sezonul indigestiilor si al toxinfectiilor alimentare, eu curand voi vizita spitalul din Viseu, portugalia daca durerile temperatura, tremuratul si greata continua nu trec cu medicamentele pe care le am la mine. Sper ca esti bine si fugi sa iti faci analize pentru ca sanatatea e foate importanta
artistu
Naspa situatia! Oricum va urez sa faceti si restul traseului si sa nu mai aveti “surprize”! 😉
Malina
Asta e un soi de lectie… vara nu e asa safe sa mananci mancare gatita de altii. Dar in excursii de genul asta…
Pacat, imi pare rau… se mai intampla de nefericire.
Noroc de seriale :)!
verdecrud
Daca iti place natura, muntele si aerul curat, acesta este locul pe care il cauti.
Pensiunea Verde Crud, o locatie speciala, in care te vei simti sublim.
Ia-o ca o invitatie, convinge-te……visit…….. http://www.verde-crud.ro
DeMaio
Tomata, uite, ai şi reclamă nesimţită de la o pensiune de mâna a treia. Splendid.
verdecrud
aaa…nesintita o fi reclama dar pensiunea nu-i de mana a treia.
Vin-o sa te convingi.
DeMaio
“Vin-o”??? LooooL! Dar de fapt, de ce naiba să mă mire asta? 🙂
ova
In sfarsit apare si tomata cu scufita in poze, simpatica la scris, mult mai simpatica in poze iar in realitate, nu stiu.
Probabil ca sa mancati in diferite localuri din statiuni iti trebuie stomac de strut, probabil ca ouale cu carnati au pus capac la plimbare voastra in sanul naturii, 🙂 !
Anul viitor urmeaza partea a doua ?
Tomata
Adi
E rau sa se intample asta exact in vacanta dar asa e cand te expui “intemperiilor” si iesi in natura dupa lungi perioada de inactivitate. Am patit-o si eu o data si nu e tocmai vacanta ideala.
Macy Mitsakos
Aw, this was a very nice post. In thought I want to put in writing like this additionally – taking time and precise effort to make a very good article… however what can I say… I procrastinate alot and by no means appear to get one thing done.
Steffanie Sacchetti
There is clearly a lot to identify about this. I feel you made some good points in features also.
Alina Danciu
Pai se putea sa nu patiti una? Imi pare rau 🙂