Despre ruşi, coperţi şi semne de carte
În ultimul timp am citit atâtea cărţi care nu mi-au plăcut încât am simţit nevoia să scriu un post despre asta. Mă simt vinovată într-un fel ca nu le duc la bun sfârşit. Dar chiar timpul e prea scurt să îl pierd cu romane care nu-mi aduc nici o satisfacţie.
De fapt nu numai despre cărţile astea vreau să vorbesc ci despre cărţi în general.
Ruşii
Am tot comentat pe alte bloguri sau am menţionat când am raspuns la comentariile celorlalte recenzii: în afară de Tolstoi cu Karenina şi de Dostoievsky cu Crimă şi pedeapsă nu mi-a prea plăcut nimic din ce-am citit. Atât Suflete moarte a lui Gogol cât şi Doctor Jivago a lui Pasternak mi-au smuls oftaturi de plictiseală şi m-au făcut să amân terminarea cărţii prea mult. Si cu Maestrul si Margareta m-am chinuit cam mult, dar la fel, fara rezultat. La Doctor Jivago am renunţat de tot mai ales că mă mai lăsasem de ea încă o dată şi după ce am citit alte trei cărticele între, mi-am făcut curaj şi am luat-o din nou din bibliotecă. Nu merge. Nu pătrunde deloc unde patrund celelalte, aşa că nu are rost să pierd timpul cu ea. Cred ca îi fac ei o defavoare dacă mă las chinuită de ea. Nu ăsta e scopul carţilor. Şi asta nu înseamnă n-o să mai pun mâna pe alţi ruşi.
Coperţile
Niciodată nu îmi aleg cărtile după copertă. Am făcut o singură excepţie la Rashomon pentru că avea o geisha fotografiată din spate şi am crezut că e despre geishe. Nu era. Mi se pare că a-ţi alege cartea după copertă şi mai ales a nu citi o carte din cauza coperţii e o mare greşeală. Tot ce contează e conţinutul ei. Recunosc că de multe ori mai aleg cărţile după “marcă”, adică după scriitori. Dar asta nu mi se pare atât de greşit ca şi a judeca o carte după copertă.
Semnele de carte
Mulţi au un fetiş pentru ele. Să aibă cât mai multe, cât mai colorate, cât mai diversificate. Eu nu. Am unul la care într-adevăr ţin un pic mai mult. E de la Vodafone şi l-am primit cadou de la Cotidianul. Are aşa o bilă roşie în vârf, un smiley de fapt si pe trunchiul lui scrie: “Fă pe cineva fericit”. Ăsta îmi imaginez că e rostul cărţii, să mă facă fericită. Ce mesaj mai bun decât ăsta poate avea un semn de carte. Cu toate astea nu îl folosesc întotdeauna. Dacă unul dintre romane vine cu semn de carte propriu, n-are bai, îl folosesc pe ăla.
Presupun că iaraşi am uitat să zic ceva despre ele, ceva esenţial, dar nu-i panică, oricând pot scrie un alt post.
Dar Suksin?
Nici eu nu am prea multe semne de carte, desi am citit destule pana acum. Momentan am doar un semn de la o carte pe care am castigat-o pe Internet, “Iguana” de Figueroa.
O zi buna iti doresc!
mie mi-a plăcut foarte mult “doctor jivago”. mai adaug şi “arhipelagul gulag” de soljeniţîn. 🙂
semnul meu de carte favorit este hartia igienica. poate pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, o carte ajunge sa fie citita pe buda.
Ruși: Tolstoi: “Moartea lui Ivan Ilici” e la superlativ, trebuie citită.
Foarte rar iau o carte după copertă, în schimb iau cărți după recenzii, autori, alte recomandări, reclamă cum ar veni 🙂
Semne de carte am multe de la Humanitas, dar nu am o fixație, pun ce se nimerește. Important e să nu folosesc semnul de carte prea des, adică vreau să termin cartea cât mai repede 😛
sunt anca si…
nu am citit rusi, dar pe unii dintre ei ii pun in lista de asteptare, pentru dupa cartea despre zane 🙂
rar am ales dupa coperta, de cele mai multe ori aleg dupa ultimul paragraf din carte
am un semn de carte cu A care imi e foarte drag, si nu ma cheama Narcisa 🙂
Sunt sigura ca “Despre frumusete” a lui Zadie Smith ti-ar prinde bine dupa atatea carti care nu ti-au prea placut. Pare foarte groasa, dar se citeste usor datorita stilului autoarei. Pe mine m-a si prins destul de tare inca din primele cateva zeci de pagini, asa ca am citit-o in 3 zile.
Nici mie nu imi plac romanele scrise de rusi. “Ana Karenina” mi-a placut mult, dar cred ca e exceptia care confirma regula.
mie mi-a facut mama cadou un semn de carte ultima data cand am mers acasa. Aveam o bucata de hartie igienica si eu, iar mama a zis ca…nu se poate!
Foarte frumos semnul de la ea, dar a ramas in cartea respectiva. In schimb, hartie igienica gasesti peste tot! 🙂
In sfarsit cineva care gandeste ca mine.Am incercat sa citesc multi rusi.Doamne,nici unul nu mi-a placut.Ma chinui din februarie cu Anna Karenina si cred ca n-o s-o termin niciodata.Am citit 40 de pagini din Idiotul[Dostoievsky]si n-am mai putut sa continui ca am adormit:”>.
La fel cu copertile.Nu-mi aleg cartea dupa coperta..de obicei citesc pe spatele cartii sau citesc recenzii pe net.Dar recunosc ca daca am de ales intre aceeasi carte si mai multe coperti,aleg coperta cea mai frumoasa:).
A da.Am boala semnelor de carte.Le iubesc:)).
[Contrar preferinţelor Tomatei cu scufiţă, care nu pune mare preţ pe coperta unei cărţi, eu…] on De ce nu-mi plac cărţile de la Adevărul
Calina rosie.
http://en.wikipedia.org/wiki/Vasily_Shukshin
imi plac rusii. au un stil spumos si trist, ca un cantec de jale. il iubesc pe dostoievski, l-as citi la nesfarsit.
cat despre semne de carte, am destule. majoritatea primite cadou. si-mi plac foarte mult, numai ca mai mereu uit sa le iau la mine cand am cu adevarat nevoie. of!
De-asta-mi plac mie cartile de la Polirom, ca au semne de carte incorporate. Altfel, folosesc orice-mi pica la indemana: hartie igienica (ziceau cativa mai sus), bonuri de cumparaturi, hartii de toate tipurile…
Acum mai nou am inceput sa folosesc semne dinalea mici si lipicioase, care de fapt se folosesc ca sa marchezi diferite capitole din vreun tratat sau o carte pe care o studiezi, sa-ti faci acolo propriul cod de culori or smth, dar eu le folosesc ca semne de carte pentru parcurgerile… normale.
Mi-as dori sa am un semn de carte pentru care sa fac un fetis, dar, pana acum nu am capatat unul care sa merite un asemenea statut.
De multe ori ma calca pe nervi ingrozitor cate o coperta de la noi, prin cretinitatea ei. Romanii nu stiu sa promoveze cartile! De exemplu, pe coperta finala mereu scrie cate o parere a unui ziar important sau om important sau vreo chestie Irelevanta de acest gen. Niciodata nu am inteles asta, de ce ocupa un spatiu aiurea, cand acolo putea fi pusa foarte bine descrierea, pentru ca pe mine asta ma intereseaza, nu ce a zis X-ulescu. Asa ca de multe ori, cand nu pot citi descrierea unei carti din interior peste ca este sigilata, nici ca pleaca de pe raft, pana imi aduc eu aminte sa rasfoiesc ceva despre ea pe net. Este dezamagitor pentru mine.
Cat despre semnul de carte, se pare ca il avem in comun. Si eu il ador pe cel de la Vodafone. Aia a fost singura lor campanie geniala!