Inainte de tacere

Autor: Ernesto Sabato
Nationalitate: argentinian
Titlu original: Antes del fin
Anul aparitiei: 1998
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 8/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu

De Ernesto Sabato am aflat tot de pe net, de pe bloguri. Însă din neatenţie sau din obişnuinţa cu care nu citesc recenzii ale cărţilor pe care nu le-am citit, nu l-am asociat cu nici un titlu. Chiar dacă Despre eroi şi morminte e foarte cunoscută, eu n-am ştiut că e scrisă de el decât din cartea asta. Numele lui însă a fost mai uşor de reţinut pentru ca deh, Antonio Sabato Jr. arată într-un mare fel.

Înainte de tăcere este ultima lui scriere şi este o autobiografie. N-am ştiut asta când am comandat-o de la tamada, dar pentru ca preţul se încadra în diferenţa până la 100 de lei, am ales-o. Am făcut o alegere bună pentru că e cartea cea mai indicată să-mi facă cunoştinţă cu Ernesto Sabato.

Ca orice autobiografie, începe cu perioada copilăriei, guvernată de o figură paternă severă, care până la vârsta maturităţii se îndulceşte şi toate acţiunile tatălui din trecut capătă înţeles. În anii studenţiei se alătură grupurilor de anarhişti şi de comunişti. Studiază matematica şi fizica, iar rezultatele şi aplecarea pe care le are pentru ştiinţe prezic un viitor strălucit în domeniu. Abandonează acest viitor din cauza pornirilor creative literare, refuză oferte tentante, motiv pentru care trezeşte reacţii sceptice cu privire la opera literară pe care ar putea să o creeze. Acceptă totuşi una dintre ofertele care i se fac în domeniul fizicii, dar renunţă după câtăva vreme pentru a se retrage în liniştea munţilor Cordobei.

În calmul naturii îşi scrie primul roman care este refuzat de toate editurile, dar care până la urmă vede lumina tiparului datorită lui Camus cu care Sabato avusese vagi legături în perioada sa comunistă.
Pe lângă fizică, matematică şi literatură, Sabato era pasionat şi de pictură, reuşind să se exprime la fel de bine pe pânză ca şi pe foaie.

A doua parte a cărţii reprezintă o vedere proprie despre secolul XX, pe care îl consideră unul dintre cele mai violente. Vorbeşte atât despre ororile Argentinei cât şi despre cele ale întregii lumi: exploatarea copiilor, uciderea sau vinderea lor, migrarea indienilor în marile oraşe, sărăcia mizerabilă în care trăiesc şi despre bolile care au reapărut: TBC, holeră şi sifilis.

Vinovată pentru această decădere unanimă a populaţiei de pe întreg Pământul este în opinia lui economia. În interesul ei pare toată lumea să trăiască.  Zilnic se întristează când citeşte ziarele sau când se uită la ştiri, moment în care mi-am amintit de repulsia mea pentru ştirile de la ora 5. Lumea îi apare ca un nesecat izvor de degradare.

Deşi aminteşte în câteva locuri de soţia sa Matilde, si de fiul lor, Jorge, nu dezvăluie mare lucru din viaţa trăită împreună. Însă partea a II-a îi este dedicată lui Jorge şi din ea răzbate durerea sfâşietoare şi drama unui părinte ce i-a supravieţuit fiului lui.

Chiar dacă aparţine memorialisticii, o ramură a literaturii pe care eu nu o prea exploatez, mi-a făcut plăcere să îl descopăr pe argentinian prin Înainte de tăcere, memorii scrise la vârsta de 80 de ani, scrise cu o luciditate ieşită din comun.

16 Comments

  • Bia

    Această carte se încadrează în genul pentru care mă dau peste cap, deci tre să o citesc. Îmi place cu atât mai mult cu cât memoriile sunt scrise la o vârstă înaintată.
    O iau ca pe o sugestie de lectură de vacanță pentru că ți-am citit recenzia printre rânduri și mi-a stârnit interesul 😀

  • Jovi

    Nu am mai citit Sabato de mult timp, de pe vremea cand mi-a fost daruita cartea lui “Tunelul”. Recenzia ta si faptul ca este o carte memorialista ma determina sa o caut si eu cat mai repede.

  • Cârtiţoiu'

    Eu am trecut acuma la proiectul Sabato, a.k.a. Despre eroi şi morminte + Abaddon, exterminatorul. Dar n-am avut timp de citit săptămânile astea.
    Din ce spui tu în recenzie, biografia e scrisă light, că romanul …. pfuuaaa!!

  • flavius

    servus…
    Sabato… Multumesc pentru reamintire. Este monumental cu fiecare carte mare a lui: “Tunelul”, “Despre eroi şi morminte”, “Raport despre orbi”, “Abaddón, exterminatorul”. Fiecare in parte merita citita. Eu unul il asez alaturi de Marquez.
    Chiar multumesc pentru… reamintire.
    Toate cele bune

  • Liviu

    Eu nu-s de parere ca asta e un roman. Este o carte de memorii si atat, sau daca e sa fie mai mult atunci e o reflexie asupra lumii si a viitorului ei.
    Sabato este cu adevarat un scriitor genial:)

  • Alina

    Stii ce mi se pare ciudat? Ca s-a tradus “Inainte de tacere”, cu toate ca titlul original este “Antes del fin” (“Inainte de final”) – mult mai sugestiv, in opinia mea.

  • vali

    mie mi se pare mai sugestiva traducerea, dar nici eu nu intelg de ce si-a luat traducatorul libertatea de a pune un titlu mai sugestiv decat il avea cartea in original…

  • fleurdulys

    Ernesto Sabato chiar este monumental, asa cum zicea cineva mai sus.
    I-am citit toate cartile aparute la noi intre 14-16 ani si Inainte de tacere cred ca am citit-o si recitit-o de vreo 4 ori. Tin minte ca la ultima parte a cartii am plans cum n-am mai plans niciodata la o carte. Felul in care descrie progresul, in care priveste speranta, relatia cu Divinitatea… il iubesc pe Sabato. 🙂 Si se pare ca si D-zeu il iubeste, daca il tine si acum pe aici. (are 98 de ani in momentul de fata) 😀

  • Tomata

    @ Bia –> O sa o citesti foarte repede. Eu in 2 zile am terminat-o si asta numai pentru ca n-am avut destul timp sa o termin mai repede. 🙂

    @ Gabriela –> Sa revii cu impresii. 🙂

    @ Jovi –> Eu n-am citit Sabato deloc. 😀 Dar acum ca vad ca is multe incurajari in comentarii, definetly e pe lista de more. 🙂

    @ Cartitoiu –> Ups… “e” grele?

    @ Roxa –> Eu n-am stiut ca e memorialistica, dar sincer, nu-mi pare rau. 🙂

    @ flavius –> 😉 Cu mare placere.

    @ Liviu –> Ai dreptate. Nu e chiar roman, din dorinta de a nu repeta cuvantul “carte”, mai strecor cate un “roman”. Numai ca in cazul asta… n-a fost inspirat. Am corectat. 😛

    @ Alina –> Mie imi place Inainte de tacere ca titlu. Adica final… e aproape banal, dar tacere e mai plin se simbolism. 😀

    @ vali –> Multi traducatori isi iau libertati de-astea. Cred. Nu tot timpul sunt insa traduceri nefericite.

    @ fleurdylus –> Iui, toate? felicitari. 😛 Am si eu in plan sa mai citesc de la el cate ceva. 🙂

  • fleurdulys

    Pai nu sunt multe, din cate stiu eu. E asta, mai e Abaddon, Despre eroi si morminte, Tunelul, eseurile (Unul si universul, Heterodoxia etc) si Intre scris si sange.
    Sa-ncepi cu Tunelul. Si la urma sa citesti Abaddon. 🙂

  • Tomata

    @ zmeura –> M-ati facut curioasa de alte carti de-ale lui ca sincer nu ma asteptam la asemenea reactii. 🙂

    @ fleurdulys –> Merci inca o data. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge