Patul de sâmbătă

Pentru că tot week-end-ul am cam vegetat şi pentru că începea să mă sâcâie ideea că nu prea am intrat nici pe blog (răspund diseară la comentarii), muza s-a decis să mă pedepsească părăsindu-mă la ananghie. Adică n-aveam nici o idee despre ce aş fi putut să vorbesc azi, nimic incitant, n-am avut chef de prelucrat poze, de făcut cercetări pentru posturi de genul celui cu câinii actori, aşa că subiectul cel mai la îndemâna sunt EU.
Nu cred că v-am povestit pana acum ce am făcut eu în vreun week-end, cel puţin nu v-am povestit despre unul întreg, aşa că… draga jurnalo-blogule, ascute-ţi urechile că mă aştern pe scris:

Vineri am fost cam varză. Adică toată oboseala de săptămâna trecută am resimţit-o cu vârf şi îndesat înainte să plec de la lucru şi a continuat şi acasă. N-a trecut imediat ce m-am văzut în stradă, cum se întâmpla de obicei, aşa că m-am tarat, la propriu, până acasă. Maşina mi-e off-dutty aşa că sunt pieton şi nu prea bucuroasă de asta. Dacă vreţi explicaţia pana la capăt, e pe tuşă pentru că mi-a expirat asigurarea şi până nu o înmatriculez pe numele meu mă voi deplasa pe doua picioare sau pe două roţi. Cu toată oboseala, vineri totuşi am ieşit. Cu o gaşcă de bloggeri, dar am preferat să nu mă gândesc la ei aşa pentru că numai despre blogging n-a fost seara aia. 🙂 Am băut cam mult, am fumat cam mult, ceea ce a avut repercusiuni a doua zi. Restul e tăcere.

Sâmbătă deci, m-am trezit în aceeaşi poziţie în care m-am culcat cu o durere înfiorătoare de ceafă. Nu-i nimic, m-am întors pe burtă şi am dormitat în continuare, până pe la 9 fără 10. Pe la 10 am fost anunţată că rămân singură acasă până pe luni dimineaţa ceea ce m-a bucurat peste măsură pentru că era o zi perfectă de pierdut vremea în pat. 😀 Aşa credeam la ora aia. Mi-am pus nişte episoade din House să mă binedispun şi mai mult, am mâncat în pat şi viaţa era frumoasă trăită în pijama. Ei pe dracu’ ce să vezi? Cine vine să stea cu mine în pat? Mai bine zis la mine în cap? O migrenă. De-aia cu greaţă. O fi de la alcool, de la ţigări, că, deh, nu mai sunt obişnuită cu stilul asta de viaţă, o fi de la prea mult stat în pat? Nu ştiu, dar cert e că a venit şi acolo a rămas până duminică dimineaţa. Asta însă nu m-a împiedicat să mă uit la 13 episoade din House. Da. Am bătut recordul şi nu m-am ridicat din pat decât să fac nişte spaghete şi un sos. De mâncat am mâncat tot în pat. Iubi la lucru, eu singură cu migrena. Faaaaain. Mă vizitează Iubi pe la 8, mă anunţă că a văzut un şarpe negru la mine în faţa blocului şi astfel paranoia-i gata. Dacă îmi muşcă animalele când mă duc cu ele la plimbare? Dacă mă muşcă pe mine când ies pe-afară? Dacă întră în casă pe geamul de la baie în faţa căruia e un corcoduş? Dacă? Dacă? Dacă? Adevărul e că am început să vad şerpi peste tot prin casă. Şi nu-i distractiv deloc să vezi asta şi să te şi doară capul. Mă rog, Iubi a plecat şi eu am adormit şi am uitat.

Cum ziceam, duminică dimineaţa urma de migrena care îşi făcea bagajele m-a ridicat din pat şi m-a trimis să-mi fac o omletă. Dup-aia să mă spăl pe cap, să îmi fac unghiile şi să plec la schimb de cărţi. Acolo bucurie mare, am pus mâna pe Despre frumuseţe. De fapt, acuma nu ştiu dacă mă bucur la fel de mult ,că am văzut Must love dogs după sdc şi acolo se vorbeşte mult despre Doctor Jivago şi cum am cartea, mă mâncă undeva să o citesc. Chiar dacă are în jur de 600+ pagini.

Na, asta fu, nu-i aşa că fu fain? 😆
Voi cum va lăudaţi?