Când totul e in capul tău
Niciodata nu m-am gandit cat de importanta e copilaria in viata unui om. Nu ma refer la jocurile si activitatile pe care trebuie sa le intreprinda copiii ci la efectul pe care il va avea in dezvoltarea noastra ca adulti. Multi nu acorda importanta acestui aspect, multi, printre care si eu, cred ca odata cu maturizarea, problemele din copilarie sunt rezolvate cand discerni cu propria judecata si cand rationalizezi din punctul de vedere al unui adult. Din pacate, aceasta judecata e foarte bine mascata si tinuta secreta pana la o anumita varsta cand traumele din copilarie ies la suprafata. Si ce mod crud de a intalni un exemplu e acela cand asta se intampla langa tine, cand o persoana draga se lupta cu fantomele trecutului, iar sentimente din copilarie si adolescenta ii subjuga viata la varsta maturitatii. Credeam ca totul sta in puterea omului in care te transformi cand pasesti in maturitate, ca subconstientul nu e chiar atat de inspaimantator cum zicea Freud, aveam impresia ca orice e reparabil, ca traim in secolul 21 si invingem tot daca ne permitem asta financiar. Voiam sa cred asta, vreau sa continui sa cred asta. Am nevoie sa cred asta.
Mereu sper ca odata ce cresc, odata ce voi fi pe picioarele mele, imi va fi mai bine. Dar in acelas timp as vrea sa raman mereu un copil. Aceste doua dorinte se lupta in sufletul meu si, vrand nevrand, prima se va indeplini. Jumatate din ea sigur se va indeplini. Cat despre partea cu “imi va fi mai bine”, mai vedem.
Cred ca e ceva ciudat in aer . Tot despre maturizare am vorbit si eu. Si nu numai eu. Vad ca e “subiectul saptamanii”. Macar sa invete cineva ceva din toata treaba asta.
Asta e unul dintre subiectele dificil de discutat. Pentru ca… Pentru ca multe lucruri.
Important e sa intelegi unele lucruri, sa-ti stabilesti niste tinte si sa lupti pentru ele – si asta e ca si cum te-ai lupta cu tine. Dar la un moment dat gasesti situatia, persoana, puterea interioara care sa te vindece de gaurile alea subterane din interior…
ma, Freud ala e depasit.
subsconstientul nu e inspaimantator, nu tre’ sa fugi de el, trebuie doar sa il intelegi si sa lucreze pentru tine iar nu contra ta.
copilul din tine iti da dimensiunea ludica a vietii, puterea sa razi cand tocmai ai pierdut totul la o mana de carti, puterea sa nu te amarasti dincolo de limitele acceptabile.
e ok si fain sa fii adult, responsabil si sa rezolvi chestii, dar in momentele de cumpana, copilul din tine e ala creativ care-ti arata drumul nebanuit. adultul e fain, e ala care are puterea sa mearga pe drum, chiar cand nu mai poate.
… nu alugati copilaria, va rog … 🙂
Hei, daca ajungi sa constientizezi o problema ce ai refulat-o in copilarie e bine, inseamna ca ai redescoperit-o si esti pe drumul vindecarii. Crede-ma ca in timp vei constientiza tot ceea ce implica asta, va fi un proces destul de dureros lar ca capatul lui e vindecarea definitiva ( va dura mult, vor apararea si alte elemente… si dupa mult timp de cand vei cunoaste toate detaliile si vei contientiza de fiecare data micile probleme, cand nici nu te astepti, va dispare orice urma 😉 )
Cu siguranţă copilăria, pubertatea şi adolescenţa (cele trei etape ce preced adolescenţa târzie şi viaţa de adult) sunt cele mai importante.
Să fim foarte conştienţi de faptul că această copilărie are cel mai mare impact asupra fiinţei adulte. Orice traumă suferită, conştient sau nu, se va manifesta schimbând personalitatea adultului. Tot ceea ce sunteţi azi, toate caracteristicile personale sunt doar repercusiuni ale copilăriei. Sunt lucruri pe care nu le înţelegem, sau ne este greu să le acceptăm adulţi fiind, din simplul motiv că memoria nu de duce până la vârste atât de fragede şi pentru că suntem tentaţi să dăm mereu crezare acţiunilor conştiente, în defavoarea inconştientului.
Cert este că în primii şi frumoşii ani de viaţă inconştientul funcţionează la cote maxime. Adulţi fiind, învăţăm să-l ignorăm, dar asta nu înseamnă că el nu există…
Subconstientul e cutia noastra neagra…inregistreaza tot…
E cam greu sa treci peste unele secvente si uneori e si mai greu sa nu te lasi afectat de ele.
Din pacate, unele probleme, chiar si constientizate, nu au rezolvare…unele limite nu sunt facute pt a fi depasite.
Si acum, ca sa schimbam tonul: La Multi Ani!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Love (a se citi fonetic), pace, alea, alea
Indiferent cat de mult te maturizezi, indiferent cum te autoeduci, totul are radacini in copilarie. Freud avea dreptate…
Oricum, in nici un caz nu rezolvi problemele copilariei cu bani. Cel mult banii iti dau timp sa te gandesti la ele si sa le vezi in loc sa te lasi condus de ele: http://www.len.ro/mind/universe/happiness-in-terms-of-finality-and-continuity
@ toata lumea –> Va multumesc pentru comentarii, dar din pacate, acest post fiind unul extrem de personal si poate singurul pe care il scriu doar sa ma descarc, n-o sa va raspun in particular la comentarii pentru ca ar trebui sa intru prea mult in detalii. Si nu ma simt in stare, incerc sa imi pastrez optimismul. Va multumesc pentru intelegere.