Când nu vine de unde trebuie

Cata valoare are un lucru pe care il faci la cerere? Cat conteaza cand nu vine din suflet?
Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine ma supara mult actiuni de genul asta. Cateodata asa de mult ca ma si ranesc… Sa luam de exemplu situatia in care partenerul nu vrea sa faca ceva, dar face pentru ca a fost rugat. Nu are chef sa mearga undeva, dar merge pentru ca tu ai insistat si te-ai putea supara daca nu o face. Nu te suna pentru ca e cu baietii la bere, dar o face pentru ca te-ai milogit de o suta de ori sa te sune din doua in doua ore. Nu ii place sa te alinte, dar din Paste in Craciun mai scapa un „draga” sa te simti si tu iubit/a. Te ia cu el/ea pe la evenimente cu care n-ai nimic in comun, doar ca sa iti inchida gura ca nu faceti nimic impreuna. Exemplele ar mai putea curge, numai ca mie nu imi vin acuma.
Ce vreau de fapt sa spun e ca a face ceva ce nu vrei e ca si cand ai spune „te iubesc” la cerere. „Zi-mi ca ti-e dor de mine”, „Zi-mi ca nu ma vei parasi niciodata”… cum suna cand vin dupa „Zi-mi”? Decat sa fie facut sau spus in scarba mai bine deloc. De multe ori cand vreau ceva cer, dar niciodata nu cer sentimente sau actiuni ce stiu ca celuilalt nu-i sunt pe plac.
Sunt lucruri facute sau spuse din datorie, pentru ca asa e bine sau pentru ca tie iti fac placere si celalalt se supune unor cerinte. Cand nu vin din inima, din proprie initiativa, degeaba vin. Sunt fortate, sunt triste, sunt neadevarate si sunt o minciuna, nu un favor.

17 Comments

  • Laura

    Total de acord cu tine.Si eu imi doresc sa aud anumite vorbe, insa sunt de parere ca daca nu sunt spuse atunci cand vreau eu sa le aud..asta nu inseamna ca persoana de langa mine nu le simte..cred ca nu le spune tocmai ca sa nu fie catalogate ca fiind “datorii”..CHIAR NU MI-AR PLACEA ASA..vorba ta, mai degraba nu mi le mai spui.

  • DeMaio

    Aşa este, Tomata. Şi am să prefer întotdeauna să nu aud ceva sau să nu mi se ofere ceva dacă nu simt că nu sunt lucruri venite din inimă. Cândva, obişnuiam şi eu să mă mint…

  • Janos

    Tocmai de aceea sunt sentimente… sa le simti, nu sa le spui. Dak sunt acolo, la tine/partener le vei simti si fara sa le spui/auzi.

  • Dan Calin

    există o vorbă adevărată care spune că mai toate femeile vor să fie minţite frumos, vor să li se spună doar ce vor să audă. din experienţă vă spun că, dacă vrei să stai mai mult lângă o femeie trebuie să îi ascunzi multe. în momentul în care îi spui tot s-a terminat relaţia.

  • lent

    Si daca nu spui ce vrei atunci cum vrei ca el sa stie sa ti le spuna asa cum te astepti? Daca te astepti la lucruri intr-un fel atunci el fie va cunoaste “standardul” si atunci te va multumi fie nu-l va cunoaste si atunci nu te va multumi niciodata. In cazul asta nu conteaza de fapt decat cunoasterea standardului nu sentimentele efective.
    Daca insa nu te astepti la nimic atunci poate vei reusi sa fii placut surprinsa.
    Pana la urma limbajul nu e decat un mijloc imperfect.

  • Andrei

    Asta e lumea in care traim si uneori suntem nevoiti sa spunem lucruri pe care nu le simtim. 😉
    Daca am face toti doar ce simtim, probabil ar fi un haos de nedescris.

  • White Wolf

    Pina la urma si noi gresim atunci cind le ceream oamenilor sa faca lucrurile respective. Si nu uita: ii iubim pe oameni pentru ceea ce sint, nu pentru ceea ce dorim noi sa fie. Altfel facem ca in reclama aceea cind tipa ii spune sotului luat de motociclist si transformat in tata de familie: “Nu esti barbatul de care m-am indragostit!”

  • johndoe13

    Si cine e vinovat pentru asta cel care cere insistent sau cel care cedeaza si “da/face” lucrul respectiv ? sau se imparte vina?

  • Tomata

    @ Laura –> Multi zic „Te iubesc in felul meu”, asta insemnand ca „nu neaparat asa cum iti doresti tu, dar te iubesc asa cum pot si cat pot”. E trist cand unele iubiri iau sfarsit pentru ca cei doi nu sunt pe aceeasi lungime de unda in a-si exprima sentimentele. Dar si sa auzi declaratii la comanda sau din mila nu e bine.

    @ Mihai –> Unele persoane, printre care si eu in trecut, cer sa li se confirme sentimentele de catre cei pe care ii iubesc, si din prea multa dragoste incearca sa ii forteze sa faca sau sa spuna lucruri pe care ceilalti nu le simt. Subiectul de azi nu e foarte bine dezvolatat in post, recunosc. Sunt prea multe treburi de spus pe marginea lui, insa nu am reusit sa imi gasesc cuvintele.

    @ DeMaio –> 😉 Ma bucur ca gandim la fel. Ce sa faci cu sentimente de inchiriat?

    @ Janos –> 🙂 Da, bine zici, sa le simti, dar ce folos sa le simti daca numai tu stii ca le simti si nu se poate bucura nimeni de ele? Si crede-ma ca desi „stii” ca esti iubit, din cand in cand mai simti nevoia si sa ti se spuna asta.

    @ Dan Calin –> Iar eu din experienta iti spun ca cu cat ascunzi mai mult, cu atat ai mai mult de pierdut. Cel putin in fata mea, cel care ascunde, daca ascunde de prea multe ori ma pierde sigur. S-a intamplat deja si oricat de mare ar fi iubirea, cand e loc de secret sau omisiuni sau minciuni, nu mai e loc de altceva. Increderea se duce pe apa Sambetei si nu mai ramane nimic.

    @ lent –> Stai asa, sa le luam pe rand, ca ma pierd in idei. Cum am facut si cand am scris postul si a iesit struto-camila asta pe care si eu o pricep cam greu. Sunt lucruri care trebuie spuse, care trebuie cerute, care trebuie facute. Cand insa ajungi sa ceri de prea multe ori, exista o problema. Sa luam un exemplu: ti-ar placea sa vorbesti la telefon cu iubita inainte de culcare. Iti exprimi dorinta asta, argumentezi ca adori sa te culci cu ea in gand si vocea ei e ultimul lucru pe care vrei sa il auzi. Ii spui azi, ii spui maine, ii mai spui si poimaine si ea tot nimic. La un moment dat cedeaza rugamintilor tale si vorbiti 5 minute sa iti faca hatarul. Te smti bine la gandul ca o face pentru ca asa i-ai cerut tu, sau ai vrea sa te sune pentru ca asa simte ea?
    Dar daca spui o data si mesajul a ajuns unde trebuie, iar celalalt nu uita sa tina cont de placerea ta, e alta treaba. Se numeste atentie. Va tine cont de ce iti place, de ce nu iti place si se va conforma. Dar cand nu vin din inima, ci la insistente, lucrurile astea n-au nici o valoare.

    @ Andrei –> Mda, si cu asta sunt de acord, insa cand in dragoste spunem lucruri pe care nu le simtim e clar ca persoana respectiva nu trebuie sa fie langa tine.

    @ White Wolf –> Asa cum am zis in raspunsul pentru lent e destul de stufoasa problema asta. Unele lucruri nu se cer, altele se sugereaza si altele se exprima cat de clar se poate. Pana la urma cred ca e o chestiune de limbaj, sa ai grija ce si cum spui, efectul depinde de asta. Cat de mult imi doresc cateodata sa nu uit zicala asta, dar de multe ori gresesc incercand sa ii schimb pe cei din jurul meu pentru ca sunt intoleranta si nu imi plac anumite comportamente. Dar asta e alta discutie. 🙂

    @ johndoe13 –> Buna intrebare. 🙂 Cred ca cel care cere e vinovat. Ori se multumeste cu ce primeste, ori se ia si pleaca. Eu asa am facut si asa o sa fac de fiecare data cand nu mi se raspunde la fel.

  • Laura

    Asa este, multi gresesc atunci cand grabesc lucrurile( pentru a fi asa cum vor ei/ele), neluand in seama ca uneori graba nu ii ajuta sa castige mai mult, ci sa PIARDA TOT..

  • White Wolf

    @tomata Cel mai important e sa iti dai seama ce trebuie spus si ce trebuie “ghicit”. Depinde de lucrul cerut. Dar daca insisti sa primesti inseamna ca, de fapt, insisti sa il schimbi pe celalalt. Pentru ca refuzul sau, tacit sau explicit, de a face ceva inseamna ca ii ceri ceva ce nu este. Iar daca o face inseamna ca l-ai schimbat.

    @johndoe Multa lume ma intreaba: e bine ca situatia e asa cum e (in ideea de a fi contrazisi si de a critica situatia respectiva) Si mereu le spun ca nu conteaza atit de mult daca e bine sau nu. Traim situatia respectiva si trebuie sa ii supravietuim.
    Asa si cu relatia: nu stiu cine e de vina si chiar nu imi pasa. Vrei sa iti pastrezi relatia, te adaptezi la ea. Nu te mai satisface relatia sau munca de adaptare e mult prea grea… Mai sint si alte relatii la orizont.

  • Tomata

    @ Laura –> Been there, done that. 😛 Dar m-am lecuit.

    @ White Wolf –> Da, adevarat. Eu mai am de lucru la partea asta. Bine ca prietenul meu e mai calm din fire si nu se opune prea mult mofturilor mele.

  • Dia

    Asta o simt si eu mereu.. si ma enerveaza. Ma duc sa imbratisez pe cineva.. si cand vad ca face mutre mi se apleaca. Pur si simplu nu inteleg de ce majoritatea fac ceva numai dupa lungi milogeli si pisalogeli.. e enervant ca azi lumea nu prea mai ofera atata afectiune si prietenie decat daca o ceri indelung

  • Tomata

    @ Dia –> Aveam si eu un prieten caruia nu-i placea sa ne tinem de mana. sufeream din cauza asta si am ajuns la un consens ca o zi ne tinem de mana, a doua nu. era oricum aiurea pentru ca lui nu-i facea placere. si nu insemna ca nu ma iubea. pur si simplu nu ii placea manifestarea asta. 🙂

  • Dia

    Da.. asa e la mine cu hugurile.. am o mare manie cu asta.. pur si simplu.. iubesc la nebunie sa imbratisez oamenii.. 😀 si majoritatea sunt foarte deschisi la treaba asta.. si ma uimeste cum prieteni dragi fac uneori mutre.. desi.. dupa aceea.. incep sa rada sau sa zambeasca. Am observat ca de foarte multe ori.. un hug ii face macar sa zambeasca pt cateva secunde.. desi inainte se strambau teribil.. ciudat

  • Tomata

    @ Dia –> Probabil lumea are senzatia de reticenta la imbratisat pentru ca e cea mai personala senzatie tactila dintre toate, implica o atingere aproape totala. 🙂 Nu toti sunt receptivi la asta. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge