Când nu vine de unde trebuie

Cata valoare are un lucru pe care il faci la cerere? Cat conteaza cand nu vine din suflet?
Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine ma supara mult actiuni de genul asta. Cateodata asa de mult ca ma si ranesc… Sa luam de exemplu situatia in care partenerul nu vrea sa faca ceva, dar face pentru ca a fost rugat. Nu are chef sa mearga undeva, dar merge pentru ca tu ai insistat si te-ai putea supara daca nu o face. Nu te suna pentru ca e cu baietii la bere, dar o face pentru ca te-ai milogit de o suta de ori sa te sune din doua in doua ore. Nu ii place sa te alinte, dar din Paste in Craciun mai scapa un „draga” sa te simti si tu iubit/a. Te ia cu el/ea pe la evenimente cu care n-ai nimic in comun, doar ca sa iti inchida gura ca nu faceti nimic impreuna. Exemplele ar mai putea curge, numai ca mie nu imi vin acuma.
Ce vreau de fapt sa spun e ca a face ceva ce nu vrei e ca si cand ai spune „te iubesc” la cerere. „Zi-mi ca ti-e dor de mine”, „Zi-mi ca nu ma vei parasi niciodata”… cum suna cand vin dupa „Zi-mi”? Decat sa fie facut sau spus in scarba mai bine deloc. De multe ori cand vreau ceva cer, dar niciodata nu cer sentimente sau actiuni ce stiu ca celuilalt nu-i sunt pe plac.
Sunt lucruri facute sau spuse din datorie, pentru ca asa e bine sau pentru ca tie iti fac placere si celalalt se supune unor cerinte. Cand nu vin din inima, din proprie initiativa, degeaba vin. Sunt fortate, sunt triste, sunt neadevarate si sunt o minciuna, nu un favor.