Puişorul cufurit

Prima data cand am intrat in contact, incerca sa faca rost de o pozitie in blogroll-ul meu. Aparut de nicaieri, printr-un prim comentariu imi cerea sa ii fac loc acolo unde recomand eu blogurile care imi sunt dragi. I-am raspuns cat de diplomatic am putut ca inca nu se punea problema de asa ceva, pentru ca mai intai ar trebui sa vad si eu despre ce vorbeste, cum vorbeste si daca ma impresioneaza sau nu. Dupa vreo 3 saptamani figura deja in blogroll. 🙂
Acest post trebuia scris demult, insa am tot amanat momentul datorita inspiratiei care dadea buzna cand nu ma asteptam. Acum cateva zile insa, mi-a tras tocmai el semnalul de alarma printr-un post in care isi explica intitularea. Detaliul asta era unul dintre secretele pe care voiam sa le aflu in urma acestui post dedicat lui, dar intamplarea a facut sa primeasca o leapsa.
Trebuie sa spun ca am ajuns sa il cunosc mai bine pe Puisor in urma comentariilor pe care le-a lasat la mine. Am aflat ca e un dansator inrait, ca ii plac filmele si nu le rateaza pe cele de la Oscaruri aproape in nici un an, ca este un cititor si iubitor de literatura, ca ne cheama la fel (el masculin si eu feminin), si mai presus de astea, ca este un om normal cu multi prieteni, cu mult umor si cu mult bun simt. Asta in conditiile in care eu il credeam un revoltat impotriva societatii, a RATB-ului, a CFR-ului si a altor treburi care se intampla in capitala noastra si despre care scria posturi kilometrice.
Sunt multe lucruri de spus despe colegul de blogosfera, si nu le puteti afla decat citindu-i blogul. Eu tin sa ii multumesc pentru comentariile zilnice pe care le lasa la mine, pentru crampeiele din gandurile lui si sa il felicit pentru blogul frumos pe care il are. Motivele pentru care il citesc, i le-am insirat lui aici (puteti si voi), dar totusi va dezvalui si voua cateva: limbajul si vocabularul, in primul rand, apoi subiectele pe care si le alege si mai ales coerenta cu care isi deapana ideile. Merită!

12 Comments

  • DeMaio

    Şi eu care credeam că te apuci să ne povesteşti de trolli. Foarte frumos, Tomata, şi la mai mulţi astfel de cititori 🙂

  • Scaevola

    Puisorul cufurit si-a ales un nick extraordinar de “penetrant” daca ma pot exprima astfel, pentru ca la auzul sau e imposibil sa nu te manance palma si sa nu pui mana pe mouse ca sa-i deschizi blogul. E daca vreti un fel de “Zeppelin de plumb”, varianta pe sticla, o alaturare stranie de termeni in egala masura hazlie si senzationala. Pustiul scrie mult si totusi nu bate campii, scrie caustic si totusi o face no offense, si in primul rand isi vede de treaba lui. Nu l-am auzit sa se ciondaneasca pe aici cu nimeni, intr-o proasta traditie bloggeristica, pe principiul “a mea e mai lunga” (postarea, desigur) sau “ba pe-a ma-tii”. E clar ca, asa cum avem nevoie de tomate, avem nevoie de puisori din astia. Intr-o zi vor fi vulturi si noi ne vom mandri ca-i stim de mici. 🙂

  • puisorul cufurit

    Abia am deschis calculatorul si am avut parte de o surpriza extraordinar de placuta: Tomata mi-a dedicat un intreg post! Nu ma asteptam la atata atentie si am dubii ca o merit, iar rezultatul este acela ca stima mea de sine (blogosferica) atinge cote nemaintalnite! :))) Abia acum (citind postul Tomatei si cateva commenturi) am cu adevarat senzatia ca ceea ce am scris pe blog, precum si modul in care am facut-o, au avut un oarecare ecou in mintile celor care m-au “vizitat”. Blogul place prin ceea ce contine iar asta ii atribuie un sens la fel de mare precum cel pentru care a fost initial creat: antrenament in exprimarea in scris a propriilor opinii pe marginea unor teme… Multumesc frumos, Tomata, pentru postul asta care m-a surprins in cel mai placut mod cu putiinta, multumesc si lui Scaevola pentru vorbele de bine, si sa ne citim cu placere si de-acum incolo!

  • Tomata

    @ unuzero –> Sigur ca se putea spune mai mult. 🙂 Pentru „musafiri” incerc sa fac ceva frumos, sa le multumesc pentru ca isi rup din timpul lor zilnic si imi lasa comentarii aproape zilnic.

    @ DeMaio –> Nu-l cunosti inca pe Puisor? Ah… o sa iti placa, daca arunci un ochi.

    @ miclowan –> Daaa, e cel mai bun prieten. Esti mandru de el, nu? 🙂

    @ Mihai –> Merita. Si pentru blogul lui si pentru ce imi scrie mie aici in fiecare zi.

    @ Scaevola –> Da, e acrosant bine. Marturisesc ca si eu am mai intrat pe diferite bloguri datorita nick-ului cu care se semnau unii. Iti multumesc si eu pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus despre el, sunt in totalitate adevarate. Si din nou, iti multumesc si pentru complimentul pe care mi l-ai lasat.

    @ Puisorul cufurit –> Ma bucur ca ti-am facut o surpriza si stiu ce mult inseamna sa fii apreciat, cata incredere iti da in tine, si cata pofta de a continua. Asa cum zici, sa ne citim pe mai departe. 😉

  • Yogi

    🙂 Imi amintesc si eu commentul in care a cerut sa fie trecut acolo. De fapt mi-a ramas in cap raspunsul tau… ceva gen ‘nu se intra oricum in lista aia, trebuie sa ne mai cunoastem etc.’

    Trebuie sa fi prins mare drag azi de el… ;)) Si zic drag pentru ca intotdeuna mi-a parut ca are un nume foarte… adorabil – ciufurit!

  • Tomata

    @ daimon –> 🙂 da, si mie imi place. Intotdeauna in contextul comentariului.

    @ Yogi –> De atunci ma citesti??? Io de ce n-am stiut? In blogroll e alta poveste cu intratu’, lasa ca o sa o povestesc altadata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge