N-a dansat decat o vara
Autor: Per Olof Ekstrom
Nationalitate: suedez
Titlu original: Sommardansen
Anul aparitiei: 1951
Premii: nu
Ecranizare: Hon dansade en sommar (1951)
Nota mea: 7/10
Alte recenzii de acelasi autor: nu
Titlul acesta l-am gasit in biblioteca mea sub forma unei carti literalmente franjurata. Cele 380 de pagini ale ei le-am parcurs tinandu-le in mana ca si cand orice bruscare ar fi distrus continutul ei. Imi doream demult sa o citesc, dar intre timp au intervenit alte curiozitati si nu i-am acordat atentie. Intr-unul dintre romanele pe care le-am luat de la SDC am gasit un semn pe care i se facea reclama; n-am stat pe ganduri si am cautat-o.
Povestea e una demult “fumata” de filmele americane: Goran, un baiat de oras, tanar, student, cu multe calitati, isi petrece vacanta de vara intr-un sat pe care la inceput il uraste. Nefiind obisnuit cu lipsa de activitate, cu plictiseala, cu caldura inabusitoare, incearca sa isi ocupe intr-un fel sau altul multul timp liber pe care il are. La un moment dat intalneste o tarancuta frumoasa, Kerstin, care ii atrage atentia si parca ii reda pofta de viata. Tanarul incepe sa se implice in viata satului, atat cea agricola, cat si culturala (se inscrie in Asociatia Tineretului si joaca in piese de teatru) si in relatia cu micuta Kerstin, incep sa i se dezmorteasca instinctele sexuale. Crescuta intr-o religiozitate pe care o incalca cu greutate, fata se lasa sedusa, nu inainte ca din cauza unui incident, Goran sa ajunga sa o iubeasca la nebunie. Dragostea lor reuseste sa doboare micile eforturi si obstacole care i se pun in cale si cei doi isi traiesc povestea prin mijloace mai putin ortodoxe.
De cum am vazut cartea, am banuit ca titlul se refera la o fata, pe tot parcursul ei asteptam sa vad daca ma insel. Finalul, poate previzibil, va las sa il descoperiti singuri.
Idila rustica a tinerilor suedezi este si mediul propice pentru a aduce in discutie si alte aspecte ale vietii de la mijlocul secolului trecut. Ciocniri agresive la nivelul limbajului intre biserica si tineret, infruntarea unor mentalitati influentate de agricultura si a altora conduse de cultura, opozitia batran-tanar, urban-rural, puritanismul pe care tinerii sunt gata sa il aboleasca sunt mici intamplari care fac din aceasta carte un document realist al vremii sale.
As fi vrut sa patrund mai mult in mintea si in sufletul personajelor, dar din pacate scriitorul s-a rezumat la o perioada scurta din viata lor, astfel incat analiza psihologica nu e prea exploatata.
Nu stiu si nici nu stiam nici inainte mare lucru despre Suedia, Per Olof Ekstrom fiind prima figura de care m-am ciocnit. Si-a scris acest roman la 23 de ani, intr-un limbaj indraznet, proaspat si surprinzator, presarat cu referiri la traditia si literatura suedeza. Filmul, ecranizat imediat dupa aparitia cartii, a fost cel care a facut povestea cunoscuta. De atunci incolo, succesul i-a fost garantat.
Citatele pe care le-am scos din acest roman le aveti aici.
am sa caut si eu cartea, desi pana acum autorii suedezi pe care i-am citit nu m-au incantat in mod deosebit
Asa da. Cartile se scriu la 23, sau fie, la 32 de ani, mai ales acelea unde e vorba de iubirile fragede.
(Am o mare problema cu Mario Vargas Llosa care a scris un roman semi erotic (Travesuras de la niña mala) la 70 de ani.)
Stiu “N-a dansat decat o vara” doar dupa titlu. Cine l-a citit mi-a spus ca e frumos dar trist. Si ceva vreme vreau sa fug de lucrurile triste.
Ce frumos.. cum am inceput noi anul citind 🙂
Ah, ce m-as face fara tine?! Uite asa mai imi gasesc si eu imboldul de a citi beletristica…In rest am peste tot insirate prin casa numai carti de specialitate, de zici ca port greul lumii pe umerii mei si trebuie sa-i inteleg toate miscarile…e cazul sa ma mai opresc.
Am sa caut si eu cartea sa o citesc. M-ai facut curioasa.
Un an plin cu carti interesante! Cu oameni buni langa tine si cu dorinte implinite!
Selma Lagerlof
si
Jan Guillou
imi trec acum prin minte
am citit cartea, si cu siguranta chiar merita. Desi are un sfarsit tragic si neasteptat, in lumea perfecta creeata de protagonisti… este cu adevarat o lectie de viata si o “povesteP de neuitat.
“poveste” 🙂
salut!eu tocmai am citit cartea si am ramas impresionata…intr-adevar m-a intristat mult…finalul nu a fost deloc previzibil,din punctul meu de vedere. este o carte extraordinara,pe care o recomand tuturor persoanelor sensibile si iubitoare de frumos