M-am hotarat sa devin prost
Nationalitate: francez
Titlu original: Comment je suis devenu stupide
Anul aparitiei: 2000
Premii: Euroregional
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte romane de acelasi autor: Libelula
M-am hotarat sa devin prost e o carte savuroasa, racoritoare si in perfecta armonie cu crezurile mele. Desi in cursul lecturii nu m-am identificat in toatalitate cu Antoine, marturisesc ca am reusit sa il inteleg pe deplin. Pana si partea cu sinuciderea, oricat de bizar ar putea suna asta. Autorul a reusit atat de bine sa motiveze aceasta alegere de a-ti lua viata si a jucat rolul avocatului diavolului atat de profesionist incat mai ca renuntam la ideile si principiile mele impotriva autosuprimarii. Martin Page indosariaza in aceasta scriere cateva motive pentru care el ii gaseste pe ceilalti (hai sa nu folosim chiar termenul pe care il alege el) usuratici: alcoolul, sinuciderea, jocurile video, moda, operatiile de toate felurile, revistele ce spala creierii femeilor si ale barbatilor deopotriva.
Metafora care l-a definit cel mai bine pe cel care a luat hotararea din titlu este chiar primul rand din cartulie: “Lui Antoine i se paru intotdeauna ca are varsta cainilor!” si toata lumea stie ca un an de-al nostru face cat 7 la caini.
Pe parcurs mi-am dat seama ca de fapt problema lui majora nu era ca e inconjurat de prosti, sau de oameni pe care el ii considera superficiali, ci inadaptarea la aceasta societate pe care el n-o intelege si nu vrea sa o accepte, desi spune la un moment dat ca nu judeca alegerile semenilor lui.
La sfarsit, dupa ce trece prin transformare si devine unul de-al lor, am priceput ca romanul a fost o lectie de viata care s-a terminat cu happy ending fara ca cineva sa fie ranit in timpul filmarilor.
Prin monologul personajului principal, Page isisustine pledoaria in fata cititorilor, aduce argumente atat de puternice pentru decizia pe care Antoine a luat-o incat ajungem sa ii compatimim pe cei inteligenti si daca suntem asemeni lui sa ne simtim niste handicapati, paria societatii, leprosii care cu mintea lor invenineaza mersul obisnuit al civilizatiei moderne.
Fragmentele comice alterneaza cu pasaje de o seriozitate care deconcerteaza. Nu mai stii cand sa razi, cand sa meditezi si cand sa iei ca pura fictiune ce se intampla acolo. Unele intamplari sunt de-a dreptul greu de conceput, cum ar fi cursurile de sinucidere si altele greu de acceptat, ca o cafea poate duce de doua ori la succese financiare. Cu toate astea, oricat de neverosimil ar parea, parcurgi cartea realizand ca este impinsa la extrem tocmai dinadins, pentru a sugera cat mai bine superficialitatea societatii in care traim, fie ca e in Franta, fie ca e la noi.
Nu stiu prea multe despre Martin Page, decat ca avea 25 de ani cand a scris acest roman, ca personajul lui Antoine e compus cam in proportie de 80 % din elemente autobiografice si ca a avut un real succes fiind tradus in foarte multe limbi. Nu e o opera care sa te faca sa iti ridici intrebari existentiale, dar are calitatea de a te pune pe ganduri si de a te face sa reanalizezi societatea in care traiesti si poate te face si sa iti schimbi viziunea asupra celor care te inconjoara.
Daca recenzia mea nu v-a convins, poate o sa va convinga citatele. 🙂
23 Comments
Cinabru
Ma bucur sa vad ca Martin Page place oricui are gust in materie de literatura. Tipul este surprinzator de proaspat, placut de amuzant si, mai ales, un animal al scrisului ce promite foarte mult. Dupa ce “scap” de In cautarea oii.., tre sa scriu si io de Page.
Clover Shaped Screwdriver
Pe mine m-ai convins, mai ales ca demult nu am mai citit o carte care sa-mi placa cu adevarat. Am sa o caut pe la librarii, zilele astea. =)
criss
same here..nu stiam ce carte sa aleg din luuuunga lista de carti necitite:(…abia astept sa fac rost de ea!
puisorul cufurit
Mi-a placut foarte mult modul in care ai analizat cartea, imi dau seama ca esti o fata pasionata de lectura si care nu citeste doar de florile marului si pentru a spune ca se cultiva. Lectura placuta in continuare si felicitari inca o data pentru noul blog, e o idee foarte buna.
Hellene, tomata cu scufiţă
@ Cinabru –> Chiar mi-a placut. A fost o surpriza pentru mine carticica asta. Abia astept sa citesc Pobby si Dingan, dar acum ma lupt cu vol.2 din Don Quijote. Nu ma las pana n-o termin, desi o sa mai intercalez si alte romane mai scurte de-a lungul lecturii… 😛 Astept scrierea ta despre Page. 🙂
@ Clover Shaped Screwdriver –> Astept sa vad dovada pe blogul tau. 😛
@ criss –> Pe tine te intreb la cafea despre carte, daca ai citit-o si daca ti-a placut. Merita cu varf si indesat sa rupi cateva ore sa o citesti (desi mie mi-a luat cateva zile). Are doar 140 de pagini. 😛
@ Puisorul cufurit –> Multumesc pentru apreciere si ma bucur ca ti-a placut recenzia. Poate acum vezi cartea in alta lumina, ca in discutia cu Rebecca pareai cam indiferent la ea. 🙂 O sa continuu sa citesc pentru ca ma face sa ma simt bine, si voi o sa fiti martorii lecturilor mele.
koma
uf, acu imi pare rau ca n`am luat`o desi am frunzarit`o chiar in timisoara, la o mica librarie humanitas pe o straduta care da in unirii.
Bloo
vai cartea asta e superba 🙂 mi-a placut si mie tare mult.sunt curioasa daca o sa fie vrodata subiect de film ;))
Bloo
vreodata…scuzati-mi incorectitudinea ;))
Hellene, tomata cu scufiţă
@ koma –> 🙂 Pacat ca n-ai cumparat-o atunci, dar nu e timpul pierdut. Sunt sigura ca la orice librarie ai incerca o sa o gasesti. Si sper sa iti placa, la fel ca mie.
@ Bloo –> Am cautat sa vad daca au facut deja un film, dar n-am gasit nimic. Si eu as fi foarte curioasa ce ar iesi, dar as vrea sa fie o productie frantuzeasca sa isi pastreze farmecul. Sau poate englezeasca, dar americana in niciun caz.
dante
Ce rost are sa faci note sau sa tii minte ceea ce citesti, nu ebine, e rau.
Hellene, tomata cu scufiţă
@ dante –> Nu vad de ce e rau sa fac una dintre alea, dar na, fiecare cum vrea. Eu vreau.
nikosita
si eu am citit cartea asta prin cls a 10a. mi s-a parut f interesanta. poate ca ar trebui sa o recitesc. 🙂
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Aceeasi EU
Seara buna, tomata cu scufita,
Eu am citit si “Libelula”, dar mi-a placut mai mult “M-am hotarat sa devin prost”!
O seara placuta!
🙂
Tomata
@ Aceeasi EU –> Am si Libelula, asteapta la rand. ;))
keke
si eu am citit-o acum cativa ani(la recomandarea unei bune prietene) si mi-a placut foarte mult…as fi in stare sa o citesc a doua oara..si cred ca asta am sa si fac..:)
Tomata
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback: