Cenusa

18.10.2007 / 9 Comments
Post protejat de Avertisment

Ne despartim. Ne iubim ca nebunii, dar asta nu ne e de ajuns. O luam fiecare pe cararea lui si o sa ne lingem ranile in prezenta altor voci virtuale care vor incerca sa ne consoleze. Nu mai putem merge cu degetele inlantuite pe aceasi strada pe care odata, demult eram orbiti de raze aurii. Ne biciuim cu reprosuri si cu declaratii de iubire in acelasi timp. Fiecare fraza sapa un sanţ prea adanc in pompa corpului pentru ca ea sa nu se sparga si sa nu sangereze tristete. Picura in stropi grei si dragostea se evaporeaza in ganduri intunecate.

Iti e greu sa ma lasi in urma si te ratacesti prin iluzii ca eu voi ramane mereu dragostea ta, poate ma vei vrea peste un timp, poate te voi iubi toata viata. Ma chinui sa ma conving ca durerea ce ma sfasie se va lichefia la un moment dat si tu vei aparea ca un abur caldut in aducerile mele aminte. Te-ai hotarat sa ma lasi cu dragostea asta ce imi putrezeste in intestine si nu pot nicicum sa o dau afara. Nu ma lasi tu. M-ai privat de fiorii pe care ii simteam cand te luam de mana si iti simteam pielea alba cu vinisoare prin care curgea dragostea pentru mine.

Uita-te inapoia ta si o sa ma vezi plecand. Cu capul intre umeri, cu mainile in buzunare cu lumea inaintea mea, cu franjurii sufletului ce mi se vad de sub camasa. M-am intors de prea multe ori pe drumul catre tine; pietrele, desi familiare, imi sunt ostile. Ma impiedic de ele si abandonez inaintarea, revin la plecarea mea si te pastrez in suflet. Ma agat cu unghiile de ultimul tau semn, mi se smulg din carne si totusi nu vreau sa iti dau drumul. Inversunarea ta ma arde pe dinauntru. Focul imi mistuie mandria si nu mai ramane nimic din mine.
Am plecat.

9 Comments

  • Clover Shaped Screwdriver

    18.10.2007 at 09:38 Reply

    Desi ti s-a spus asta de foarte multe ori nu ma pot abtine sa nu o zic si eu: esti foarte talentata si sper ca intr-o zi sa-ti citesc cartea. Pe care o vei scrie, desigur! =)

  • na!belea

    18.10.2007 at 10:15 Reply

    da. super buna idee ai dat clover. tomata, ia scrie tu o carte.

    te promovam noi toti + cumparam un volum.

  • cropcircles

    18.10.2007 at 10:30 Reply

    Eu pot sa-l cumpar cu bonuri de masa…? Lasand gluma la o parte, mi-e cunoscut sentimentul de care vorbesti acolo. Si sper ca nu-i adevarat, sau nu-i adevarat despre tine. Desi cateodata mai ai nevoie si de asa ceva ca sa iti dai seama de unele chestii si poate deveni interesant cand ai capacitatea sa te privesti destul de detasat din afara.

  • me ;)

    18.10.2007 at 14:24 Reply

    ff.frumos!!! si real… chiar daca e doar fictiune, probabil. sau e doar o amintire. nu conteaza prea mult ce e, e f. fain! atat.

  • just me

    18.10.2007 at 15:32 Reply

    deci…concluzie: chiar trebuie sa pui mana sa scrii o carte; ti-am spus-o de o mie de ori si vad ca am sustineresi de la alti cititori! e pur si simplu splendid!

    in leg cu subiectul postului…cuvintele sunt de prisos, durerea provocata de despartire pare insuportabila, te rupi de lume, ramai tu cu tine si cu amintirile..ma rog, tu ai scris-o mai bine, dar cert e ca eu fac parte dintre cei care au simtit-o:(

  • Hellene, tomata cu scufita

    18.10.2007 at 20:39 Reply

    @ Criss –> Multumesc. 🙂

    @ Clover Shaped Screwdriver –> Iti multumesc si tie pentru aprecieri. Cartea probabil va veni la un moment dat. Intr-un moment cand ma voi simti mai matura din punct de vedere scriitoricesc si mai increzatoare in talentul pe care ziceti voi ca il am. 🙂

    @ na!belea –> E in plan, dar cum i-am zis lui Clover… mai e pana atunci. Daca ma las de blogging sa cautati cartea semnata cu numele meu. :p

    @ Cropcircles –> Tie ti-l fac eu cadou cu autograf cu tot. :)))) Cat despre articol, nu comentez mai mult pentru ca e sub avertisment, asa ca il incadram la fictiune. Din pacate, cred ca toti ne cam regasim in descrierea mea, pentru ca asa cum a zis si Anda, multi am trait-o.

    @ me 😉 –> Multumesc de laude. Din pacate articolul descrie tragedia fiecaruia intr-un moment al vietii. Toti am trecut sau o sa trecem macar o data prin asa ceva. E un rau necesar.

    @ lara –> Iti multumesc si tie pentru apreciere si pentru felicitari. 🙂

    @ just me –> Dear, te repeti. :))) Mi-ai zis-o cred ca mai mult ca toti si iti multumesc pentru increderea pe care o ai in mine si in capacitatile mele. 😉 Si e asa trist ca trebuie sa simtim asa o durere si sa traim asa o experienta, dar stii cum e zisa: „Ce nu te omoara te face mai puternic”. Asa ca trebuie sa renastem din cenusa si sa mergem mai departe.

    @ Puisorul cufurit –> O sa vina, o sa vina si publicarea, mai incolo. Nu stiu cat de incolo, dar va veni pentru ca incet incet imi dati incredere in mine. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *