Temeri
De cand m-am inscris la concursul de pe bloggeri.ro, abia daca mai pot sa leg 2-3 fraze intr-un post normal, care sa imi placa in primul rand mie. Iau chestia asta foarte in serios si ma port de parca ar depinde ceva foarte important de acest concurs, cand de fapt nu depinde nimic. Poate doar onoarea mea, daca nu reusesc sa incropesc ceva citibil. Mi-am scris deja articolul pentru tema la alegere, care mi se parea cel mai greu de conceput. Uite ca n-a fost, si celelalte doua imi dau batai serioase de cap. In capul meu e un blank total.
Un alt “proiect” la care m-am inhamat oarecum e cel de a scrie recenzii de carti pentru bookblog. Nu fac parte din echipa, dar in urma acestui articol mi-am zis “de ce nu?” A fost un gest impulsiv, ca daca ma gandeam de 2-3 ori sigur nu ma bagam. Cand am analizat oleaca treaba, mi-am dat seama ca ce fac eu pe blogul meu cand vorbesc despre carti nu e tocmai recenzuiala (cuvant inventat), ci mai degraba pareri personale si intrepretarii proprii despre o anumita carte.
Cred ca de fapt ma sperie sa fac un lucru ce mai tarziu va fi supus evaluarii. Aici scriu cum vreau eu si cine vrea citeste, cine nu, nu. E vorba doar si numai de onoarea mea. Dar acolo, altcineva isi da acordul. Trebuie sa treaca de o bariera, ceea ce scriu eu, si asta… scares the hell out of me. :-s
E greu sa treci bariera asta, dar e interesant dupa ce o treci, sau mai bine spus dupa ce ti-ai dat seama ca ai trecut-o.
Eu cred ca deja ai ajuns sa ai cativa cititori fideli la blog, si cand scrii te gandesti putin de tot si la ei, la faptul ca ei vor citi si vor simti ceva in legatura cu ce scrii tu. Si asta e un fel de evaluare.
Let me tell you a secret: everybody is scared atunci cand tre’sa intre intr-o competitie,cand munca ii urmeaza sa fie evaluata; dk n-ar fi asa,ar insemna ca personajul e superficial ,ca traieste intr-o lume a lui…vb acum de oamenii care se cred buricul pamantului,prea buni pt lumea asta,sunt cei mandri,orgoliosi,fitzosi,cei care privesc cu superioritate pe cei din jurul lor..
Parerea mea: you’re the best and fuck the rest!Tu chiar scrii f misto,esti buna in ceea ce faci(blogging)si dk nu te-ai fi crezut in stare sa faci fata competitiei, nu te mai inscriai, nu-i asa?
Humble advice: scoate-ti din cap ideea ca scrii pt o competitie si let it flow naturally…Esti doar tu cu tine si faci ce-ti place mai mult:debitezi:)(adica scrii frumos,in stilu’-ti caracteristic).Rezultatul sigur va fi beeton(natural,estetic,impresionant)
Bafta!
auzi Tomato, wake up!!!!ce-ti veni!?!? sentimentul asta apare atunci cand vrei sa castigi premiul I(chiar dc numai subconstientul tau stie asta deocamdata)…si cand ti-e teama ca o sa dezamagesti!nu mai lua asa in serios si tine minte ca intr-o competitie cel mai important este sa participi!stiu ca suna rasuflat dar asa e!obisnuiam sa particip cu exu meu la tot felu de raliuri, crede-ma ca doar o data am castigat locul I, si nu ne-am simtit nici unul mai implinit decat atunci cand nu castigam poate nimik!!ne simteam bine oricum!!ai un stil unic de a “debita” asa ca de ce sa nu vezi si cum e sa debitez intr-o confruntare cu altii?it will be fun!iar noi cititorii tai crede-ma ca nu te vom iubi mai mult sau mai putin daca iesi pe locul I…sau nu:)…just have fun..ca doar nu ai ce pierde, cel mult castigi un aparat de masaj;)
Nici eu nu pot sa scriu (prea mult si prea bine) sentimentalisme cand stiu ca altcineva le va citi. Imi sta pe subconstient, dar in fine, ma impac cu ideea.
Scumpo, scrii minunat, nu e prima oara cand iti zic asta si se pare ca nu-s nici singura :* Eu nu stiam de concursul asta la care te-ai inscris, probabil fiindca n-am prea citit constant blogul tau… imp e sa ai fun, sa scrii din suflet, sa faci ceea ce simti!
Eu iti inteleg perfect dorinta/nevoia asta de a scrie 😉 E un viciu 🙂
Prevederea e mama intelepciunii 😉
ideea bookblog este tocmai ca scriem ce credem NOI despre carti. nu ne dam critici si nici nu pretindem ca facem critica.
si eu am avut teama asta cand am inceput sa public pe bookblog. si uite a trecut mai bine de un an si am devenit o curajoasa, pentru ca saptamana de saptamana ma supun evaluarii a sute de oameni. am primit si critici si laude. dar ce e mai important e ca am invatat:
1 sa devin constienta si responsabila de ceea ce spun (totusi nu fac afirmatii in doru’lelii)
2 sa invat sa accept critici….drepte sau nedrepte! si sa-mi asum gafele (am facut si din astea:) am numit metamorfoza lui kafka roman :))
diferenta intre a scrie pe blogul meu si pe bookblog? doar un ton putin mai formal (fara chestii de genul – na, ioi etc).
Sfatul meu? Scrie si apoi apasa cu curaj butonul de send :))
hellene, iti multumesc ca ai comentat la articolul lui mugur… ca altfel trecea perioada de inscrieri la concursul bloggeri.ro si eu nu aflam de el ca se intampla. acum, ca m-am inscris, avem in comun o problema: nici eu nu stiu ce sa ma fac cu ‘temele impuse’ 🙂
Uneori si mie mi-e frica de afirmare insa incerc sa iau totul ca o provocare. Ador provocarile in viata asta monotona pe care o duc.
@ Anonim –> Stiu ca am cativa cititori fideli, si mai stiu ca multi dintre ei nu reactioneaza nicicum, adica nu lasa nici o urma vizibila ca ar fi trecut pe la mine. Si da, ma gandesc si la ei cand scriu, pentru ca scriu pentru ei in egala masura ca si pentru mine. Evaluarea asta insa nu e la fel ca aceea de a fi expus intocmai pentru a fi evaluat. Cum e in cazul concursurilor. Oricum competitia ma inhiba.
@ just me –> Merci de complimente si de incurajari. Nu asta urmaream cu postul. Adica sunt binevenite toate cuvintele de lauda, da ram scris postul asta pentru a ma descarca oarecum. Cred ca ai dreptate cand zici ca daca nu ma simteam in stare nu ma inscriam. De fapt cred ca imi e frica de ridicol, mai mult ca de juriu. 🙂
@ criss –> 😀 Crede-ma ca m-as multumi cu premiul de popularitate, mai degraba decat cu premiul I. Ala implica responsabilitate si deja am stabilit ca fug de ea. 🙂 Ma imbarbateaza tare mult cuvintele tale si iti multumesc pentru ele. Adevarul e ca nici nu prea stiu cu cine concurez, ca sunt inscrise si bloguri pe care nu le-am rasfoit deloc. Se pot ascunde niste idei foarte originale si foarte bine expuse pe acolo. Si incep sa cred si eu ca the fun is in participating. Thanks, girl.
@ cropcircles –> Tu scrii bine, orice ai scrie… tu participi? Sa stiu sa ma impacientez si mai mult. 🙂
@ Emmie –> Eu abia astept sa iti pun net la Brasov si sa redevii cititoarea si comentatoarea care ai fost. Merci de incurajari si da, stiu ca tu intelegi. :*
@ alk1970 –> Indeed. 😛
@ ama –> E oricum o diferenta intre aberatiile mele despre carti si cuvintele frumoase pe care le-am citit pe bookblog despre carti. Nu citesc toate recenziile pentru ca unele carti nu ma pasioneaza si altele nu vreau sa stiu dinainte despre ce vorbesc. Iti multumesc pentru incurajarile tale si pentru ca mi-ai impartasit oleaca din experienta ta. Nu o sa ajung niciodata sa te egalez, poate pentru ca nu am ambitie prea mare, sau poate pentru ca e singurul domeniu in care I take it slowly…O sa iti urmez sfatul, pentru ca incercarea moarte n-are si pot oricand sa renunt.
@ irina –> Ma bucur ca te-ai inscris si ca am fost de ajutor prin commentul meu. 🙂 Multa bafta. Eu am scris deja primul post, parca parca mi-a venit inspiratia de la plimbare. Mai trebuie prelucrat, dar ma satisface cat de cat. 🙂
@ Dark Jade –> Si mie imi plac provocarile, dar se pare ca nu de orice tip. Cred ca astea serioase ma inspaimanta. Trebuie sa indraznesc mai mult. 😛
Tomato, nu particip. Poate alta data.
te citesc de mult (prin alianta vesnica cu catavencu) dar nu ti-am marturisit niciodata nimic chiar si atunci cand as fi avut (si de regula am). Cred ca trebuie sa iau si o pietricica in gura pentru ca niciodata nu am postat ceva cuiva. Te incurajez spunandu-ti insa ca in viata nostra cea de toate zilele(bleah, bleah) avem prea multe competitii pe care musai obligat-fortat trebuie sa le castigam, sa le depasim. Oricum ce vreau sa-ti transmit este ca noi (astia prezenti in viata curenta) nu ne mai implicam deloc, iar fara implicare nici ca vom mai intelege ceva. Afirma-te prin ce poti si cum poti fara a depasi prea mult ridicolul si fara a uita de umilinta caracteristica lirismului.
Iar lenea, lenea e “cocoana”mare si ne cuprinde pe toti. Ziua buna si ma scuzi, merg sa-mi iau micul-dejun-pranzul-poate si cina: banane cu cornuri cu arahide cu cioco
@ Cropcircles –> Eh, eu sper sa te incumeti ca atunci e mai apriga infruntarea, cand ai o provocare. 🙂
@ Madlenec –> Iti multumesc foarte mult pentru commentul tau. M-a facut sa ma simt foarte bine. Multumesc si pentru incurajare si in ceea ce priveste “lenea”, cam asa e. Uneori sunt prea cucoana pentru a ma urni sa fac ceva si atunci imi zic, mai bine nu fac decat sa ma mobilizez. Eh…acum uite ca am indraznit si ce-o fi o fi. 🙂 Merg mai departe, trebuie sa imi demonstez mie ca pot. Suna bine cina ta. 😛