Cucerirea tronului

Se intampla in fiecare dimineata. Nu conteaza ca e ora 7, 8 sau 9, zici ca e un facut. Sunt singura persoana din casa care depinde de un orar si o ora fixa de ajuns la serviciu. Niciunul dintre ai mei nu are program fix, sau o raspundere in fata unui superior. Eu insa am.
Deci cum spuneam, ma lupt in fiecare zi cu taticul meu pentru mult ravnitul loc pe tron. Adica nu neaparat pentru el in special, ci pentru baie. Eu nu petrec acolo mai mult de 10 minute, cu tot cu spalat pe dinti, cu tot cu machiat, pe cand el, domnul tata sta cu jumatatile de ora, facand rebus. /:) Eu cu maica-mea sarim de pe un picior pe altul ca el se crede mare dezlegator de cuvinte incurcisate. Si am si dezavantajul ca are camera mai aproape de toaleta decat a mea… Imi ia mai mult timp sa ajung acolo.
In ultimele doua zile insa i-am venit de hac.
O data asa: cand am auzit ca aprinde becul (intrerupatorul are felul lui aparte de a anunta eliberarea sau ocuparea salii), am deschis usa de la camera larg si amenitator si ciufulita, m-am uitat la el urat. A inteles aluzia si si-a retras trupele inapoi in dormitor si eu triumfatoare si cu zambetul pe buze am pus stapanire pe baie. La 15 minute dupa ce am iesit el inca nu intrase… Carevasazica… nu era asa urgenta treaba.
Cealalata data asa: in drumul meu liber spre apa care avea sa ma trezeasca, vad usa dormitorului deschisa si cei doi catei ai mei cocotati in pat. se jucau unul cu altul. Cum portia matinala de giugiuleala nu s-a petrecut la mine in iatac… urma si era normal sa se intample pe teritoriul inamicului, in dormitor. Si ma prostesc eu cu cainii, ma maţâi, si la un moment dat simt miscari. Taica-meu se pregatea sa atace teritoriul neutru… Ma ridic brusc din pat si ma hazardez spre baie. Il las cu o privire tampa si din usa baii: “Ha, io mi’s prima”. Si asa, mi-am savurat cele 1o minute de singuratate printre periute de dinti si pasta mentolata.
Sper sa nu fie nevoie sa recurg la metode mai drastice.