Lista de invitati

Post protejat de Avertisment

Ma invart prin casa si prin mine se invart o multime de ganduri si de fluturi… Fluturi din aia ce nu te lasa sa respiri, din aia care nu te lasa sa te asezi, din aia care te fac sa iti dai seama ca iubesti un om indiferent cat ar fi gresit pana la momentul respectiv. As fi putut sa fiu socrul mic, daca nu divortam de maica-sa si daca ea ramanea singurul meu copil. Viata insa a hotarat sa nu fiu eu cel ce o duce la altar. Asta e, o sa ma multumesc sa stau cu ceilalti invitati, undeva la mijlocul salii. As fi vrut sa stau mai in fata, macar in randul doi ca doar fiica mea cea mare se casatoreste. Dar nu multi de acolo vor stii cine sunt, asa ca mai bine stau cu toti la gramada. Ah si sotia mea mai are atat de mult sa termine cu machiatul… Se pregateste pentru mine, pentru ca fiica mea, care nu e si a ei, se marita. S-a coafat atat de frumos, dar sunt sigur ca la nunta fiicei noastre va fi si mai frumoasa. Bucuria ei de mama ce isi vede fata maritata o va face mai frumoasa ca in ziua propriei ei nunti. Mai am sa iau masina de la spalat si plecam imediat..

Telefonul imi arata un numar necunoscut, sau oare il stiu si nu vad. Nu am timp sa imi caut ochelarii, ma deranjeaza sunetul prea lung al soneriei, sunt prea agitat si n-am chef sa vorbesc cu nimeni la telefon. Raspund usor enervat, dar ma inseninez cand o aud pe fiica mea cea mare la telefon. Ma gandesc ca vrea sa isi exprime bucuria ca o sa fiu alaturi de ea in ziua asta atat de importanta, ca o sa o vad mireasa si ca o sa ii dau binecuvantarea mea. O sa astept nepoti, sa fiu un bunic inca tinerel… Nevasta-mea inca misuna prin casa, nu mai are nici ea astampar… Si-a uitat nu stiu ce agrafa prin dormitor si striga la mine sa i-o aduc…
Dar nu pot sa ma misc… Vorbele fetei mele se aud cu ecou, se aud undeva departe, eu nu mai pot sa ma concentrez la nimic. Aud doar ca imi spune ca ar fi deplasat sa apar si eu la nunta, acolo de fata cu toata lumea care stie ca Ol. e tatal ei… Mi se inlacrimeaza ochii… N-o sa fiu cu ea acolo? N-o sa o vad fericita langa alesul ei? N-o sa dansez la nunta fiicei mele? De fapt n-am fost deloc “acolo” pentru ea… m-a respins toata viata, de ce m-ar accepta tocmai acum?
Ma dezbrac fara sa clipesc si fara sa ii spun nimic nevestei mele care e gata imbracata, machiata si coafata… E frumoasa…
Sunt un tata caruia i-a fost refuzata nunta fiicei lui tocmai de catre ea. Bine ca mai am una… Ea ma iubeste, dar nu se marita… E prea mica.

6 Comments

  • just me

    curioasa: oare el ce a facut toata viata asta ca sa se apropie de ea? oamenii se despart,se recasatoresc dar parintii raman aceiasi…poate ar fi fost ok sa citim un post(protejat de avertisment, desigur!)si din punctul ei de vedere,vom afla astfel care-i sunt motivele pt a-si respinge propriul tata(pt ca pe asta cu 0l. ca si tata in ochii lumii e superficial, sau cel putin asa mi se pare mie)

    Tu ai pus in lumina favorabila tatal si asta e minunat pt cititori, dar din punctul meu de vedere,(da,subiectiv,recunosc!)fata a avut mai mult de suferit decat el:si-a petrecut o viata,o copilarie fara unul dintre parinti…si asta credeti-ma ca doare,mai ales cand acest”unu dintre parinti”nu e nici macar o data interesat de soarta copilului,ceea ce nu e cazul aici, bineinteles…

  • Anonymous

    E foarte interesanta persepctiva, si inteleg lucrurile cum le vede ea. Daca te obisnuiesti cu absenta cuiva, e greu sa accepti, dupa multi, poate prea multi ani, ca acel cineva si-a amintit ca existi.
    Presupun ca e tatal e mandru de ea, si ar vrea sa fie tata din nou, dar uneori e prea tarziu…

  • Hellene, tomata cu scufiţă

    @ just me –> As putea sa iti raspund mai multe daca postul n-ar fi protejat de avertisment. Dar cum e… il lasam asa si fiecare intelege si percepe din el ce vrea. Ca, de altfel, din toate posturile din categoria « Tomate si gogonele ». Pot doar sa iti spun doar ca nu va fi niciun post din perspectiva miresei.

    @ Anonim –> La fel ca si mai sus. Lasam povestea atat. Nu pot si nici nu vreau sa adaug detalii sau lamuriri. E doar o poveste. 🙂

    @ Rebeca –> Adica are legatura cu subiectul despre care am vorbit eu aici? O sa incerc, dar dupa cum am zis, dupa ce citesc oleaca clasicism. 😀

  • rebeccamohl.eu

    Mas o menos, daca asa se scrie, Are o parte de cateva pagini cu o scrisoare adresata fiicei lui, e intriganta rau. Pe mine m-a socat atat de tare incat am renuntat sa mai judec oamenii (ma stradui cel putin) pentru ca exista intotdeauna si “the other side of story”

  • Danny Fox

    Umblu prin casa ca un caine ametit, dupa ce l-a lovit o masina pe strada. Printr-o casa straina, pe care o cunosc insa bine, caci mi-este cuib de dragoste de mai mult de o jumatate de an.

    Textul de pe telefonul meu smart e mic, nu-l vad bine. Mai degraba sunt ochii mei de vina, au imbatranit si incep sa ma tradeze, am aflat de cateva luni ca am nevoie de ochelari pentru citit… Curios e insa faptul ca ma tradeaza doar din cand in cand, cu toane si fitze, cand vor ei… Acum 10 minute am citit usor mesajul ala de pe Yahoo Mess, cu tot displayul ala meschin de 3 inch al telefonului… Sau poate n-am citit bine de prima data? Sa caut si pe laptop, ca e mai mare? Nu, laptopul meu e in dormitorul ei, unde ea se gateste pt nustiuce iesire la nustiuce club de fitze pe Navigli… mai bine iau laptopul ei care-i aici, la indemana, si ma ascund cu el pe terasa! Sau imi pun ochelarii… Imi pun pe dracu! Ochelarii nici nu-i port dupa mine, mi-am facut 3 perechi si le-am aruncat prin casa la mine, prin diverse colturi, refuz sa-i accept pentru ca refuz sa accept realitatea neplacuta a faptului ca trupul meu incepe sa ma tradeze… putin cate putin…

    Socotesc pe degete… ora Italiei, adaug un deget, ora Romaniei, si-mi iese tot mereu acelasi lucru. Nici aici nu functioneaza trucul meschin ca daca refuzi sa vezi ceva ar insemna cumva ca nu exista… Oricat indoi degetele in pumn sau le deschid la loc, iese tot ca la ora asta fiica mea intra intr-un restaurant din Bucuresti, intr-un salon aranjat frumos, unde-i nunta… Iar ea e acolo in rolul principal, fericita in acel rol de mireasa chiar daca mai mult ca sigur sacaita de mici detalii si frecusuri de organizare… a obosit un pic in rochia aia complicata, o dor picioarele in pantofii aia, or fi ei frumosi si scumpi, dar tot devine enervant sa-i suporti mai multe ore la rand…

    Cat a bootat computerul ala, m-am ghemuit pe gresie intr-un colt de terasa si inconstient mi-am scos camasa si pantofii… sa-i transmit un pic de usurare… Daca tot sunt un monstru fara inima, cum zice ea, mai stii, poate am si ceva puteri paranormale… poate pot trimite ceva, o usurare acolo, la mii de km departare…

    N-am fost eu azi s-o tin de mana la biserica, n-o sa fiu eu in seara asta sa-i cant la pian “Zece”, degeaba am exersat vreo 2-3 luni sa invat cantecul ala… Si n-am citit gresit textul ala nici prima data, acum il vad 1280/1024 pe un ecran de 15 inch si scrie la fel! Sa fac imediat logout de pe mess nu ma ajuta sa cred ca problema nu exista! Eu incerc, dar oare pe cine dracu’ cred ca mai fraieresc?! Nici macar pe mine… ultimul dintre creduli…

    “Dani, amoooo! Cos’e successo, stai bene?!” se revarsa asupra mea ingrijorata sau macar simuland asta la perfectiune… Nu, nu simuleaza! E serios speriata de o criza de glicemie luata razna, stie ca mi se poate intampla, caci recent mi s-a si intamplat. In lista de tradatori ai trupului meu matzul ala de 3 centimetri e cap de afis. Number one in lista infamiei: “Pancreas”! Perfidul tradator a avut minima delicatete sa nu ma lase fara cunostinta in timp ce mergeam cu motocicleta mea cu 200 sau mai mult cum faceam de obicei… sau poate ca n-a vrut sa-si omoare instantaneu gazda-victima… si e un pervers caruia ii place sa prelungeasca tortura…

    Iubita mea incepe sa simuleze abia dupa ce vede pe ecranul laptopului fereastra de logout de la mess… si mai vede si ca n-am nici un alt semn de criza glicemica. Nu-i proasta, dimpotriva… Stie sa calculeze repede in minte cat fac 2+2… si cunoaste in detaliu toate datele problemei.

    Am considerat intotdeauna ca cel mai bun lucru e sa nu ascunzi nimic. Fetelor le spui tot, pe bune, fara sa te dai mai rotund decat esti si fara sa ascunzi colturile negre cu speranta ca te-ai putea prezenta mai bine. Tehnicile astea-s pentru looseri, cretinii aia care se fotografiaza sprijiniti cu aer de proprietar pe un Ferari gasit parcat pe undeva sau la un salon auto! Eu spun tot, de la bun inceput exact asa cum e si culmea e ca procedand astfel ies mai bine!

    Iubita mea e prea inteligenta ca sa comenteze ceva. Nu-mi atinge practic niciodata rani deschise. Face asta din instinct, sau din calcul, sau din dragoste, sau cel mai probabil din toate astea la un loc in proportii variabile. O singura data mi-a atins (la propriu) o rana deschisa. Mi-a scos cu infinita delicatete camasa cu spatele lipit cu sange inchegat, a aparut cu nu stiu ce trusa de ajutor de prin baie si mi-a oblojit rana aia de pe spate. In tot acest timp n-a intrebat nimic despre ce s-a intamplat, mi-a trancanit monoton despre ziua ei la serviciu, si nici macar nu s-a preocupat sa verifice daca macar o ascultam! Puteti sa-i spuneti cum vreti, numai proasta nu!

    Acum a ales sa ma aline in felul in care stie ea ca functioneaza. S-a urcat peste mine si mi-a ingropat capul intre sanii ei, stie ca-mi place acolo! Am prins-o in flagrant, am vazut cum si-a desfacut camasa, ca sa-i ating direct pielea! Dar nu protestez caci imi place acolo. Imi place tot, caldura, mirosul, aproape involuntar scot limba sa pipai si sa gust…

    Mana dreapta mi-o ia razna peste ciorapii fara portjartier, netezi, alunecosi, deliciosi, ma joc cu partea aia cu elastic… 5 degete mai sus va intra pe furis sub chilotei… daca nu-i deja uda o sa fie in curand… o sa facem dragoste acolo, pe terasa, in pozitia aia dificila, o sa-mi iau doza mea de drog si o sa fie bine.

    Cautand calea mai buna spre nirvana imi pun palma stanga peste tastatura laptopului.
    BEEEP! (prea multe taste apasate aiurea si prea repede).

    Bipul ma trezeste. Si ma deranjeaza. Imi smulg botul dintre sanii ei, pe care ii cuprind apoi in palme, si strang. Strang pumnii tare, strang rau! Sunt rau!
    “Amoooo!” Soapta scapata sugereaza placere sexuala, dar vad ca-i apar lacrimi in ochi. Nu e placere, e durere! O doare, probabil rau, dar nu spune.

    Plang, in timp ce-i trag in jos push-ul (sau cum se cheama hamul ala pe care si-l pun fetele ca sa le stea sanii ridicati in sus) si-i ud cu apa de ochi sfarcurile, ca sa-mi cer iertare. “Gattina, sunt rau” (scutesc pe cine citeste de dialogul original in italiana) “Nu, nu esti” “Ba sunt, stiu eu, stii si tu dar tu imi inventezi scuze!” “Oana nu-mi inventeaza scuze! Ea imi zice exact asa cum sunt. Ce n-a zis ea pot sa-ti adaug eu. Traiesc ca un descreierat, imi bat joc de viata si nu-mi pasa ca celor din jur poate sa le pese!” “mie imi pasa si te accept oricum esti, dar nu esti rau, sa stii, esti bun!” “de bun ce sunt, fa din mine si din viata mea pietre si paveaza cu ele drumul spre infern!”

    Ne-am mai contrazis noi un pic, ea ca-i marti eu ca-i joi…
    Toti barbatii au “fanteziile” lor (nu ca femeile n-ar avea si ele…)
    Unii cer partenerei sa se imbrace in infirmiera sau scolarita…
    altii vor neaparat sa primeasca un blowjob in ascensor…

    In seara aia am cerut frumos, si am primit, satisfacerea unei fantezii…

    Am rugat-o pe Carla sa se imbrace cu o rochie fluffy pe care o primise cadou de la un client al firmei ei, o rochie care aducea mult a rochie de mireasa… o chestie GRIFFES, de 2000 euro pe care ea n-o imbracase niciodata.

    Ne-am bagat picioarele in el de local de fitze in Milano pe Navigli, si-n Smartul ei in loc de care am luat Kappa mea, mult mai comoda si mai rapida…

    Am condus cam 2 ore pana la “locul faptei”. Un restaurant pe un ponton, pe un rau cam ca Dunarea, un cuib de pirati de veche amintiri si legaturi, unde proprietarul ii da pe toti afara si-mi lasa mie tot la dispozitie daca i-o cer. Desigur, i-am cerut-o, si asta o sa ma coste candva, pe lumea asta sau cealalta, un contraserviciu! Si in plus, aveau acolo si un pian, la care am putut sa sun “zece”. Nu conteaza cat de bine!

    Am condus-o pe amica mea pe malul apei, pe la 2-3 noaptea, si i-am propus sa ne intindem in iarba. A acceptat sa-si faca rochia de mireasa praf in 5 secunde! N-am facut sex. Cum sa faci sex cu fiica ta in ziua nuntii ei?! Ma rog, o fi cineva sa fie in stare, dar pentru mine e inconcepibil! Ne-am uitat la stele. Le-am numarat, le-am povestit, le-am explicat (chestie grea, caci daca ajungi la termeni de specialitate descoperi repede ca nu te pricepi sa exprimi suficient de bine, mai ales intr-o limba straina)

    Inchei cu cateva note:
    Sunt un tata caruia i-a fost refuzata nunta fiicei lui. In parte de ea, in parte de mine insumi. Motivatia nu se discuta! Mai am o fiica, n-am pus-o eu inauntru la copt dar a fost singura fiinta care mi-a zis “de ce n-ai fost tu tatal meu?!”. “Pai am fost, de fapt!” mi-am spus eu in gand si m-am pricopsit astfel cu o a doua fiica. Aceasta a doua fiica nu vrea sa se marite. E prea desteapta!

    Carla nu mai e azi “in lista mea”. Mai la fiecare saptamana tenteaza cu un mesaj sms, s-a ferit dintotdeauna sa ma agreseze pe fbook sau alte retele. Nu mai e pe lista pentru ca ea e buna iar eu sunt un monstru. N-o intrebati pe ea, nu conteaza daca ea zice ca e altfel!

    Am suferit enorm dupa ce am pierdut o “ratzusca cu urechi de magar”. Mi-am zis atunci ca am pierdut-o pentru ca era mai bine asa, eu sunt un monstru, ea merita ceva mai bun. M-am pomenit ca mi se revarsa pe cap acum niste zile, eram departe de europa cu treaba si ea venea sa se lipeasca pe mine, stia unde-s partile lipsa si le completa… Nu numai ingerii au Dumnezeu, si cei ca mine au un Belzebuth sa-si bage coada…

    Intre timp, la mine, am aflat:
    Nu e cancer la “inamicul no. 1” ci doar ca s-a saturat de cate abuzuri a suferit si a declansat o revolutie sub parola d’ordine “ori ma asculti, ori te omor!”. Acum il ascult si mai nou, am voie si sa beau cafeaua cu zahar, dar cu grija! Daca tot nu crap, poate ajung sa merg s-o vad si pe fiica mea, sa ne injuram sanatos, si sa varsam veninul si sa ramanem curati unul in fata celuilalt. Am s-o rog doar sa nu-mi puna repede pe cap nepoti! Macar deocamdata. Nu ma simt sa fiu bunic. Nici tata, de fapt, imi place doar sa agat adolescente prin cluburi si atat!

    Rareori m-am simtit sa fiu tata… desi am fost de mai multe ori…

    Javra de soarta care nu m-a luat pe mine de pe motocicleta l-a luat pe un alt pui al meu. Da, life’s a bitch, nu ia pe cine merita, ia pe aia buni! Si ne lasa pe noi, monstrii, sa plangem. Daniel Ang nu mai e.

    Acum putina vreme am ajuns la antipozi, si mama lui dadea din colt in colt ca sa nu-mi dea vestea… Accident cu motocicleta. Eu pe a mea am vandut-o! Daca stiam, o vindeam pe-a lui. Life’s a bitch! Se pare ca e o scara de valori, nu poti sa rascumperi viata unui pui sanatos si nevinovat (si imprudent cum sunt mai toti puii la varsta lui) cu viata unui tap batran si viciat, bun doar de pavat drumul spre infern.

    Pot indrazni sa-i cer scufitei sa bage si interventia mea sub protectia “avertisment”-ului?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge