Vise imaculate
Am auzit o melodie intr-o seara si zicea ceva de genul: “nu renunta la visele tale, nu stii cand o sa iti para rau ca nu le-ai urmat”. Ma rog, ceva de genul…Stand si cugetand, mi-am dat seama ca eu nu am vise. Nu stiu cum de mi s-a intamplat asta si sincer, ma enerveaza. Cum vine aia sa nu ai vise, sa nu te gandesti la viitor, sa nu iti doresti ceva pe termen lung. Ma refer la faptul ca nu am vise pentru impliniri in cariera, nu am vise sa fac lumea un loc mai bun, sau nu stiu ce altceva. N-am planificat nimic, nu ma gandesc in perspectiva. Si nici ca se pune problema sa renunt la ele, daca nu le am. Si mai cred ca daca renunti la vise pentru a face altceva, inseamna ca visele alea nu au fost vise cu adevarat, daca altceva e mai important ca ele… Nici macar nu stiu ce sa incadrez la capitolul vise.
Mi-ar placea de exemplu sa am un hotel de animale si un adapost, unde sa adun toti cainii si toate pisicile vagaboande, sa angajez studenti sau elevi ca sa aiba grija de ele, sa am contracte cu restaurante care sa imi furnizeze resturi de mancare pentru ele.
Mi-ar mai placea sa scriu un roman, poate pe seama posturilor ce le scriu in fiecare zi. Cand o sa am un an, doi de bloguri in care o sa se stranga idei de pus pe hartie si de publicat astfel incat sa imi aduca faima mult ravnita, poate ma hotarasc sa le scriu. Depinde cine vede in scriitura mea o potentiala opera de arta. J
Alt lucru care mi-ar desfata sufletul ar fi sa vad lumea intreaga.
Hm…uite ca am gasit, deci totusi am vise…Nu traiesc degeaba. Ce bine ca am descoperit asta.
update. 10 nov 2011 – Momentan nu visez
Vise, idealuri, dorinte… 😀
Aici si eu sunt confuza. E clar ca toti avem dorinte legate de viitor, un anumit model despre cum am vrea sa fie viata noastra.
Ceea ce ne lipseste – si cred ca la asta te referi tu de fapt – este o pasiune arzatoare. Asa cum vezi in filme, cand personajul principal STIE care ii e scopul in viata si face orice sacrificiu pt a-l atinge.
Eu una intotdeauna am zis ca visul meu e sa am o familie fericita si o viata decenta. Hm, dar asta implica mult mai multe “vise” subsidiare (sau mini-vise, daca vrei).
Tough one, Andreea 😉
Hai sa-ti mai dau eu cateva vise: sa treci anul, 2 copii, sa vezi Paris, Moscova, …, sa stai fara de parinti, etc. etc.
@ anonymous –> sa clarificam: sa trec anul in sensul sa fiu cu cineva mai mult de un an, sa vad Parisul si Moscova intra in categoria calatoriilor (sa vad lumea intreaga), sa am 4 copii, nu 2, sa stau fara parinti, dar in apartamentul lor. 😀
Asa, Andreiuta, sa fie crystal clear ce vrei! :))
asa si eu.fara vise si fara sa ma vad in viitor.ciudati mai suntem :))
Dupa cum spunea Freddie: You can be anything you wanna be! Poate nu e mereu nevoie sa constientizezi ceea ce vrei, uneori vin lucrurile si de la sine.
Pe de alta parte, ai vazut documentarul ala, The Secret? Cica daca iti doresti foarte mult un lucru si te focalizezi cu toata puterea mintii si-a sufletului asupra lui, va deveni realitate.
Cine stie?
E cam nasol cand nu mai ai vise sau dorinte. Doar pentru asta traim, nu? ne traim viata facand ce ne place, proiectandu-ne in viitorul indepartat sau apropiat. Diferenta e ca unii nu fac nimic pt indeplinirea viselor, iar altii, printr-o ambitie arzatoare reusesc sa isi duca telurile la capat. Multi asteapta sa le pice totul in cap. Eu sunt undeva la mijloc, nu-mi place sa dau din coate si sa calc in picioare doar pt a-mi atinge telul, dar nici nu stau si ma plang.
Imi place de…anonymous cum a spus..”hai sa-ti mai dau eu cateva vise” ca si cum ar fi zis k odata cu el/ea au aparut idealuri noi;)..bineinteles k nu te gandeai la asta, dar asa se subintelege
@ Cory –> cred ca voiam sa zic ca nu mi-am stabilit obiective si nu mi-am facut planuri cu ce o sa fac in viata. Mi-ar placea sa fac ce am scris in post, dar nu ma dau peste cap pentru asta. Nu cred ca sunt atat de ambitioasa, incat sa nu ma impiedic de nimic in realizarea viselor.
si “anonymous” a adus cu el ceva vise…dar nu ma puteam abtine sa nu il contrazic 😛
Mi-am amintit cum ne explica profu de romana in gimnaziu “idealul”: un punct in continua miscare.
Si asa este: cum ai atins obiectivul pe care ti l-ai propus, acesta se transforma in altceva – un nou ideal.
Fara vise am fi niste legume… am fi “lasa-ma sa te las”.
“invinsii lasa lucrurile la voia intamplarii; invingatorii fac lucrurile sa se intample.”
sper ca nu suntem o generatie de invinsi… nu neaparat din vina noastra; vina noastra e daca nu facem nimic in acest sens.
si eu sunt undeva la mijloc: nici nu-mi fac planuri marete, dar nici nu stau fara sa visez deloc; mai ramane sa si pun in aplicare ce visez, pas cu pas… nu prea fac eu salturi uriase, mai bine mai incet si mai sigur. 😉