Vise imaculate

Am auzit o melodie intr-o seara si zicea ceva de genul: “nu renunta la visele tale, nu stii cand o sa iti para rau ca nu le-ai urmat”. Ma rog, ceva de genul…Stand si cugetand, mi-am dat seama ca eu nu am vise. Nu stiu cum de mi s-a intamplat asta si sincer, ma enerveaza. Cum vine aia sa nu ai vise, sa nu te gandesti la viitor, sa nu iti doresti ceva pe termen lung. Ma refer la faptul ca nu am vise pentru impliniri in cariera, nu am vise sa fac lumea un loc mai bun, sau nu stiu ce altceva. N-am planificat nimic, nu ma gandesc in perspectiva. Si nici ca se pune problema sa renunt la ele, daca nu le am. Si mai cred ca daca renunti la vise pentru a face altceva, inseamna ca visele alea nu au fost vise cu adevarat, daca altceva e mai important ca ele… Nici macar nu stiu ce sa incadrez la capitolul vise.

Mi-ar placea de exemplu sa am un hotel de animale si un adapost, unde sa adun toti cainii si toate pisicile vagaboande, sa angajez studenti sau elevi ca sa aiba grija de ele, sa am contracte cu restaurante care sa imi furnizeze resturi de mancare pentru ele.

Mi-ar mai placea sa scriu un roman, poate pe seama posturilor ce le scriu in fiecare zi. Cand o sa am un an, doi de bloguri in care o sa se stranga idei de pus pe hartie si de publicat astfel incat sa imi aduca faima mult ravnita, poate ma hotarasc sa le scriu. Depinde cine vede in scriitura mea o potentiala opera de arta. J

Alt lucru care mi-ar desfata sufletul ar fi sa vad lumea intreaga.

Hm…uite ca am gasit, deci totusi am vise…Nu traiesc degeaba. Ce bine ca am descoperit asta.

update. 10 nov 2011 – Momentan nu visez