După 13 ore de codus pe austrăzile Europei am ajuns într-un final la prietenii noştri care stau într-un orăşel de lângă Stuttgart. Ne-am bucurat să îi revedem pentru că trecuse deja ceva vreme de cand nu i-am vazut. Lore ne-a aşteptat cu o ciorbă buuuunăăă de perişoare tipic românească, după care am mai recuperate din poveştile pierdute pe drumul distanţei care s-a pus între noi şi pe care nici messul şi nici facebook-ul n-au reuşit să o reducă. A doua zi, primăvara s-a comportat mai mult ca vara şi ne-am bucurat să ne plimbăm prin Stuttgart la mânecă scurtă. Am parcat maşina în zona gării, unde nu se plătea parcare…