M-am decis să merg totuși să-l văd pe Alain de Botton, după ce toată sâmbăta trecută am crezut că mor de durere de stomac. M-am târât totuși până la mama naibii și nu regret că am făcut-o. Am avut senzația că am ajuns la un stand-up comedy și nu la un discurs despre literatură, pentru că, spre uimirea mea, care nu-s fană și nu-l urmăresc pe YouTube, am descoperit că Alain de Botton are foarte, foarte mult umor. Și pe lângă asta, îi turuie gura de zici că are o cheiță la spate și nu se poate opri decât să asculte întrebarea. Am înțeles că discursul lui a curs liber…