Mic update și o urare de Crăciun

Stau acasă de aproape o săptămână și am scris pe blog doar de două ori. Oi fi eu rănită la picior, dar capul și mâinile îmi sunt întregi. Totuși am constatat că statul acasă rimează, pentru mine, cu cititul, uitatul la seriale și frecatul mentei pe net. Dacă sunt în concediu medical de la lucru, se pare că l-am aplicat și blogului. Pur și simplu nu mă gândesc la el, nu-mi vine să scriu, deși aș avea ce. Cred că dacă n-aș fi angajată și blogul s-ar duce pe apa sâmbetei, deși n-au nici o legătura una cu alta. Poate pentru că ieșitul din casă, mersul la lucru, interacțiunea cu oamenii, toate sunt pe același plan cu scrisul pe blog, altfel nu-mi explic lipsa asta de chef de a scrie.

Vă întrebați ce mai fac? Păi sunt bine, deși încă supărată din cauza ispravei mele. Încă nu îmi pot folosi piciorul drept, nu pot călca pe el, deși nu mai e umflat și nici învinețit. Mă dor mușchii și nu vreau să-l forțez. Am primit cârje pentru a mă putea folosi de ele în vacanța de la Londra de peste numai două zile… O să fie de vis să țopăi de la un obiectiv la altul, să stăm o oră în fața unei picturi la British Museum, nu pentru a o admira, ci pentru a mă odihni, dar asta e. Am dat o căruță de bani pe biletele de avion, așa că nu renunțăm la ea. Cât vedem, atâta vedem, Londra nu pleacă nicăieri, deși într-o grămadă de filme explodează și e rasă din temelii. Nu sunt mega nerăbdătoare, nu mai intru în fibrilații cum văd Tower Bridge sau Big Ben-ul, nici măcar pregătirile nu mă mai entuziasmează. Dar cine știe ce surprize îmi va oferi excursia asta, poate-mi schimbă felul de a călători…

În rest… n-am făcut brad pentru că n-are rost să-l împodobim pentru două zile cât mai stăm acasă și să-l despodobim la două zile după ce ne întoarcem. Nu-mi vine să cred că azi e deja Ajunul Crăciunului și că nu e strop de zăpadă pe jos. E din nou un an în care spiritul sărbătorilor e rezervat pentru alții, nu pentru mine. Am cumpărat cadouri, am primit cadouri, măcar atât.

Vouă vă doresc să vă petreceți Craciunul alături de oamenii importanți din viețile voastre. Părinți, frați, surori, bunici, unchi și mătuși, verișori, prieteni, iubiți sau soți, voi știți cine trebuie să fie lângă voi. Nu vă doresc lumină în casă și căldură în suflet, nu vă doresc să fiți mai buni, nu vă doresc nici ca magia Crăciunului să vă cuprindă și să nu vă mai dea drumul. Vă doresc doar să-i aveți pe EI lângă voi. Pe cei iubiți, pe cei dragi, pe cei alături de care viața e completă.

Crăciun fericit, dragilor 🙂