Privind în urmă la 2013

Ah, cât de nerăbdătoare am fost să scriu articolul ăsta şi cât de fără chef sunt acum. Ca în fiecare vacanţă, îmi e tare greu să mă rup de la a nu face nimic şi să mă pun să scriu şi să gândesc. Şi, pe deasupra, m-am pus şi să scriu cu diacritice, deci o să-mi ia de două ori mai mult. Oh, well… să mă apuc de retrospectivă.

2013  a fost un an bun pentru mine. Un an al schimbărilor mari, al cheltuielilor mari, dar şi al câştigurilor mari. La minusuri, aş trece un an cu prea puţine călătorii, dar bine că au fost măcar două. În noiembrie, mi-am luat la puricat planurile de la începutul anului şi nu mai am nimic de adăugat. Acum, frumos, pe luni:

Ianuarie

– am început anul la Munchen şi am văzut mult aşteptatul castel Neuschwanstein, însă nu şi pe dinauntru şi am ajuns prima oara într-un lagăr. La Dachau.
– am început în forţă cu vizionarea de filme, ajungând până prin iunie să văd peste 50 de filme. După care m-am oprit şi-am trecut la seriale şi cărţi. Statistic am văzut
– am primit o scrisoare din Conventry şi una de la Hunedoara.
– am fost la Straja
– am mai vorbit despre regretele dinaintea morţii, despre renunţarea la blog şi despre dimineţile fără matinaluri.

Februarie

– am pus pe hârtie dorinţa de a pleca din ţară
– am încercat un experiment, acela de a scrie două articole pe zi, seara unul mai scurt. Nu m-a ţinut prea mult, dar cred că o să-l reiau.
– o bătrânică m-a întrebat în ce clasă sunt
– citeam primele două cărţi ale lui Ellen – pe a treia am citit-o abia în decembrie, dar n-am scris încă despre ea.
– am vorbit despre colegele mele de la lucru, despre tabere, despre norocul meu moştenit şi despre dorinţa de a fi donator de organe.

Martie

– eram supărată pe fetele care poartă mesaje obscene pe ele
– găsisem o idee de tatuaj
– începeam să vă povestesc despre nuntă
– eram super fericită că am reuşit să fac pe cineva fericit donându-mi calculatorul
– se împlineau 3 ani de la moartea tatălui meu
– mi-am descoperit o boală incurabilă pe care mă bucur s-o am: Wanderlust

Aprilie

– murea un tată pe care l-am cunoscut şi a cărui moarte m-a întrista
– scriam despre dezavantajele de a avea un căţel (dar pe care le îmbrăţişez cu bucurie)
– mă bucuram să fac nişte copii fericiţi alături de alţii
– mă înfuriam rău de tot pe filmul Nothing but the Truth şi împotriva unor principii
– mi-am cumpărat maşină de cusut şi gata, aveam impresii de croitoreasă
– mă revoltam împotriva unui tip de concursuri de pe Facebook
– din păcate, n-am ajuns la Timişoara Brands Tour, dar am citit cât de frumos a fost
– îl descopeream şi deveneam obsedată de Michael Fassbender
– plecam la Berlin

Mai

– vă povesteam despre frumoasa şi în sfârşit văzuta Dresda, despre Berlin şi despre Budapesta
– tomatacuscufita împlinea 6 ani
– am avut o vinere neagră cu o grămadă de ghinioane
– aflam de un obicei frumos proaspăt ajuns şi la Timişoara, dar spre ruşinea mea, nu l-am pus încă în practică
– am fost speaker pentru prima oară la a treia ediţie a Poveştilor de pe Mapamond
– anul începea să se precipite, iar eu nu mai aveam timp să-mi dau seama ce mi se întâmplă
– mă lăudam cu prima mea operă de croitoreasă
– ratam Praga pentru a doua oară

Iunie

– le aniversam singură zilele de naştere ale părinţilor mei, pentru că nici mama, nici tatăl meu nu mai sunt prezenţi
– povesteam într-un final şi despre Potsdam
– am găsit într-o carte explicaţia purităţii dragostei unui animal
– îmi analizam nopţile şi evoluţia lor
– începeam colaborarea cu Teatrul Naţional
– am scris de multe ori despre prietenii pe care mi i-am făcut pe internet, prin intermediul blogului, şi mă bucur să constat că încă se întâmplă
– mă plângeam de blogurile voastre
– mai povesteam un pic despre nunta
– mi se stricau toate gadget-urile deodată
– vă povesteam despre obsesia mea pentru balcoane

Iulie

– constatam că a trecut ceva vreme de cînd n-am mai văzut un răsărit
– vindeam mobila de sufragerie şi mă apucam de zugrăvit (dar şi de lecţii de dans)
– îi vedeam pe Nouvelle Vague la Timişoara şi pe Faust la Sibiu
– îmi căutam rochia de mireasă şi am şi găsit-o
– vă povesteam despre vecinii mei tineri şi despre cum e viaţa fără curent
– “Când veniţi pe la mine?” nu e o invitaţie

August

– zilele libere însemnau rezolvarea problemelor, nu concediu. În schimb, visam unde m-aş fi dus
– mă revoltam împotriva altei expresii
– august mi-a demonstrat că nu-i aşa greu să renunţi la blog
– vă vorbeam despre cei doi băieţi pe care aş vrea să-i am
– numărătoarea inversă până la nuntă începuse şi am ajuns la petrecerea burlăciţei

Septembrie

– deşi se întâmpla în august, vă povesteam la începutul toamnei despre cununia civilă, iar la sfârşitul lui septembrie despre nuntă şi emoţiile ei
– la începutul punii puneam capăt unei serii de nervi cauzate de Evomag şi-mi cumpăram un Kindle Paperwhite
– dezvăluiam prima parte din sufrageria mult visată
– vă povesteam despre cum văd fetiţele o mireasă
– mergeam la Plai, o vedeam pe Zaz (un pic cam prea de departe), pe Patrice şi cunoşteam nişte oameni care m-au făcut să mă simt mică
– încă o idee pescuită dintr-o carte: ce vină au copiii nevinovaţi?

Octombrie

– a fost luna împlinirii celor 30 de ani
– mergeam la Baia Mare Balloon Fiesta şi pluteam petru prima oară cu balonul şi petreceam o după-amiază frumoasă cu nişte prietene
– vă povesteam despre muzica şi dansul mirilor de la nuntă, dar şi despre frustrarea schimbării numelui
– îmi plac balcoanele, dar îmi plac şi ferestrele
– vă încurajam pentru a nu ştiu câta oară să aveţi grijă de voi şi să nu vă fie ruşine să mergeţi la psiholog
– în timp ce freelancingul nu-i pentru mine, întrebam dacă aţi angaja un fost puşcăriaş
– vă mai arătam un perete din sufragerie
– eram speaker pentru a doua oară la o conferinţă Avon

Noiembrie

– îmi place franceza şi fabulam într-un post că poate într-o altă viaţă oi fi fost franţuzoaică
– am mâncat peşte (mul peşte) şi n-am murit
– am revenit la expoziţiile mele colectând momente speciale
– eram nevastă de vreo doua luni şi deja dădeam sfaturi, drept pentru care am făcut o banana bread – cea mai bună chestie pe care ştiu eu s-o fac la ora actuală
– mă intriga învierea din morţi a unor personaje din filme, seriale şi cărţi şi mă întrebam oare cum ar fi dacă aş trăi o experienţă asemănătoare
– vă povesteam cum vecinii mei mă cred depanator
– treceam prin faţa blocului unei foste prietene şi momentul m-a inspirat să meditez la moartea unor prietenii
– vară-mea ne-a cumpărat bilete la One Republic, ceea ce m-a făcut să scriu despre senzaţiile pe care numai un concert le poate trezi în mine

Decembrie

– două chestii notabile: am făcut primul accident (sper că şi singurul) numai din prostia mea. Nu m-am iertat încă pentru el, dar sunt conştientă că am avut noroc şi că putea fi mai rău. Iar al doilea lucru: mi-am îndeplinit dorinţa de a vedea artificiile de Revelion la Londra.
– am primit şi pozele de la nuntă şi v-am arătat cum am fost machiată şi îmbrăcată, cum ne-am întâlnit şi cum am plâns la biserică din cu totul alt motiv decât cel pe care îl bănuiau preoţii.
– în rest… un post despre legea împotriva atingerilor, despre activităţile pe care le poate face o femeie de una singură şi despre recenta pasiune pentru hărţi.

Cum spuneam, 2013 a fost un an bun. Tot ce-mi doresc e ca şi 2014 să fie măcar atât de bun ca el, dacă nu ca 2012. Şi pentru că scriu la articolul ăsta de anul trecut, de pe 30 decembrie mai precis, îl public fără poze azi, 2 ianuarie, 2014, dar trişez şi-l pun pe data de 31. Ca să avem o incheiere la momentul care trebuie.