Cred că în Timișoara oamenii ar fi făcut ceva
Dupa una rece despre Timișoara, urmează și una caldă:
Oricât aș încerca să stau departe de comentarea evenimentelor care înflăcărează țara săptămânile astea, oricât mă abțin să-mi exprim părerile vis-a-vis de Roșia Montană, maidanezi sau violuri în plină zi, tot vreau să spun ceva. Legat de ultimul subiect că pentru cel din mijloc sunt exact de aceeași părere și 100% de acord cu Ddunia.
Mă îngrozesc când citesc ce se întâmplă în București. Cu foarte puține și rare excepții, n-am auzit de agresiuni în Timișoara de felul celor din capitală. Cu atât mai mult, n-am auzit ca nimeni să nu intervină. Dacă eu n-am auzit, nu înseamnă că nu se întâmplă și la noi, dar mă oripilez când citesc pe la bloggeri bucureșteni că și lor li s-a întâmplat (citiți la Ioana).
Mai mult, am asistat la un incident când unei femei i s-a furat poșeta chiar în fața blocului meu. Dar niște bărbați care pierdeau vremea prin apropiere au luat-o la fugă dupa el, l-au prins și l-au bătut de i s-a luat de furat poșete. La fel și când un tampit își bătea nevasta în plină stradă, în plină zi, de față cu fetița lor care plângea. Eram la magazin, cumpăram pâine și vânzătoarea a ieșit și a început să țipe la bătăuș. Eu am început să țip la el. La scurt timp a venit și poliția și l-a imobilizat, l-a sprayat puțin să-l calmeze și l-au dus la secție. în București, poliția nu vine când i se semnalează, când e chemată. Chiar atât de nepăsători să fie bucureștenii, chiar atât de dezumanizați, de preocupați de propria persoană sau de răi?
Repet, nu știu dacă în Timișoara se întâmplă ca oamenii să stea pe margine și să privească, să treacă nepăsători întorcând capul, știu doar că la Timișoara oamenii sunt mai săritori, mai atenți la cei din jurul lor, mai dispuși să își pună viețile în pericol pentru a-i ajuta pe alții. Numai când mă gândesc la câte acte de curaj a făcut tatăl meu, cum a intrat în case incendiate și cum a scos oameni din mașini accidentate…
De doua ori am chemat Politia la 112 si de fiecare data a venit. O data o tiganca a furat unui batranel ochelarii, batranelul a prins-o de picior (el era intins pe jos) si nu i-a mai dat drumul. Am vazut faza si imediat am sunat. Cei de la 112 mi-au raspuns ca au primit deja mai multe telefoane si sunt pe drum. In maxim 5 minute au fost acolo. A doua oara am vazut o altercatie intre un taximetrist si un sofer parcat pe loc de taxi. Nu stiu ce au discutat (evident soferul era vinovat), dar la un moment dat taximetristul incerca sa-l pocneasca pe sofer prin geamul lasat. Am sunat si in cateva minute era politia acolo. Din pacate nu acelasi lucru pot spune despre Politia Comunitara. Niciodata nu mi-au cerut datele de buletin.
La fel e si in Baia Mare. Politia e destul de prompta. Nu de putine ori oamenii au interventi in aplanarea unor conflicte sau chiar si in imobilizarea unor infractori. Poate in Bucuresti e si frica fata de ce ti-ar putea face ala.
Timisoara este mult mai linistita decat Bucuresti. Oamenii sunt mai calmi, si desi se spune ca nu suntem saritori, nu este chiar asa.
Voi face totusi o mentiune (exprima totusi parerea mea personala) prin care nu doresc de jignesc lumea din bucuresti (si eu totusi tot de aici sunt, tot aici traiesc): nu mai este ce a fost cu acest oras, au ajuns sa migreze si multe persoane dubioase (ca sa nu le zic de fapt scursori), sunt oameni din cei mai periculosi, in anumite zone si la anumite ore ti se increteste pielea de ce poti vedea, orasul pute si prin multe cladiri se desfasoara multe activitati pe care cu creierul nu le-am putea concepe. Lipsa de empatie si actiune pentru semenul nostru aflat intr-un potential pericol vine nu doar din lasa-ma sa te las, ci din pura frica. Dar si cei care primesc ajutor sunt tematori si au senzatia ca vrei sa le dai una-n cap. Nu am moaca de hot si nici colorata nu-s (mai sunt si mignona) dar am cateva exemple cum ar fi doar acesta: in statia de autobuz am vazut o doamna gravida ce de-abia respira si era toata transpirata, ce incerca sa se sprijine de un gard; tocmai cumparasem o sticla de apa si m-am dus sa o intreb daca pot sa o ajut cu ceva si sa ii ofer apa; mi-a spus ca nu este nevoie pe cel mai temator ton cu putinta iar sotul ei a aparut cu o apa de undeva din lateral si a intrebat-o despre mine “asta ce vrea?” si mi-a tipat sa dispar.
In ceea ce priveste atacul, molestarea, jignirea, atentarea, tentativa de viol si violul – vor fi prezente mereu atata vreme cat atacatorii nu au frica de consecinte. Nu au frica nici de lege dar nici de spiritul civic din societate. Nu ii arata nimeni cu degetul, nu rade nimeni de ei in public, nu sunt stigmatizati prin niciun mijloc, nu sufera socialmente vorbind. Societate murdara cu oameni bolnavi, raiul pe pamant al tuturor nesimtitilor. Sunt pro castrare chimica cu consecinte directe si personale asupra atacatorului.
offff….naspa.
si in cluj parca in ultima vreme sunt tot mai multi tigani in unele cartiere si tot mai multi cersetori (mai ales pe mijloacele de transport). nu stiu incotro ne indreptam 🙁
A fost cam greu să stăm departe de evenimentele din ultimul timp.
În Bucureşti toată lumea e pe fugă, numai poliţia nu fuge după infractori. Aici toţi privesc drept în faţă şi nu mai văd/aud nimic altceva. Bucureşteanului i s-a scârbit de oameni, de hoţi şi de poliţie, poate d-asta nici nu mai reacţionează. Reacţionează doar atunci când el e personajul principal.
La Timişoara am fost martor semi-ocular al unui caz superb petrecut în faţă la KFC-ul din centru: bogdyguardul BGS de la KFC lovise (de fapt a trântit pe jos) 2 boschetare, una din ele cam de 8 ani, cealaltă mai mare, adolescentă; erau cu un băiat de vreo 16 ani şi el. Cea mai mică căzuse destul de rău şi era plină de sânge. Noi am ajuns la faţa locului ceva mai târziu, când boschetarii stăteau sprijiniţi de un pom şi aşteptau. Am aflat că aşteptau poliţia pentru că un bărbat (de vreo 28 de ani maxim) aflat pe terasa KFC s-a dus la bodyguard, i-a spus să se oprească şi a sunat la poliţie. Apoi a venit poliţia şi au plecat toţi la secţie: bodyguardul, cei 3 boschetari şi bărbatul ca martor împreună cu prietena lui.
Din câte am înţeles de la barmanii terasei unde eram noi, bodyguardul nu era la primul incident de gen.
Deci în Timişoara se poate!!!
E şi o vorbă. Timişoara e mai aproape de Vest!
Oamenilor le este frica sa se bage, pentru ca agresorii sunt, de cele mai multe ori, persoane care par deja certate cu legea, fara teama de consecinte.
Ieri am vazut un barbat cat muntele, cu un copil de vreo 2 ani pe umeri, alergand turbat dupa un caine maidanez care nu ii facuse nimic. Nimeni nu l-a oprit, desi exista si pericolul sa isi scape copilul de pe umeri, pentru ca sarea saracul ca o mingiuta la fiecare pas facut de barbat.
Nu se poate compara un oras cu peste 2 milioane de locuitori cu un oras de provincie, unde lumea are alt ritm, si altfel trece viata. In Bucuresti e fiecare pentru el, legea junglei. Asa este in orice oras mare – cu cat este mai populat cu atat lumea devine mai nepasatoare…
Da, subscriu la cele scrise de GAGOY, insa nu poti sta (eu cel putin) sa vezi cum o femeie este batuta in plina strada, cavezi doamne, e sotul ei si se impaca ei pana la urma, desi mi sa intamplat un astfel de episod, in Bucuresti, si dupa ce “l-am corectat” putin pe individ care isi lovea sotia cu picioarele, ea a chemat politia, dar nu pentru ca fusese agresata ci pentru ca politia sa ma amendeze pe mine! Norocul meu a fost ca au mai fost martori si agentii au inteles despre ce era vorba, ca daca se luau dupa ea, pe care o scapasem din mainile ordinarului, luam cel putin o amenda! Asta nu ma descurajeaza insa, si imi place sa cred ca daca maine mama sau cineva drag ar fi intr-o situatie nefericita, cineva va sari in ajutor!