Cred că în Timișoara oamenii ar fi făcut ceva

Dupa una rece despre Timișoara, urmează și una caldă:

Oricât aș încerca să stau departe de comentarea evenimentelor care înflăcărează țara săptămânile astea, oricât mă abțin să-mi exprim părerile vis-a-vis de Roșia Montană, maidanezi sau violuri în plină zi, tot vreau să spun ceva. Legat de ultimul subiect că pentru cel din mijloc sunt exact de aceeași părere și 100% de acord cu Ddunia.

Mă îngrozesc când citesc ce se întâmplă în București. Cu foarte puține și rare excepții, n-am auzit de agresiuni în Timișoara de felul celor din capitală. Cu atât mai mult, n-am auzit ca nimeni să nu intervină. Dacă eu n-am auzit, nu înseamnă că nu se întâmplă și la noi, dar mă oripilez când citesc pe la bloggeri bucureșteni că și lor li s-a întâmplat (citiți la Ioana).

Mai mult, am asistat la un incident când unei femei i s-a furat poșeta chiar în fața blocului meu. Dar niște bărbați care pierdeau vremea prin apropiere au luat-o la fugă dupa el, l-au prins și l-au bătut de i s-a luat de furat poșete. La fel și când un tampit își bătea nevasta în plină stradă, în plină zi, de față cu fetița lor care plângea. Eram la magazin, cumpăram pâine și vânzătoarea a ieșit și a început să țipe la bătăuș. Eu am început să țip la el. La scurt timp a venit și poliția și l-a imobilizat, l-a sprayat puțin să-l calmeze și l-au dus la secție. în București, poliția nu vine când i se semnalează, când e chemată. Chiar atât de nepăsători să fie bucureștenii, chiar atât de dezumanizați, de preocupați de propria persoană sau de răi?

Repet, nu știu dacă în Timișoara se întâmplă ca oamenii să stea pe margine și să privească, să treacă nepăsători întorcând capul, știu doar că la Timișoara oamenii sunt mai săritori, mai atenți la cei din jurul lor, mai dispuși să își pună viețile în pericol pentru a-i ajuta pe alții. Numai când mă gândesc la câte acte de curaj a făcut tatăl meu, cum a intrat în case incendiate și cum a scos oameni din mașini accidentate…