Teatru: The Full Monty

Am așteptat cu nerăbdare începerea stagiunii la Teatrul Național pentru că sunt câteva spectacole pe care vreau musai să le văd. Unul dintre ele e Prometeu înlănțuit, dar, din păcate, luna aceasta îmi sare rândul pentru că nu pot să merg. Dar luna viitoare, nu mai ratez. Altul era The Full Monty, pe care l-am văzut deja aseară.

Dacă vi se pare cunoscut numele, e de la film. Răzvan Mazilu l-a pus în scenă pentru teatru, iar textul îi aparține lui Terrence McNally.

Nu m-am dus total nepregătită, deși au fost elemente care m-au luat prin surprindere. Știam subiectul pentru că am văzut filmul, care nu pot spune că m-a dat pe spate. Da, ideea e năstrușnică – mi-am amintit de alt film, Despre oameni și melci, care, mi-am dat seama aseară, are o grămadă de asemănari cu Full Monty – personajele sunt pestrițe și foarte realiste, dar nu mă gândesc la el ca la un film pe care l-aș recomanda sau pe care l-aș revedea. Cu spectacolul de teatru însă e altă poveste. Am râs aseară cât n-am mai râs demult. Poante bune, deși mi s-a părut că replicile ar fi putut fi adaptate mai bine la traducerea din engleză, muzică, decoruri absolut surprinzător de frumoase, costume din ce în ce mai potrivite – da, mi-a plăcut. Cu fiecare reprezentație din Sala Mare a Teatrului sunt tot mai impresionată. Nu știu cum stăteau lucrurile în anii precedenți, că până la colaborarea asta, n-am mai fost demult la în Sala Mare și oricum nu observam decorurile și recuzita. De-asta mă tot mir atâta când văd mobilă frumoasă, nouă, nu de-aia învechită, folosită și refolosită până la refuz. Revenind la Full Monty, l-am revăzut pe Victor Manovici în rolul unui stripper gay, la fel de agitat ca în M-am hotărât să devin prost (mă tot minunez de unde poate să aibă atâta energie să sară în fel și chip pe scenă), l-am revăzut pe Cristian Rudic (pe care-l știam din Văduva veselă) și pe Ion Rizea în rolul unui soț ținut sub papuc de nevastă, obișnuit cu treburile casei. Pe Richard Balint e prima oară când îl văd pe scenă, dar nu pot spune că a fost magistral. A cântat, a dansat, a glumit, s-a bătut, s-a agitat, dar parca nu m-a convins. Nu același lucru îl pot spune despre Matei Chioariu, care și-a jucat rolul foarte credibil. Și pentru că suntem la capitolul „preferați”, să nu cumvă să uit să o menționez pe Gabriela Popescu, foarte vesela interpretă a lui Jeanette.

Dacă nu știți despre ce-i vorba, Full Monty e povestea a 6 bărbați rămași șomeri în urma închiderii unei oțelării. Căutându-și de lucru fară succes, la un moment dat, unul dintre ei, Jerry, vine cu ideea strălucită de a se apuca de striptease, pe motiv că ei sunt bărbați adevărați, nu cei de la The Chippendales. Și e sigur că vor face 50 000 de dolari pentru că ei vor merge până la capăt. Adică jos cu toată textila. Se antrenează, învață mișcarile lascive și lasă la o parte orice inhibiție pentru atingerea scopului. Fiecare are propriile probleme, propriile bătăi de cap, așa că povestea nu e numai despre striptease, ci și despre viețile lor departe de a fi perfecte.

Următorul spectacol The Full Monty se joacă pe 18 octombrie și poate ați vrea să nu-l ratați. Îl recomand cu căldură.

Later edit: trailer: