Cine îi mai mulțumește unei super-femei?
Mai corect ar fi fost să întreb cine mai (re)cunoaște o super-femeie în ziua de azi? Cine îi mai mulțumește? Cine mai apreciază tot ce face o super-femeie?
Nu știu ce înseamnă pentru voi o super-femeie, cum se conturează ea în imaginația voastră, la ce vă gândiți prima oară când auziți expresia, dar sper din suflet că nu are o conotație negativă, că nu vă gândiți la Body & Soul și ale lor Super femei, sau la fantastica Wonder Woman, fictivă și imposibilă.
Sper că vă gândiți la o femeie adevărată, la una pe care o cunoașteți, pe care o vedeți zilnic și căreia îi spuneți de zeci de ori: „Nu știu cum reușești.” ( să le facă pe toate, să împace serviciul cu viața de familie, distracția cu responsabilitățile). Eu am pierdut super femeia din viața mea, dar n-o să uit în veci pururi cum venea de la serviciu la ora două dup-amiaza, cum își schimba hainele și cum se apuca să facă de mâncare. Și când terminam de mâncat, strângea, curăța și se apuca de cusut. Până la miezul nopții când se clătina pe picioare de oboseală. Nu se culca înainte de a lăsa casa lună și bec, oricât de somn i-ar fi fost, oricât de sfârșită s-ar fi simțit. Dacă stau să mă gândesc bine, nu cred că în comparație cu ce făcea mama mea aș putea numi pe altcineva super-femeie. Asta nu înseamnă că nu am cunoscut altfel de super femei. Doar că ele excelau pe alte planuri și nu de puține ori m-am întrebat oare cum reușesc să facă tot ce fac. Marele meu regret e că niciodată nu i-am spus mamei mele cât am admirat-o. Nu i-am spus pentru că n-am conștientizat toate eforturile pe care le-a făcut, pentru că eram preocupată de treburile mele de adolescentă sau de studentă. Și-acum, când îmi dau seama cât de greu trebuie să-i fi fost, când văd eu cât de epuizant e să ai un serviciu și să ai grijă și de-o casă… mi-ar face o adevărată plăcere să pot să-i spun din inimă mamei mele cât de mult o apreciez și cât de recunoscătoare îi sunt pentru tot ce-a făcut. Din păcate eu nu mai pot face asta, cel puțin nu cu ea. V-aș îndemna să nu ratați nici o ocazie de a vă aprecia mamele sau pur și simplu pe oricare femeie din viața voastră care merită laudele și recunoștința voastră sinceră.
Desigur, puteți face asta în maniera clasică, prin cuvinte rostite, printr-un buchet de flori, printr-un bilețel strecurat în poșetă sau printr-o aplicație pe Facebook. Indesit, în colaborare cu Ariel, unul dintre brandurile mele de suflet, care întotdeauna a apreciat femeia și i-a ușurat munca cu ajutorul produselor de calitate, a dezvoltat o aplicație-concurs prin care oricine poate recomanda o super-femeie. Pe lângă faptul că o vei face să se simtă specială și apreciată, ea poate câștiga apariții în reviste glossy (evident și o ședință foto profesionistă), produse Ariel și o grămadă de alte surprize. Chiar de n-ar fi premiile, acea femeie merită să știe că o apreciezi, că îi mulțumești și că e o super-femeie. Indesit recomandă Ariel, detergentul pentru super-femei. Intră pe pagina de Facebook Ariel și nominalizează o super-femeie de lângă tine. (Atenție, e musai ca ea să aibă cont de Facebook pentru a o putea nominaliza).
eu pe mama mea o consider super-femeie!o iubesc mult si o apreciez pentru toate eforturile pe care le-a facut si le face pentru noi.
cred, şi cred cu tărie că fiecare femeie din ziua de azi este o super femeie. chiar dacă nu mai coase, calcă şi spală ca pe vremuri că de … trăiască cine a inventat maşina de spălat, materialele care nu trebuiesc călcate şi producţia de masă. dar, o femeie cu servici (obligaţiile slujbei sunt azi mult mai solicitante ca pe vremuri), cu soţ şi copii are destul de multe pe cap, o mâncare trebuie făcută, o curăţenie în casă trebuie menţinută şi nu toate ne putem permite menajere aşa că … toate suntem super femei.
Sunt foarte frumoase şi emoţionante cuvintele despre mama ta, Andreea! Păcat că nu le poate citi!
subscriu si eu…. si imi pare rau…
Nasa mea este o super femeie!
Eu sunt inconjurata de super femei! si asta imi da si mie chef si putere sa devin o super-femeie!
“cine mai (re)cunoaște o super-femeie în ziua de azi?” Cred ca toti cunoastem super-femei, doar ca uitam sa le spunem sau uita sa ne spuna. Nu stiu daca mai este ceva iesit din comun, in societatea de azi, vrem nu vrem, fara falsa modestie, toate suntem super-femei, atata doar ca ne-ar prinde bine cateodata ca cineva sa ne recunoasca efortul si de ce nu…statutul.
Mama mea este, a fost si va fi mereu o super femeie!
Cred ca toate mamicile sunt eroine.
Tot mama e mama. Cum face ea din putin sa manance toata lumea si ea mereu o sa spuna ca nu ii este foame pana nu se satura toti.
o zi din viaţa unei super femei din zilele noastre: ajunge acasă de la job pe la 18. cumpărături făcute. copilul venit după o excursie de câteva zile, flămând. se pune repede grătarul, se feliează un piept de pui, se pudrează cu condimente şi se lasă la macerat, între timp se curăţa cartofii pentru piure. că tot a cumpărat nişte prune aruncă pe un alt ochi de aragaz alţi cartofi pentru nişte găluşti cu prune, de sezon, că tare ar fi bune. se aruncă un ochi prin casă, se adună lucruri pentru spălat, se face de o maşină, se porneşte maşina. între timp s-a încins grătarul, pieptul de pui zboară graţios spre tăblia încinsă. cartofii de piure aproape au fiert, în scurt timp e gata şi grătarul, se bate piureul şi cina e gata. se hrăneşte copilul, bărbatul, pe care l-ai trimis între timp după scorţioşoară şi pesemet. până mănâncă ei sunt gata şi cartofi pentru găluşti, îi cureţi, îi dai prin maşină şi aştepţi să se răcească un pic. parcă ar merge o pagină din Lolita, că te chinui de ceva timp să termini cartea aia care îţi place (Nabokov are un fel de scrie dureros de genial) şi nu-ţi place, că ai fată şi subiectul e cam sensibil chiar şi în zilele noastre când s-au văzut destule. gata cu Nabokov, amesteci cartofii cu făina, cu ouăle şi cu ce mai trebuie. scoţi o oală mai mare şi pui apa la fiert, până fierbe speli vasele şi faci ordine. rumeneşti pesmetul. începi să modelezi găluştile, 1-2-3 … 9, nu mai ai loc pe masă. apa fierbe. dai focul mic şi le arunci în oală, modelezi altele. un pahar de vin ţi-ar prinde bine, şi-o ţigară, meriţi o pauză. hop că au fiert găluştile, plutesc deasupra cu burta în sus, pot să mai stea câteva minute. termini paharul de vin şi ţigara, scoţi găluştile pe o strecurătoare şi le arunci pe celalalte. te apuci de modelat altele. tot aşa şi tot aşa. maşina a terminat, întinzi rufele,s-a făcut 10.30. nu-ţi mai e foame. faci ordine, e deja 11. soţul te felicită pentru găluşti. eşti bucuroasă că le plac. te duci la baie pentru duşul de seară. eşti obosită dar mulţumită. în casă miroase a scorţişoară şi a rufe proaspăt spălate. înainte de a adormi îţi aduci aminte de Nabokov, trebuie să-l termini odată. şi mai ai şi problema aia cu saltele ceramice, de la muncă, temperatura de lucru la 1700 despre care nu prea ştii cu ce se mănâncă. o să vezi mâine şi tot mâine până ajungi la servici ai timp să mai citeşti, în autobuz, câteva pagini. noapte bună.
Ce chestie…niciodata nu as fi putut sa-mi inchipui aceasta sintagma de “super-femeie” sa descrie vreo persoana de sex feminin aflata in apropierea unui aragaz sau a unei masini de spalat ! Pt mine o super-femeie e aia care reuseseste sa ma convinga pe mine sa spal vasele cu mana si sa spal pe jos in bucatarie si in baie, plus sa aspir si sa aranjez si ciucurii dela covor,si sa ma ofer dinproprie initiativa sa spal si geamurile si oglinzile, asa chiar fara sa imi spuna cineva sa o fac ! O super-femeie e cineva cu adevarat de temut !
PS On topic…a propos de adresat Multumiri unei super-femei: eu unei super-femei i+as spune ceva de gen, “Va multumesc pt increderea acordata competentei mele de a va fi de folos in indeplinirea acestor treburi casnice. Stiu ca nu am experienta, insa ma voi stradui sa ma inbunatatesc pe viitor. Raman al dvs preaplecat si etern loial servitor,…”
PS Mama mea ESTE o super-femeie. Nici macar nu a avut incredere in mine sa spal geamurile decat dupa ce am implinit 14 ani. M-a tinut la munca de jos cu aspiratul si aranjatul ciucurilor de lacovor asa cativa ani buni de zile, pe urma mi-a ingaduit sa promovez si la stersul prafului,mai inati de pe masut acu reviste,apoila vitrina,si abiala sfarsit de pe televizor si de pe rafturile cu obiecte fragile.Pe urma,am trecut examen de treapta la spalat ciorapii. A venit cateva luni bune sa maverifice in timp ce-i spalam, ca sa nu cumva sa dau rasol,si imi arata asa ce gresisem,si ma pune asa o iau de la capat. Si abia apoi a inceput sa ma lase sa spal si geamurile,ca efectiv nu avea incredere in mine,numai pe tata il lasa sa spele geamurile pana atunci, dar el stia sa-si spele singur ciorapiide mai multi ani, iar de aspirat avusese un stagiu de experienta deja mult mai solida decat mine. Doar la aranjat ciucurii de la covor mi-a zis mama ca eram mai constiincios decat tata. In bucatarie pe mine nu malasa sa punmanape vase, doar pe tata il lasa.
Acum, fac chestiile astea, mai putin ciorapii, (ca acum ciorapii ii bag la masina,lucru care pe mine mama nu ma lasa inainte, dar eu dau rasol, fiind acum asa de capul meu),si covorul,(ca nu am covor ci podele de lemn pe jos),si in apartamentul meu, dar daca nu aveam o colega de apartament de tip super-femeie, zau, nu faceam nimica,dar cu ea in apartament nu indraznesc sa chiulesc, si ea mi-a trasat din prima toate aceste sarcini !