Ce-mi lipsește pe blogurile voastre

–    O foarte lungă introducere –

A mai rămas foarte puțin până la închiderea lui Google Reader – sincer, am sperat că or să se răzgândească, ținând cont de valul de nemulțumiți care a năvălit după anunț – așa că, la fel ca toată lumea, am căutat un înlocuitor. N-am testat decât feedly și după ce m-am prins cum funcționează, m-am îndrăgostit de el. Nu doar pentru că poți să-i schimbi culorile după cum vrei sau pentru că îți oferă posibilitatea de a alege în ce fel vizualizezi articolele dintr-o categorie, nici pentru că aceleași shortcut-uri din Google Reader funcționează și la el,  ci pentru că sub fiecare post ai butoanele de Social Media. Toate într-un loc, care dacă sunt sincronizate cu conturile aferente, îți simplifică muncă și te ajută la promovarea altor texte, poze, melodii, știri, orice. Dar să vă fac o demonstrație. Așa arată postul meu în feedly:

Motivul pentru care l-am făcut parțial e că vreau ca oamenii să intre pe blog, să citească tot și să comenteze. Nu pentru trafic, deși e cumva contradictoriu ce zic. Cu feedly însă nici nu trebuie să intri pe blog, poți apăsa pe preview și ai tot textul acolo. Dar să revenim, ziceam de butoanele de sharing – sunt toate atât sub titlul, cât și sub articol. Iar dacă aveam o poză, pe ea era un P de la Pinterest. Nu știu dacă e și Instagram, pentru că nefolosindu-l, nu l-am căutat, deci nu-i simt lipsa. Așadar, cu toate butoanele astea, dacă cineva vrea să îmi promoveze articolul, o poate face direct din feedly, apăsând pe una dintre iconițele alea.

Doar că – și de aici de-abia începe postul meu să aibă legătură cu titlul – am butoane de Social Media și pe blog, astfel încât, dacă cuiva îi place postul meu suficient de mult, să-l poată da și altora să-l citească. Fie printr-un like, fie printr-un share, fie printr-un tweet, fie printr-un +1. N-am buton de Pinterest pentru că foarte puține dintre posturile mele cred că se pretează share-uirii pe Pinterest. Și exact asta îmi lipsește pe unele dintre blogurile pe care le citesc: aceste butoane de social sharing. Când am timp să o fac, cel puțin 70% din articolele pe care le citesc le-aș da și altora să le citească. Și-atunci m-aș bucura să pot apăsa pe un buton și gata, să dau vestea mai departe. Mi-ar mai plăcea ca butonul de Twitter să aibă forma: Titlu – link – via @, să nu trebuiască să copiez eu titlul și să pun userul, astfel încât bloggerul să vadă că i-am apreciat textul.

Apoi îmi mai lipsește pe unele bloguri, în special cele de pe blogspot, opțiunea de a comenta cu Nume și URL. Mulți refuză această opțiune din nu știu ce cauze, dar mi se pare mai fair să pot comenta lăsându-mi și eu linkul de la blog (care nu e pe blogspot). Și cu wordpress-ul era o problemă, că nu puteam comenta nicicum pe unele bloguri cu wordpress.com  în coadă pentru că îmi cerea nu știu ce parolă de la contul de WP. Și mi-a luat ceva timp să înțeleg că trebuie să-mi fac un cont de WP, deși aveam unul pentru Cuvintele din carți, ca să pot comenta cu numele și URL-ul dorit, dar asta nu e problema blogurilor voastre, ci a mea, ca-s mai înceată.

Îmi mai lipsește varianta de mobil a blogurilor, de a cărei împortanță nu mi-am dat seama decât când mi-am luat și eu primul smart phone. „Tomato, pune-ți un plugin de mobile, să te pot citi și de pe telefon”, îmi tot spunea Adizzy, dar eu am plecat urechea de-abia când m-am ciocnit de aceeași problemă cu blogurile altora. Dacă aveți teme noi, responsive (adică alea de își adaptează designul în funcție de aparatul de pe care sunt accesate), cu atât mai bine. Dacă nu, există o grămadă de plugin-uri pe care le puteți folosi astfel încât lectura de pe mobil să nu fie o corvoadă și să descurajeze cititorul, să închidă blogul și să plece.

Desigur, designul și funcționalitățile unui blog țin în totalitate de gusturile, plăcerile și nevoile bloggerului în cauză, doar că, dacă ții la publicul tău, la promovarea textelor pe care le scrii, poate n-ar fi rău să îți pese și de ei. 🙂