Serialul și filmul de vineri

Pfuu, ce multă vreme a trecut de când n-am mai scris despre un film! Adevărul e că dinainte să plec la Berlin și până acum, am văzut un singur film cap-coadă. Am mai început unul, dar vă zic de el când îl termin. Și pentru că în ultima veme mi-am petrecut timpul urmărind seriale, vă fac o recomandare nouă că iar am o obsesie pe care țin s-o predau cât mai multora.

Deci filmul de vineri e:

Iron Man (2013) – 5 *****

Fiind fană supereroi, cu precădere Iron Man și Batman, am așteptam filmul ăsta încă de când am văzut Iron Man 2, iar The Avengers nu mi-a potolit setea, ci a sporit-o. Dacă nu sunteți adepții genului, probabil veți trece peste această recomandare, da’ vă zic numai că nici eu n-am fost, dar am devenit. Robert Downey Jr are un farmec aparte care pur și simplu te vrăjește, fie că-i în rolul lui Tony Stark, fie că-i el însuși. Înainte de premiera filmului, dar și după, atât el cât și ceilalți actori din distribuție s-au plimbat pe la diverse talk show-uri TV pentru a promova filmul. Deși spun cam aceleași chestii, pe ici pe colo, în funcție de cât de inventiv e moderatorul, mai apare și o informație nouă. Vă recomand interviurile cu Robert Downey Jr la Jimmy Kimmel (atenție are 3 părți), la Jay Leno (1 si 2) la eNews, cu Gwyneth Paltrow la Ellen (1, 2) și la Jay Leno și cu toți la Jake Hamilton.

Ce trebuie să știți despre Iron Man 3? Ideea seamănă oarecum cu una dezvoltată în Batman Forever, când Jim Carey era The Riddler sau Edward Nygma, un mad scientist dat la o parte de Bruce Wayne. Cam așa e în Iron Man 3 Aldrich Killian – un mad scientist ignorat de Tony Stark, care se întoarce pentru a-și lua revanșa. La acest moment, Tony și-a construit deja o flotă de uniforme pe care nici nu trebuie să le îmbrace nimeni, sunt toate dirijate de Jasper. Epice sunt scenele în care Iron Man se împiedică și se împrăștie în bucățele sau când îl lovește un autobuz. Nici n-am cum să vă povestesc filmul mai mult, că-i unul din genul ălora care se trăiesc, nu se văd. Dacă nu v-a convins trailerul sau vreunul din filmulețe, poate mă credeți pe mine pe cuvânt că nu vă veți pierde timpul dacă-l urmăriți.

Serialul de vineri e:

Grimm – 5 *****

N-am mai dat până acum steluțe serialelor și nici nu cred că o voi face de acum înainte, da’ dacă l-am înghesuit și pe el în același post cu un film, păstrez formatul. Grimm e o recomandare venită de la Anca atunci când m-am declarat fană înfocată a altui serial: Once Upon A Time. Îmi zice ea: „Uită-te la Grimm că-i mai fain, e tot cu povești.” Și mă pun eu să mă uit, crezând că mă întâlnesc cu celebrele personaje ale Fraților Grimm. Când colo… vrăjitoare înfiorătoare la înfățișare, membre azvârlite pe ici pe colo și o grămadă de monștri. Sau Wessen, cum aveam să aflu că se cheamă. Ok, deci Grimm nu seamănă mai deloc cu Once Upon A Time, Anca omițând să-mi spună că-i cam horror-ish. Dar odată ce te obișnuitești, nu ți se mai pare nimic atât de înfricoșător, ba dimpotrivă, e ceva normal. Dacă ar fi să descriu pe scurt cum este serialul ăsta, v-aș spune că-i un fel de Buffy, spaima vampirilor, doar că nu-i o fată, e un tip și nu-s vampiri, sunt monștri – diverse animale, vrăjitoare, chiar și zombie.  Mai pe larg, Nick Burkhardt e polițist în Portland și la puțin timp după ce începe să vadă oameni transformându-se în alte vietăți, află că are un dar moștenit de la strămoșii lui – acela de a vedea ce alții nu văd: a doua natură a unor presupuși oameni. Bâjbâie prin rulota mătușii sale în încercarea de a desluși misterele acestui nou statut de Grimm. Nevoia îl apropie de unul dintre acești Wessen, Monroe, care e mai pașnic din fire și foarte amuzant. Cu timpul se împrietenesc și rezolvă cazurile împreună. Hank, partenerul lui Nick habar n-are despre ce poate vedea Nick și i se pare destul de ciudat că rezolvă cazuri inexplicabile. Juliette, iubita lui Nick, n-are nici ea vreo idee  în ce lume trăiește acesta și cu ce pericole se confruntă zilnic. Iar Căpitanul Renard, capul poliției din Portland, e și el un Wessen, destul de periculos pentru că face parte din familia regală. Asta cu familiile regale deja complică subiectul, deci nu mai înaintez cu poveștile, da’  chiar merită. Pe mine m-a ținut 2 zile lipită de laptop să văd ultimele 11 episoade din seria a 2-a, iar miercuri am văzut finalul de sezon care evident că s-a terminat lăsând lucrurile în aer ca să ne țină în suspans până la toamnă.

Și cam astea-s recomandările mele de săptămâna asta. Sper ca cea care vine să am măcar 2 filme despre care să vă vorbesc.