Filmele de sâmbătă
M-am decalat cu o zi, da’ nu-i bai, și sâmbăta sunt bune recomandările. 3 filme, niciunul de 5 stele.
Funny Face (1957) – 4 ****
Periplul meu printre filmele vechi a continuat săptămâna trecută cu Funny Face. Nu-l văzusem pe Fred Astaire în nici un film, am început să-mi doresc să îl văd, iar Audrey Hepburn în aceeași peliculă a fost un bonus și factorul decisiv în alegerea acestui film. I-am dat doar 4 stele pentru că ceva, nu știu exact ce, nu mi-a plăcut. O fi fost că Audrey mi-a plăcut mai mult în My Fair Lady sau în Breakfast at Tiffany’s, că acțiunea prea s-a precipitat către final și mi s-a părut că lucrurile s-au înghesuit într-o limită de timp… nu știu. Ce mi-a plăcut deosebit de mult a fost faptul că deși datează din 1957, subiectul acestui film e super actual: lumea superficială a modei și a manechinelor vs. femeile interesate de cărți și discuții filosofice. Jo Stockton e o vânzătoare într-a cărei librărie intra cu forța o gașcă de oameni pregătiți să fotografieze o fată într-un mediu intelectual. Deși ea n-are nici o treabă cu cărțile, da’ dă bine să pară mai inteligentă. Așa că echipa o dă afară pe Jo din propria librărie până își face treaba. Singurul care se obosește să-i dea explicații e fotograful Dick Avery. Tot el este cel care o convinge pe directoarea unei reviste că ștearsa librăreasă ar fi alegerea perfectă pentru a reprezenta publicația la Paris. Iar pe Jo o convinge să accepte corvoada de a fi manechin, promitându-i că o duce la Paris, acolo unde, spera ea să-l întâlnească pe unul dintre fondatorii empaticalismului. Funny Face e musical, Audrey cântă și dansează, Fred și el – e minunată scena dansului cu umbrela. Dialoguri amuzante și inteligente, un film potrivit pentru weekend.
Nothing but the Truth (2008) – 4 ****
Am dezvoltat subiectul lui într-un post dedicat. Nu mai revin asupra lui. I-am dat 4 stele pentru că dacă a reușit să stârnească în mine asemenea reacții e un film care și-a atins scopul. Nu-mi place Kate Beckinsale în mod deosebit, nici Matt Dillon, da’ o să-i țin minte pentru Nothing but the Truth.
Girl in Progress (2012) – 3 ***
L-am pescuit de pe homepage-ul IMDB-ului la momentul la care a apărut. M-am uitat la trailer, mi-am zis că-i un film ușurel, pentru fete, l-am pus în listă și l-am ales numai ca să îl șterg de pe ea, pentru că nu-mi mai aduceam aminte bine ce văzusem în trailer. Mi-am zis că-i fimul potrivit care să însoțească acțiunile de uscat și întins părul. Doar că s-a dovedit a fi mai mult de-atât. Am rămas foarte plăcut impresionată de subiect, de jocul actrițelor, de dialoguri. Deși previzibil și urmărind o rețetă tipică a filmului american, mi-a plăcut mult. Pe scurt, Girl in Progress e povestea unei femei cam neobișnuită să fie mamă, rămasă cumva la vârsta de 17 ani, la care a a și avut-o pe fiica ei. Total iresponsabilă și distrată, își petrece timpul între restaurantul la care lucrează și idilele amoroase. În acest timp, stâlpul familiei e Ansiedad, fiica ei, mult mai responsabilă, matură și cu capul pe umeri decît maică-sa. Bună la învățătură, dintr-o temă dată la școală, își face un plan de emancipare menit să o scape de mama ei. Și ăsta-i un film bun de weekend.
Pentru alte recomandări de filme, vă aștept la sfârșitul săptămânii viitoare, fie c-o fi vineri, fie sâmbătă.
10 Comments
Iuliana
Nothing but the Truth o sa-l vad in seara asta, mai ales pentru ca mie imi place teribil Kate Beckinsale . Multumesc de recomandare 🙂
cotos
Primul recomandat nu mi-a placut, nu s-a pliat gustului meu. Girl in Progress e destul de interesat, insa clar e un film de categoria B. Nothing mi se pare un film exceptional, pe aceasta o recomand tuturor.
Lavinia
M-am uitat la Girl in Progress si mi-a placut. E un chick flick mai evoluat, asa:)) La Eva Mendes m-as uita cu orele. Imi place de ea de mor. Mare plus pentru coloana sonora.
Tomata
hehe, asa mi s-a parut si mie. si ai dreptate cu Eva Mendes, e o superba. 😀
Laura C.
Am vazut ”Girl in Progress”, mi s-a parut dragut, dar plin de clisee. Asa cum aproape toate filmele romanesti au ca subiect comunismul, cam toate comediile americare se invart in jurul virginitatii.
”Nothing but the truth” pare interesant.
Tomata
adevarul e ca au un fix cu asta. fiecare popor cu problemele lui :))
lala
Girl in Preogress l-am vazut si chiar mi-a placut.
Nothing but the truth este inca pe lista.
Vienela
Am vazut candva un film cu Fred Astaire. Nu imi amintesc absolut nimic, in afara de dansul care ma cucerise. Toata ziua topaiam prin casa, incercand sa il imit. :)) Trebuie sa mai vad un film cu el, sa imi dau seama daca imi mai place sau nu. 😉
Ana
Revin cu un multumesc pentru ca am vazut filmul Funny Face si mi-a placut foarte mult 😀
Pingback: