Regretele dinaintea morții

Evenimente recente din viața mea mă duc din nou cu gândul la moarte. Sunt iarăși în locul ăla în care eram acum vreo doi ani, iarăsi cu sentimente de vină, cu remușcări și cu o grămadă de „nu știu ce să fac” ce-mi fac sufletul și mintea ferfeniță. Nu, n-am încredere că 2013 va fi un an bun, oricât de optimistă mi-ar plăcea să fiu. Și mi-am adus aminte de un link pe care l-am găsit pe blogul Ligiei și pe care l-am salvat în drafturi pentru a scrie cândva despre el. Azi e cândva-ul ăla.

Articolul spune că o asistentă a înregistrat cele mai des întalnite regrete ale oamenilor înainte ca aceștia să părăsească lumea asta și le-a notat pe blogul ei personal. Așa cum le-au preluat și cei de la theguradian.co.uk, le preiau și eu și le adaptez pentru voi. Pentru ca mai apoi să le discutăm puțin împreună, atât cât ne pricepem. Așa că acesta e un exercițiu (cam macabru) de imaginație: „Care ar fi regretul tău, dacă azi ar fi ultima ta zi?”

1.    „Aș fi vrut să am curajul să trăiesc mai mult pentru mine, așa cum mi-ar fi plăcut mie, nu cum s-au așteptat alții să o fac, nu după cum mi-au dictat alții.” – cred că n-aș putea fi „acuzată” vreodată că am trăit viața pe care mi-au impus-o alții. Desigur, fac și concesii și compromisuri, cine nu face? Însă să joc cum cântă alții e împotriva tuturor principiilor mele, dar mai ales a libertății.

2.    „Aș fi vrut să nu lucrez atât de mult.” – ce pot să zic? Am scris de nu mai știu câte ori pe blog și-am spus-o la nu știu câți oameni: muncesc doar cât e nevoie, să-mi asigur traiul, să nu mă plictisesc acasă, să fac ceva util. Nu îmi doresc o carieră, nu-mi doresc responsabilități, nu vreau să fiu șefă, nu vreau să îmi petrec viața la lucru. Nu-i condamn pe cei care o fac, însă am convingerea că ei vor fi cei care la sfârșitul vieții vor avea regretul ăsta. Nimic din ce câștigi pe pământ nu iei cu tine în mormânt.

3.    „Aș fi vrut să am curajul să-mi exprim sentimentele” – chiar dacă nu spun toată ziua „te iubesc”, oamenii importanți din viața mea știu ce simt. Așa cum a știut și a aflat și tatăl meu înainte să moară.

4.    „Aș fi vrut să păstrez legătura cu prietenii mei” – nu spun că-s campioana ieșirilor în oraș săptămânal cu prietenele la o cafea (deși ăsta e unul dintre planurile mele pe 2013), însă am prietene pe care le cunosc de la 3-4-5-6 ani, am prietene din generala cu care mai ies din când în când la o clătită, prietene din liceu la care am fost la nuntă și care vor veni la nunta mea, să nu mai vorbesc de cele din facultate sau cele cunoscute pe la joburi. Și cum blogul mi-a adus și el o grămadă de prietene, mă bucur că există Internetul și dacă nu ne vedem atât de des, măcar vorbim și păstrăm cumva legătura online.

5.    „Aș fi vrut să-mi permit să fiu fericit” – asistenta completează „mulți oameni nu și-au dat seama că fericirea e o alegere. S-au ancorat în tipare cunoscute și-n obiceiuri fără să iasă din zona de confort. Teama de necunoscut, de schimbare i-a făcut să se prefacă fericiți atât în fața prietenilor și familiei, cât și în sinea lor.” Nu știu ce să spun aici decât că-i foarte, foarte greșit să procedezi așa.


Eu mi-am spus părerile,  care sunt ale voastre? Care ar fi regretul vostru dacă ar fi să mai aveți o zi de trăit.

36 Comments

  • lala

    pana la aceasta varsta nu prea am regrete.probabil doar faptul ca mi-as dori sa petrec mai mult timp cu cei dragi, cu familia, insa distanta e prea mare si nu ne permite acest lucru!

  • anatati

    Nu vreau să exagerez, dar dacă aş muri mâine nu cred că aş regreta absolut nimic. Adică aş regreta faptul că mor, moartea în sine, faptul că nu-mi voi vedea copilul crescând, că nu voi mai bea un pahar de vin cu soţul meu; chestii din astea. Dar nu aş schimba absolut nimic din ce-a fost.

  • bloodie

    O să regret mereu faptul că mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul că mai am timp. Într-o zi… n-o să mai am. Și nu știm niciodată cât de repede sau de târziu vine acea zi.

  • vienela

    As regreta ca uneori am fost prea serioasa si ca m-am luat prea in serios. In rest, nu regret nimic. Au fost alegerile mele de viata si in general am facut cam ce am vrut cu viata mea.

  • dojo

    Amandoi am inceput sa vedem viata altfel in ultimii ani. Avem un stil de viata care nu e vazut bine de toata lumea, muncim cat consideram OK pentru a ne permite una-alta, tinem mult la fericirea noastra si, asa cum spun si altii, asta este un mod de viata, nu o chestie de neatins. Poti alege sa fii fericit sau poti alege sa te simti mizerabil.

    Nici eu nu am niciun regret, pana la urma nu poti schimba trecutul, dar poti schimba ideile pe care le ai despre lume.

  • cotos

    Daca ajungi la final sa regreti inseamna ca nu ai trait degeaba..Nu regret nimic, toate s-au intamplat cand au trebuit si cu un scop anume…Eu regret ca s-a desfiintat echipa de fotbal, iubirea vietii mele..

  • n.

    1. e cumva mai complicat.. eu mi.am ales facultatea cu mintea si cu un sfert-jumate de inima, nu cu toaaata inima si asta din cauza ca traim aici, si aici profii (pentru ca asta as fi sfarsit sa fac la finele Literelor) nu ajung sa aiba viata fabuloasa pe care o visez eu pentru mine.. nu neg ca s.ar putea sa.mi schimb opinia
    2. e ok, desi mi.s printre oamenii care isi iau drept repere deadlineurile
    3. multe, deja prea multe amintiri penibile am din cauza ca “am avut curajul de a-mi exprima sentimentele” :))
    4. o colega din scoala generala, o colega-doua din liceu, <5 oameni cunoscuti prin tabere, voluntariate.. nu.i prea bine, stiu, dar sper sa scap de talentul de a ma imprieteni cu toti oamenii dintr.o camera in primele 30 de minute pentru ca mai apoi, gen 4, 8 ani, sa fiu singura in camera aia
    5. tre' sa ma gandesc mai mult la asta..

    o zi minunata iti doresc!

    • Tomata

      detaliat 🙂 din pacate asa-i cu facultatile. la noi in fiecare oras universitar sunt cam aceleasi chestii care se studiaza. nimic mai rasarit, nimic mai interesant. am auzit de materii prin germania care m-au uimit, nici macar nu ma gandeam ca exista asa ceva.

  • Ela

    Sunt “torn apart” intre daca ar trebui sau nu sa vad mai mult din lume. Daca niciun om nu a zis asta pe patul pe moarte chiar o sa ma gandesc ca poate nu e asa un lucru important. In rest niciun regret pana acum. Vad ca e tema recurenta si-n comentarii. Poate fiindca suntem tineri si nu am facut compromisuri pana acum

    • Tomata

      ah, sunt sigura ca oamenii astia au calatorit suficient cat sa nu aiba regretul ca n-au vazut lumea. asistenta e australianca, si tare ma indoiesc ca australienii stau numai pe continentul lor 🙂

  • Oana

    Desi n-am pic de instinct matern, cred ca daca as stii ca o sa mor as regreta ca n-am avut un copil la care sa-i arat tot felul de chestii, sa vorbesc cu el despre carti si sa-i spun ce importante-s calatoriile, cum a facut tata cu mine.
    Si mi-ar parea tare rau ca pur si simplu nu mi s-a dat destul timp. Oricat de mult as sta cu cei dragi, tot se poate mai mult, mai bine, mai fain.

  • Miss I.

    Regret că nu le-am spus anumitor oameni cât de mult îi admir și câte am învățat de la ei. Și, dacă ar fi să mai am o zi de trăit, aș regreta toate cărțile necitite, toate locurile în care nu am fost și toate momentele petrecute enervându-mă sau stând supărată, în loc să zâmbesc și să mă bucur de oamenii dragi.

    • Tomata

      tuuu, asta cu cartile o am si eu. ar ramane atat de multe carti necitite… chiar daca pare o prostioara sa te gandesti ca ele ar fi asa un lucru important, dar uite ca sunt. 😛

  • lili

    aş regreta foarte multe. de exemplu că n-am avut curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum aş fi dorit. imi place să cred că n-avut şansă dar … nu-i întodeuna aşa. a … şi mai sunt nişte hotărâri pe crare iaraşi n-avut curajul să le iau iar acum e prea tărziu. are careva curajul să răspundă sincer la o simplă întrebare FACE CEEA CE ŞI-AR FI DORIT SĂ FACĂ?

    • Tomata

      imi pare tare rau sa aud ca nu ai avut curajul de a trai cum iti place tie. de ce nu traiesti acum cum iti place? o singura viata avem. de ce s-o traim pe cea care ne-o impune cineva sau pe care o hotaraste altcineva pentru noi?
      eu fac foarte multe dintre lucrurile pe care mi le doresc. am facut un scop al vietii din a-mi indeplini dorintele. si crede-ma ca e minunata filosofia asta.

  • raftul cu FILME

    Foarte profund punctul 5. Spui că asistenta a completat prin faptul că nu ne dăm seama că fericirea e pur şi simplu alegerea noastră. Ei bine, nu e întodeauna aşa. Cei care au văzut “The Pursuit of Happyness” (2006) cu Will şi Jaden Smith or să îmi dea dreptate.

  • frmshk

    Eu cred că, cu toată lipsa asta de optimism de care vorbești, tu ești un om senin. Așa te văd. Chiar dacă ai parte de multe probleme, reușești să le faci față, să mergi mai departe și să îți păstrezi dorința de viață. Încrederea e, o ai, e în tine, chiar și atunci când nu îți dai seama… altfel n-ai fi așa cum ești… și mă gândesc la tine, așa cum te văd în poze, și îmi pari așa senină… 🙂

    Mi-e greu să mă gândesc ce-aș regreta și ce nu, sunt multe, prea multe și cred că-s prea prinsă în vârtejul vieții care mă poartă prin tot felul de unghere întunecate… oricum, suntem ceea ce suntem, facem ceea ce putem, etc…

    • Tomata

      si oamenii senini au zile innorate 🙂 si din pacate am avut prea multe ca sa nu recunosc un tipar deja… si ma deprima, desi da, merg de fiecare data mai departe. doar ca-mi trebuie timp sa procesez tot, bine sau rau, sa ma obisnuiesc si sa las si binele si raul sa faca parte din mine.

      • frmshk

        Important e să nu uităm că soarele e acolo, și după nori?! Sună a clișeu… și nu cred că există o rețetă după care te poți ghida ca să mergi cu bine înainte… mergi, că trebuie și lupți și speri că o să fie bine! Baftă multă!

  • CristinaMM

    uneori cred ca am prea multe regrete, uneori triez lucrurile si imi dau seama ca nu-i atat de negru d..cul…dar ce-l mai mare, cel putin asta cred momentan, e ca nu spun direct verde in fata ce gandesc… dar daca as face asta mereu, fara abatere, nu as mai avea oameni pe langa mine…ar parea ca judec si execut mereu…asa ca de cele mai multe ori indulcesc sau las pur si simplu sa treaca…

    nu stiu daca se intelege ce am vrut sa spun, eu sper ca da

  • Anca

    Am mai citit undeva despre regretele persoanelor aflate pe patul de moarte si chestia asta mi-a ramas de atunci in minte. Cred ca sunt cumplite acele momente in care stii cu siguranta ca vei muri, ca nu mai ai nicio sansa si ca viata ta va mai dura cateva doar zile sau cateva ore. Nu pot sa spun ca mi-am trait pana acum viata exact asa cum am vrut, dar consider ca mi s-a indeplinit una dintre cele mai mari dorinte. La restul mai am de lucru si chiar daca poate nu le voi indeplini pe toate, macar voi fi impacata ca am facut tot ce mi-a stat in putinta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge